Přemyslid (în , în , în ) a fost o dinastie regală boemă (cehă) care a domnit în Boemia și Moravia (din secolul al IX-lea până în 1306) și, parțial, de asemenea, în Ungaria, Silezia, Austria și Polonia. Ulterior, Casa de Luxemburg (1310-1437) a revendicat dreptul de a stăpâni coroana Boemiei datorită relației cu membrii dinastiei Přemyslid. Casa de Habsburg (1526-1918) a revendicat dreptul la coroană datorită relației acesteia cu toate celelalte dinastii anterioare, inclusiv cu dinastia Přemyslid.
Originile și dezvoltarea dinastiei Přemyslid Începuturile dinastiei datează din secolul al IX-lea atunci când membrii familiei Přemyslid stăpâneau un mic teritoriu din jurul Pragăi, populat de tribul ceh al slavilor vestici. Ei s-au întins treptat către alte teritorii și au cucerit regiunea Boemia, situată în bazinul Boemiei unde nu era amenințată de expansiunea Imperiului Franc. Primul duce Premyslid menționat istoric documentat a fost Bořivoj I (867). În secolul următor, Přemyslizii au domnit, de asemenea, peste Silezia și au fondat orașul Wrocław (în ), derivat de la numele ducelui boem Vratislau I, tatăl Sfântului Venceslau. Sub domnia prințului Boleslau I cel Crud (935) și a fiului său, Boleslau al II-lea cel Pios (972), Přemyslizii au stăpânit teritoriul pe care se află astăzi statul Belarus. Ei au controlat importante rute comerciale. În acest timp, teritoriile cehe și Praga au devenit un spațiu comercial important în care s-au stabilit comercianți din toată Europa, inclusiv mulți evrei, după cum a menționat în 965 negustorul și călătorul hispano-evreu Ibrahim ibn Ya'qub. El a scris „Praga este un oraș din piatră, cel mai bogat dintre toate statele de la nord de Alpi”. După o dezvoltare importantă, cu toate acestea, luptele interne din cadrul familiei au determinat un declin al puterii politice și, în 1002, regele polonez Boleslav cel Viteaz a ocupat Praga. Boleslau al III-lea, fiul lui Boleslau al II-lea, a fugit din Boemia, acesta fiind începutul unei perioade de zeci de ani de confuzie și anarhie.
Declinul s-a încheiat în timpul domniei lui Bretislau I, nepotul lui Boleslau al II-leaI. El, a jefuit Polonia, inclusiv orașele Cracovia și Varșovia (1038), de unde a luat moaștele Sf. Adalbert. El a obținut înființarea arhiepiscopiei de Praga, precum și un titlu regal. Fiul și succesorul său Vratislau al II-lea a devenit primul rege al Boemiei în 1085.
Fiul lui Vratislau, Sobeslau I, a distrus armata imperială a regelui Lothar III-lea în Bătălia de la Chlumec în 1126. Acest lucru a permis o întărire mai mare a puterii politice a Bohemiei ce a atins apogeul în timpul domniei nepotului lui Vratislau, regele Vladislav al II-lea (1158). Vladislav al II-lea a fondat mai multe mănăstiri și a construit primul pod de piatră peste râul Vltava. Acesta a fost unul dintre cele mai vechi poduri de piatră din Europa Centrală și de Nord. Dar luptele interne au dus din nou la declinul dinastiei Přemyslid. Mai mulți conducători din cadrul dinastiei au alternat pe tronul Boemiei, determinând sărăcirea țării. După ce a ajuns pe tron, Ottokar I a inițiat o serie de schimbări care au scos Boemia din criză și a început o perioadă de succes , care a durat timp de aproape 220 de ani.
Apogeul puterii stanga|miniatura|Membru al dinastiei Přemyslid: regele Venceslau al II-lea. Desen de Jan Matejko Ottokar I a fost ales rege în anul 1198 și a primit un titlu regal ereditar. Astfel a început o creștere semnificativă a puterii dinastiei Přemyslid. Regele Venceslau I, fiul lui Ottokar, a anexat Austria (1236), unde avea loc o mare dezvoltare urbană și meșteșugărească.
