Senatul Militar Român Central al Ofițerilor și Soldaților din Viena a fost o organizație națională militară română formată din foști soldați și ofițeri ai armatei austro-ungare, constituită în Viena în data de 31 octombrie 1918, cu scopul concentrării, organizării și transportării spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială. Organizarea sa a reprezentat un segment al unui plan mai vast de creare a unei forțe militare regulate, care să fie la dispoziția Consiliului Național Român Central.

Stabilit în Viena, unde Iuliu Maniu împreună cu numeroși ofițeri care l-au avut în frunte pe generalul de divizie Ioan Boeriu și-au stabilit centrul de activitate politică și de comandă, acest Senat a activat într-o perioadă de profunde mutații militare și politice ce a culminat cu destrămarea Dublei Monarhii, precum și cu prăbușirea statului dualist, devenind forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații români aflați în părțile apusene ale Imperiului, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. După constituirea Consiliului Național Român Central, Senatul Militar s-a subordonat acestuia. Având ca principală misiune pe aceea de a organiza și de a trimite spre Transilvania unități militare române, apte de a sprijini procesul de uniune națională, respectivul organism și-a îndeplinit-o cu succes.

În scurta sa existență (31 octombrie - 27 noiembrie 1918), recunoscut fiind de Ministerul de Război al noului guvern revoluționar vienez, Senatului și trupelor acestuia li s-au pus la dispoziție locații și resurse financiare, cu condiția de a asigura paza orașului, ordinea și liniștea publică, într-un context în care acest organism a dispus de singura forță militară regulată din zonă. Din 7 noiembrie în subordinea sa a intrat și Legiunea Română din Praga, prin intermediul căreia a îndeplinit și în viitoare capitală a Cehoslovaciei aceeași misiune.

Context

Situația Armatei Austro-Ungare Pe teritoriul Imperiului Austro-Ungar în toamna anului 1918,Iuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central ..., 2013, Groza, p (1 - Nr. ordine) ? Armata Austro-Ungară se afla în curs de dezintegrare, dezertarea pe câmpul de luptă a soldaților de diverse naționalități, determinând împrăștierea acestora în interiorul Dublei Monarhii. Manifestat și în rândurile militarilor etnici români înrolați, acest fenomen a pus conducătorii mișcării naționale române în fața necesității de a organiza și îndruma acești soldați, împrăștiați în diferite zone ale Imperiului.

Situația etnicilor români încorporați în Armata Austro-Ungară Cu scop de măsură preventivă Comandamentul Armatei Austro-Ungare dispersase unitățile cu pondere națională minoritară însemnată. În acest context Regimentul 64 Orăștie fusese relocat la Viena, Regimentele 2 Brașov, 37 Oradea și 51 Cluj la Praga, 43 Caransebeș într-o localitate aflată la nord de Praga. La Brno fuseseră încartiruite alte unități militare din Banat. Suplimentar, odată cu intrarea României în război, regimentele românești de pe Frontul de Est au fost relocate pe frontul italian. Odată desprinse de pe frontul din Peninsulă,Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 28 drumul acestora spre Transilvania a fost dirijat contrar dispozițiilor comandamentelor proprii prin Viena, la îndemnul preoților militari și al ofițerilor români, urmarea respectivei rute având rolul de a împiedica intrarea lor pe teritoriul maghiar în calitate de unități constituite ale trupelor ungare. Prin aceasta s-a urmărit evitarea recunoașterii autorității noilor conducători maghiari prin prestarea jurământului militar, într-un context în care ultimele guverne ungare din toamna anului 1918 au urmărit menținerea integrității Ungariei cu orice preț.Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 29

În cursul existenței sale, Consiliul Național Român Central a urmărit prin diverse mijloace și metode consolidarea propriei poziții. În acest context, a încercat să obțină modificarea Convenției de Armistițiu semnată la Belgrad la data de 13 noiembrie între Antantă – reprezentată de generalul Louis Franchet d'Esperey si guvernul Karolyi și să organizeze unități militare proprii.Partidul National Roman din Transilvania si problema unirii, Nuțu, 1968, p. 1026 (18) Cu acest scop, pe lângă Gărzile Naționale ar fi urmat să fie creată și o forță militară regulată. Constituirea unor astfel de unități militare ar fi putut atât să determine în populația civilă apariția un sentiment de siguranță și încredere – favorabil unei adunări naționale cu scop unionist, cât și să servească împiedicării unor eventuale tentative ale autorităților ungare de a se opune Unirii Transilvaniei cu România. Mai mult, obiectivul urmărit ar fi oferit foștilor soldați austro-ungari etnici români, șansa de a susține efectiv interesele naționale româneștiIuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central ..., 2013, Groza, p (2 - Nr. ordine) ? în noile împrejurări politice, dacă evenimentele ar fi cerut-o.Iuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central ..., 2013, Groza, p (3 - Nr. ordine) ?

În acest cadru, capitala imperiului, Viena, a fost unul dintre principalele centre de concentrare a convoaielor de soldați întoarse de pe front, mai ales de pe cel italian. Aici se aflau în luna octombrie 1918 un număr de 70.000 (40.000 după altă sursăMaior, Liviu; Regimentul 64 – Orăștie în Habsburgi și români: de la loialitatea dinastică la identitate națională; Ed. Enciclopedică; 2006; ISBN 9789734505357; p. (1 - Nr. de ordine)) de soldați originari din Transilvania, Banat și Bucovina. Crearea aici a Senatul vienez a fost astfel o expresie a tentativei de a se forma trupe regulate, secția militară organizată pe lângă Consiliul Național Român din VienaPartidul National Roman din Transilvania si problema unirii, Nuțu, 1968, p. 1027 (19) urmând să servească la concentrarea, organizarea și transportarea spre Transilvania a soldaților români din fost armată imperială.Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 9 Asemeni soldaților etnici români adunați în Viena, Legiunea Română din Praga ar fi urmat să revină în Transilvania conform indicațiilor senatului militar, iar Legiunea Voluntarilor Români din Italia ar fi urmat să se reîntoarcă sub îndrumarea lui Vasile Lucaciu, pentru a servi intențiilor unioniste.

