miniatura|Ilustrație de modă dintr-o ediție din 1849 a revistei Graham's Magazine. Graham's Magazine a fost o revistă americană din secolul al XIX-lea cu sediul la Philadelphia, ce a fost fondată de George Rex Graham și publicată din 1841 până în 1858. Ea a fost denumită alternativ Graham's Lady's and Gentleman's Magazine (1841-1842, și iulie 1843 - iunie 1844), Graham's Magazine of Literature and Art (ianuarie 1844 - iunie 1844), Graham's American Monthly Magazine of Literature and Art (iulie 1848 - iunie 1856), și Graham's Illustrated Magazine of Literature, Romance, Art, and Fashion (iulie 1856 - 1858).The Casket, and Graham's Magazine at the Edgar Allan Poe Society of Baltimore online. Accessed 11 iunie 2008
Revista a fost fondată după fuziunea între Burton's Gentleman's Magazine și Atkinson's Casket în 1840. Publicând povestiri, recenzii critice și articole despre muzică, precum și informații despre modă, Graham a dorit ca revista să se adreseze tuturor segmentelor de public, atât bărbați, cât și femei. El a oferit o plată mare de 5 dolari pe pagină, atrăgându-i cu succes pe unii dintre cei mai cunoscuți scriitori de la acea vreme. De asemenea, el a devenit cunoscut pentru gravurile și lucrările sale de artă. Graham's a fost prima revistă din Statele Unite ale Americii care a revendicat drepturi de autor pentru fiecare număr.
Edgar Allan Poe a devenit redactor al Graham's în februarie 1841 și în curând a publicat recenzii critice dure pentru care a devenit cunoscut. Aici a fost publicată pentru prima dată povestirea „Crimele din Rue Morgue”, recunoscută acum ca prima povestire polițistă. După ce Poe a plecat de la această revistă, succesorul său a fost Rufus Wilmot Griswold, un om care-l disprețuia pe Poe. Graham's a început să respingă materialele trimise de Poe și a pierdut șansa de a publica poemul „Corbul”. Graham a părăsit revista pentru un timp în 1848, iar aceasta și-a încetat apariția în cele din urmă în anul 1858.
Istoric În decembrie 1840, Graham achiziționase deja Burton's Gentleman's Magazine pentru 3.500 de dolari, plătind câte un dolar pentru fiecare din cei 3.500 de abonați,Silverman, Kenneth. Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. Harper Perennial, 1991: 162. ISBN 0-06-092331-8 și a fuzionat-o cu o altă revistă recent achiziționată, Atkinson's Casket, care avea doar 1.500 de abonați.Sova, Dawn B. Edgar Allan Poe: A to Z. New York: Checkmark Books, 2001: 39. ISBN 0-8160-4161-X Casket, ce avea subtitlul „Flowers of Literature, Wit, and Sentiment”, exista din anul 1826 și, în ciuda numărului mic de abonați, avea o situație financiară înfloritoare.Hutchisson, James M. Poe. Jackson: University Press of Mississippi, 2005: 108. ISBN 1-57806-721-9
Graham a intenționat ca noua sa revistă să devină populară atât printre bărbați, cât și printre femei, publicând articole despre modă, fotografii, muzică, povestiri scurte și comentarii critice. El a sperat, de asemenea, să atragă atât publicul de masă, cât și pe cei cu gusturi mai rafinate.Pattee, Fred Lewis. The First Century of American Literature: 1770–1870. New York: Cooper Square Publishers, 1966: 498. Graham nu era un scriitor el însuși, scriind doar o secțiune de pe ultima pagină a fiecărui număr numită „Graham's Small Talk”, și s-a bazat foarte mult pe contribuitori.Oberholtzer, Ellis Paxson. The Literary History of Philadelphia. Philadelphia: George W. Jacobs & Co., 1906: 