În cea de-a doua jumătate a secolului al XIII-lea, Přemyslid a fost una dintre cele mai puternice dinastii din Europa Centrală. Regele Ottokar al II-lea, fiul lui Venceslau I, a câștigat porecla de "Regele de Fier și de Aur" din cauza puterii sale militare și a bogăției. După mai multe războaie victorioase cu Regatul Ungariei, el a dobândit Austria, Stiria, Carintia și Carniola, extinzând astfel teritoriul boem până la Marea Adriatică. Ei au fost atât de puternici, încât regele Ottokar al II-lea aspira la coroana imperială a Sfântului Imperiu Roman. Aceste aspirații au început conflictul cu Casa de Habsburg, care erau, până atunci, prinți puțin cunoscuți. Reprezentantul lor Rudolf a fost ales ca rege al romanilor. Ottokar al II-lea a luptat cu Rudolf în mai multe războaie. În Bătălia de la Marchfeld (1278), oștile lui Ottokar s-au ciocnit cu armatele imperiale și maghiare. În plus, el a trebuit să facă față trădării nobilimii boeme. A fost ucis în luptă și Habsburgii au dobândit Austria, pe care au condus-o până în secolul al XX-lea.
Fiul său, regele Venceslau al II-lea a ajuns pe tronul ceh în anul 1283. De-a lungul timpului, datorită diplomației sale abile, el a câștigat coroana Poloniei pentru el însuși și coroana Ungariei pentru fiul său. Venceslau al II-lea a format un vast imperiu care se întindea de la Marea Baltică până la Dunăre și a înființat numeroase orașe, cum ar fi Plzeň în 1295. Boemia a devenit o națiune bogată datorită descoperirii unui filon mare de argint în timpul domniei lui Venceslau al II-lea. El a bătut o monedă de argint la Praga, care a fost o importantă monedă europeană timp de câteva secole, și a plănuit să construiască prima universitate din Europa Centrală. Puterea și bogăția Regatului Boemiei a dat naștere unui mare respect, dar și al unei ostilități din partea altor familii regale europene.
Dinastia a început să se prăbușească după moartea prematură a lui Venceslau al II-lea (1305) și asasinarea fiului său, Venceslau al III-lea în 1306, care a dus la sfârșitul dominației lor. Pe latura ei feminină, cu toate acestea, dinastia a continuat, iar în 1355, regele boem Carol al IV-lea, nepotul lui Venceslau al II-lea, a fost încoronat Sfânt Împărat Roman la Roma.
Conducători legendari Numele dinastiei, potrivit celor afirmate de cronicarul Cosma în Chronica Boemorum (1119), provine de la fondatorul său legendar, Přemysl, soțul Libušei.Peter Demetz. Přemysl și Libuše Nezamysl Mnata Vojen Vnislav Křesomysl Neklan Hostivít
Duci ai Boemiei Primul conducător Přemyslid atestat din punct de vedere istoric a fost ducele Bořivoj I, botezat în 874 de Sfântul Metodie. În 895, Boemia și-a câștigat independența prin desprinderea din Moravia Mare. Între 1003 și 1004, Boemia a fost controlată de către Boleslav cel Curajos, duce al Poloniei din dinastia Piast, nepotul lui Boleslau I cel Crud.
Ducii Vratislau al II-lea și Vladislau al II-lea au fost încoronați în 1085 și, respectiv, în 1158, ca regi ai Boemiei ca un titlul acordat personal de împăratul Sfântului Imperiu Roman. Titlul, cu toate acestea, nu a fost ereditar. Bořivoj I (c. 870 – 889) Spytihněv I (895 – 915) Vratislav I (915 – 921) Sfântul Venceslau, Venceslau I ca duce al Boemiei (921 – 935) Boleslau cel Crud (935 – 972) Boleslau al II-lea cel Pios (972 – 999) Boleslau al III-lea cel Roșcat (999 – 1002) Vladivoi (1002 – 1003) Boleslau al III-lea (1003) Jaromír (1004 – 1012) Ulrich (1012 – 1033) Jaromír (1033 – 1034) Ulrich (1034) Bretislav I (1035 – 1055) Spytihněv al II-lea (1055 – 1061) Vratislav al II-lea (1061 – 1092), rege (1085 – 1092) sub numele Vratislav I Conrad I de Brno (1092) Bretislau al II-lea (1092 – 1100) Bořivoj al II-lea (1101 – 1107) Chechov (1107 – 1109) Vladislav I (1109 – 1117) Bořivoi al II-lea (1117 – 1120) Vladislav I (1120 – 1125) Sobeslav I (1125–1140) Vladislav al II-lea (1140 – 1172), rege (1158 – 1172) sub numele Vladislav I Frederic (1172 – 1173) Sobeslav al II-lea (1173 – 1178) Frederic (1178 – 1189) Conrad al II-lea Otto (1189 – 1191) Venceslau al II-lea (1191 – 1192) Ottokar I (1192 – 1193) Henric Bretislau (1193 – 1197) Vladislav Henric (1197) Ottokar I (1197 – 1198)
Regi ai Boemiei dreapta|miniatura|161x161px|Întinderea maximă a regatului în timpul lui Ottokar al II-lea (c. 1276) Boemia a fost singurul principat din Sfântul Imperiu Roman ridicat la statutul de regat înainte de Războaiele Napoleoniene. Motivul acestei schimbări a statutului ei a fost puterea: îndată ce conflictele civile din Boemia au fost înăbușite, ducele boem a devenit principalul aliat al oricărui candidat la tronul imperial. Împăratul putea astfel, utiliza forța Boemiei pentru a-i pedepsi pe rebelii vecini ai cehilor, prin raiduri pe domeniile lor. Acest lucru a fost ilustrat prin numirea, de către împăratul Henric al IV-lea, a prințului Vratislav al II-lea al Boemiei ca rege al Boemiei, primul cu numele Vratislav I în 1085. El a devenit rege puțin timp după ce tatăl său Bretislav a pacificat Boemia, după mulți ani de conflict civil. Titlul de rege a fost contestat ori de câte ori începea un conflict intern ceh. Monarhia a fost stabilită după ce poziția împăratului romano-german a slăbit.