Revoluția în Viena În aceeași perioadă în care s-au constituit consiliile naționale ceho-slovac, sârbo-croato-sloven, polonez, ucrainean, italian și român – fiecare cu o secție militară, austro-germanii s-au constituit într-un Consiliu de Stat (Staatsrat) social-democrat prezidat de Seitz, cancelar fiind doctorul Renner iar căpitanul Mayer din rezerva cavaleriei fiind nominalizat la conducerea departamentului armatei. Guvernul imperial Lammasch a rămas astfel numai cu numele,Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 79 neavând nici o autoritate reală de a guverna sau de a conduce.Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 80 Dealtfel acesta a și fost demis printr-un manifest al Împăratului Carol la 11 noiembrie.

În noaptea de 31 octombrie/01 noiembrie 1918, trupele regulate din Viena s-au descompus, austriecii încercând înjghebarea unor trupe de mercenari intitulate „Volkswehr”.Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 83

În această perioadă, soldații sosiți în Viena de pe diversele fronturi au început să se complacă în demonstrații și acțiuni samavolnice, manifestând pentru libertate și socialism, iar soldații care se înfruptaseră din spargeri și devastări au început să-și desfacă prada în împrejurimile gărilor.Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 82

Situația în Ungaria Ungurii nu au putut concepe o știrbire a integrității teritoriale a statului, astfel că guvernul de la Budapesta prin reprezentanții săi, adresându-se tuturor cetățenilor – contrar curentului general, a încercat să obțină un jurământ de fidelitate față de statul maghiar. unda dintre măsuri a fost aceea de a orpi la frontieră toți soldații care se întorceau de pe front, pentru a-i pune să jure pe steagul ungar și a-i încadra și instrui în unități proprii.Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 85

Constituirea senatului

Părăsind frontul italian spre Viena, sublocotenentul Iuliu Maniu (singurul militar din Comitetul Executiv al Partidului Național Român) a primit din partea fruntașilor politici români transilvăneni misiuneaIuliu Maniu și activitatea Senatului Militar Român Central ..., 2013, Groza, p (4 - Nr. ordine) ? de a organiza trupe regulate din regimentele ardelene relocate din garnizoanele lor de origine pe teritoriul Austriei și în Boemia, precum și de a organiza soldații români întorși de pe front, activând în calitate de „însărcinat cu afacerile pe lângă guvernul comun de la Viena” al Consiliului Național Român Central. Aflat aici, pe 30 octombrie 1918 într-una din întâlnirile camaraderești ale ofițerimii române de la cafeneaua „Westminster” situată pe Mariehilferstrasse, Maniu a făcut apel la dreptul și datoria soldaților români de a fi în acele momente alături de națiunea română, dat fiind că sosise timpul creării României Mari, în concordanță cu principiul autodeterminării enunțat de Woodrow Wilson. Realizarea acestui deziderat implica însă organizare, astfel că însărcinatul cu afaceri le-a propus celor prezenți o întâlnire pentru a doua zi. La sugestia adjutantului Regimentul 64 Infanterie din Orăștie, căpitanului Traian Popa, întâlnirea s-a ținut la restaurantul „Weigel” din Dreher-Park,Senatul Militar Român Central ... (31 octombrie-27 noiembrie 1918), Groza, 2015, p. 12 aflat în apropierea cazărmii Franz Ferdinand. Cu o zi înainte ca urmare a unei alte întâlniri ținute la același restaurant aflat în apropiere de palatul Schönbrunn, se constituise un „Comitet Național al Românilor din Transilvania”, căruia i s-a subordonat Senatul Militar. Odată însă ajunsă la Viena vestea constituirii la Budapesta a „Consiliului Național Român Central” (mutat ulterior la Arad), Senatul a recunoscut autoritatea acestuia.

Procesul de divizare a regimentelor pe criterii etnice s-a petrecut în general în mod pașnic. Nucleul grupării de soldați români din Viena l-a constituit Regimentul 64 Infanterie Orăștie, a cărui structură inițială s-a descompus în noaptea de 30/31 octombrie odată cu izbucnirea revoluției la Viena. Cu toate că 65 % din componența acestuia era formată din români, aceștia predominau în rândul soldaților, doar o parte dintre ofițeri și gradați fiind de aceeași etnie. La prima ședință a Senatului au participat alături de 40-50 de ofițeri, o bună parte dintre soldații acestui regiment. În acea zi s-au stabilit că respectivul organism avea ca scop „adunarea și organizarea ofițerilor într-o organizație militară națională care să ducă o luptă continuă și solidară pentru realizarea idealurilor românești de libertate și unitate națională” și că acesta urma să devină forumul suprem pentru toate trupele, ofițerii și soldații aflați în părțile apusene ale Imperiului Austro-Ungar, aceștia datori fiind în a-i urma toate ordinele. Conform celor hotărâte, Senatul urma să lanseze un apel către toți militarii români înrolați în armatele Dublei Monarhii și să se pună în legătură cu aceștia.

Organizarea thumb|200px|left|Clădirea fostului Minister de Război din Viena thumb|right|150px|Generalul Ioan Boeriu