275. ISBN 1-932109-45-5 În acest scop, Graham s-a asigurat că revista este populară în rândul scriitorilor, plătind 5 dolari pentru fiecare pagină a revistei.Fisher, Benjamin Franklin. "Poe's 'Metzengerstein': Not a Hoax", On Poe: The Best from "American Literature". Durham, NC: Duke University Press, 1993: 142. Alte reviste plăteau la acel moment doar 1 dolar pe pagină.Tomc, Sandra. "Poe and His Circle", as collected in The Cambridge Companion to Edgar Allan Poe, Kevin J. Hayes, ed. New York: Cambridge University Press, 2002: 23. ISBN 0-521-79727-6Încercarea sa de a-i atrage pe cei mai buni colaboratori a funcționat; astfel au colaborat la această revistă William Cullen Bryant, Nathaniel Hawthorne, James Russell Lowell,Harthorn, Steven P. "Cooper's Autobiography of a Pocket-Handkerchief as a Defense of Authorship ". Accessed 11 iunie 2008 Christopher Pearse Cranch, Fitz-Greene Halleck, George D. Prentice, Alice, Horace Binney WallaceGeorge E. Hatvary's "Wallace, Horace Binney, 1817 - 1852: Criticism and Interpretation" (1977) și Phoebe Cary.Oberholtzer, Ellis Paxson. The Literary History of Philadelphia. Philadelphia: George W. Jacobs & Co., 1906: 269. ISBN 1-932109-45-5 Nu toți scriitorii, cu toate acestea, au fost plătiți. Într-o notiță din numărul din mai 1841 scria:
James Fenimore Cooper a fost, se pare, cel mai bine plătit colaborator al lui Graham's, el primind 1.600 de dolari pentru seria „The Islets of the Gulf, or Rose-Budd”, publicată ulterior ca Jack Tier, or The Florida Reefs. El a primit alți 1.000 de dolari pentru o serie de biografii ale comandanților navali valoroși.Oberholtzer, Ellis Paxson. The Literary History of Philadelphia. Philadelphia: George W. Jacobs & Co., 1906: 273. ISBN 1-932109-45-5 Graham's a fost considerată la un moment dat ca având lista celor mai valoroși colaboratori pe care i-a avut vreodată o revistă americană. Graham's a afirmat că costul economic al mai multor numere ale revistei a ajuns la 1.500 de dolari doar în ceea ce privește drepturile de autor.Oberholtzer, Ellis Paxson. The Literary History of Philadelphia. Philadelphia: George W. Jacobs & Co., 1906: 274. ISBN 1-932109-45-5
Graham's ar fi fost prima revistă din America care și-ar fi înregistrat drepturi de autor pentru fiecare număr. Prin martie 1842, Graham's Magazine avea un tiraj de 40.000 de exemplare. Această creștere a reflectat piața americană aflată în schimbare.Silverman, Kenneth: Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991: 174. ISBN 0-06-092331-8 John Sartain credea că succesul revistei se datora ilustrațiilor sale care apăreau în fiecare număr.Quinn, Arthur Hobson. Edgar Allan Poe: A Critical Biography. Baltimore: The Johns Hopkins University Press, 1998: 330. ISBN 0-8018-5730-9 Saturday Evening Post a informat că ediția din august 1841 a revistei Graham's costa 1.300 de dolari din cauza acestor „ornamente”.Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 337. ISBN 0-8161-8734-7 The Post a raportat la 30 aprilie 1842: „este îndoielnic dacă gravuri de o asemenea frumusețe au împodobit vreodată o operă americană”.Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 364. ISBN 0-8161-8734-7 Gravurile tipice din Graham's reproduceau poduri, gospodine fericite și scene care se axau pe viața domestică liniștită și promovau căsătoria. Colectivul redacțional a crescut și a inclus „două doamne redactor”, Ann S. Stephens și Emma Catherine Embury.