În 1198 ducele Ottokar I a obținut din nou titlul de rege al Boemiei, ca aliat al lui Filip de Suabia. Acest titlu a fost reconfirmat de împăratul Otto IV-lea al Sfântului Imperiu Roman și, mai târziu, prin Bula de Aur a Siciliei (1212) emisă de împăratul Frederic al II-lea. Ottokar I (1198 – 1230) Venceslau I (1230 – 1253) Ottokar al II-lea (1253 – 1278) Venceslau al II-lea (1278 – 1305) Venceslau al III-lea (1305 – 1306)
Regii Boemiei, Poloniei și Ungariei, conducători ai Austriei miniatura|152x152px|Teritoriul aflat sub controlul Přemyslizilor, c. 1301.: În perioada 1269 – 1276 regele Ottokar al II-lea al Boemiei a fost primul din istorie care a condus teritoriile actuale ale Austriei (cu excepția Tirolului). El a construit, de asemenea, Palatul Hofburg din Viena.
În anul 1300 regele Venceslau al II-lea a fost încoronat rege al Poloniei. Anterior, el deținuse titlul de „Mare Duce al Poloniei” (Duce al Cracoviei) începând din 1291, devenind rege după moartea lui Przemysł al II-lea al Poloniei în 1296. Venceslau I (1300–1305) Venceslau al II-lea (1305–1306), de asemenea, rege al Ungariei (1301 – 1305) sub numele Ladislau al V-lea. Linia regală s-a stins în 1306 la moartea regelui Venceslau al III-lea. Tronul Boemiei a fost ocupat de Casa de Luxemburg, cel al Poloniei revenind dinastiei Piast.
Ducii de Opava, Krnov, Ratibor și Münsterberg În 1269 Nicolae, fiul bastard al regelui Ottokar al II-lea, legitimat de papa Alexandru al IV-lea în 1260, a devenit Duce de Opava. În 1337 fiul lui Nicolae al II-lea a moștenit Ducatul Ratibor. Cei patru fii ai săi au împărțit Ducatul de Opava (Ducatul de Ratibor a fost moștenit de fiul cel mai mare, Ioan). Astfel a început împărțirea unei țări între urmașii lui Nicolae al II-lea. În 1443 ducele Wilhelm de Opava, a obținut Ducatul de Münsterberg, care a rămas în posesia Přemyslizilor până în 1456. Linia Opava a familiei Přemyslid s-a stins în 1521, la moartea ducelui Valentin de Ratibor.
Moștenire Eforturile de creștere teritorială ale dinastiei Přemyslid (toate bazate pe căsătorii) au avut un scop exact, fiind predecesoarele eforturilor similare ulterioare ale Casei de Luxemburg, dinastiei Jagiellonilor și în cele din urmă ale Casei de Habsburg. Toate urmăreau să creeze o bază a puterii care să permită cârmuirea Sfântului Imperiu Roman, fără însă a reuși vreodată să-și atingă scopul (Luxemburgii, Habsburgii) sau de a domina cel puțin regiunile cele mai apropiate și de a apăra granița de est a imperiului de invaziile care amenințau periodic dinspre est. Habsburgii au reușit în cele din urmă (în 1526), dar nu este o mare surpriză că nobilii cehi au consimțit de bună voie să-i accepte ca stăpâni - o soluție rezonabilă în perioada războaielor cu turcii, declanșate în timpul lui Sigismund de Luxemburg.
Arbore genealogic Arborele genealogic al ducilor și regilor Boemiei din dinastia Premyslid
Bořivoj I și Sfânta Ludmila Spytihněv I Vratislau I Sf. Venceslau I Boleslau I cel Crud Boleslau al II-lea cel Pios Boleslav al III-lea cel Roșcat Jaromír Eunucul Venceslau (a murit în copilărie) Oldřich