Poe ca redactor Graham l-a angajat pe Edgar Allan Poe pe post de critic și redactor în februarie 1841 cu un salariu anual de 800 de dolari.Stashower, Daniel. The Beautiful Cigar Girl: Mary Rogers, Edgar Allan Poe, and the Invention of Murder. New York: Dutton, 2006: 111. ISBN 0-525-94981-X Poe și-a suspendat planul de publicare a propriei sale reviste, The Penn, pentru a lucra pentru Graham, care a promis să-i subvenționeze proiectele antreprenoriale ale lui Poe într-un termen de un an, dar nu a făcut-o niciodată.Meyers, Jeffrey. Edgar Allan Poe: His Life and Legacy. Cooper Square Press, 1992: 141. ISBN 0-8154-1038-7 Poe a fost nemulțumit de conținutul revistei Graham's; nu i-au plăcut în mod particular „imaginile demne de dispreț, ilustrațiile de modă, muzica și poveștile de dragoste” pentru care era cunoscută revista. Graham, cu toate acestea, a fost conștient de statutul lui Poe ca scriitor și critic și era sigur că el va crește popularitatea revistei. El l-a prezentat astfel pe noul său redactor în paginile revistei: "Dl. POE este prea bine cunoscut în lumea literară pentru a avea nevoie de un cuvânt de recomandare”.Silverman, Kenneth: Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991: 163. ISBN 0-06-092331-8
Poe a avut un asistent care-l ajuta în corespondența cu colaboratorii, lăsându-i suficient timp liber pentru a scrie propriile sale povestiri. Poe a avut, de asemenea, o relație excelentă cu Graham și a profitat de controlul editorial pe care l-a primit. În această revistă au apărut pentru prima oară „Crimele din Rue Morgue”, „O pogorâre în Maelström”, „The Island of the Fay”, „Masca Morții Roșii” și altele. El a recenzat, de asemenea, The Old Curiosity Shop de Charles Dickens, Twice-Told Tales de Nathaniel Hawthorne, precum și scrieri ale lui Henry Wadsworth Longfellow, Washington Irving și mulți alții.Poe's writings in The Casket and Poe's writings in Graham's Magazine at the Edgar Allan Poe Society of Baltimore online. Accessed 11 iunie 2008 El și-a construit o reputație de critic literar aspru, făcându-l pe James Russell Lowell să sugereze că Poe ar fi confundat uneori „flaconul său de acid prusic cu cel de cerneală”.Oberholtzer, Ellis Paxson. The Literary History of Philadelphia. Philadelphia: George W. Jacobs & Co., 1906: 282. ISBN 1-932109-45-5 În Graham's, Poe a lansat, de asemenea, seria Literati of New York, în care analiza operele celor mai cunoscute personalități culturale din New York, dar care l-a expus pe Poe criticii gratuite a acestor personalități. Ziarul Philadelphia Inquirer cataloga articolul lui Poe în octombrie 1841 drept „cel mai singular și, în același timp, cel mai interesant articol” al revistei.Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 345. ISBN 0-8161-8734-7
Poe a renunțat la postul său de la Graham's în aprilie 1842, dar a continuat ocazional să trimită contribuții. În 1847 a acceptat în mod voluntar o reducere da plății uzuale la 4 dolari pe pagină pentru a acoperi o datorie pe care i-o datora lui Graham.Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 703–704. ISBN 0-8161-8734-7
Deși el și-a calificat inițial salariul ca „generos” [„liberal” în engleză], Poe s-ar fi plâns mai târziu de plata insipidă [„nambypamby”] de 800 de dolari pe an în comparație cu câștigurile presupuse ale lui Graham de 25.000 de dolari.Silverman, Kenneth: Edgar A. Poe: Mournful and Never-ending Remembrance. New York: Harper Perennial, 1991: 216. ISBN 0-06-092331-8 Potrivit unei povești probabil apocrife, Poe ar fi revenit la birou în aprilie 1842, după o absență scurtă pe motiv de boală, și l-ar fi găsit acolo pe Charles Peterson, un alt redactor, așezat la biroul său și realizându-i sarcinile. Supărat, Poe ar fi demisionat pe loc.Meyers, Jeffrey. Edgar Allan Poe: His Life and Legacy. New York: Cooper Square Press, 1992: 140. ISBN 0-8154-1038-7 Pe atunci, cu toate acestea, prezența sa avea un impact semnificativ asupra revistei Graham's. La un an după plecarea lui Poe, redactorul George Lippard din Philadelphia afirma: „Domnul Poe a fost cel care a făcut Graham's Magazine ceea ce era acum un an; era intelectul său cel care a dat acestei reviste acum slabe și șubrede un ton de rafinament și vigoare mentală”.Thomas, Dwight & David K. Jackson. The Poe Log: A Documentary Life of Edgar Allan Poe, 1809–1849. Boston: G. K. Hall & Co., 1987: 441. ISBN 0-8161-8734-7
După plecarea lui Poe