Bătălia de la Aachen a fost o acțiune ofensivă de mare amploare din timpul celei de-a doua conflagrații mondiale a trupelor americane împotriva defensivei germane din zona orașului Aachen din Germania în perioada 2–21 octombrie 1944. Orașul Aachen făcea parte din Linia Siegfried, principala rețea defensivă de la frontiera de vest a Germaniei Naziste. Aliații au sperat că cucerească orașul și să înainteze rapid în regiunea industrială Ruhr. Deși cea mai mare parte a populației civile fusese evacuată din Aachen mai înainte de începerea luptelor, orașul a fost distrus în cea mai mare parte, iar ambele tabere au suferit pierderi foarte mari. Bătălia de la Aachen a fost una dintre cele mai mari la care forțele terestre americane au participat în timpul acestui război, iar orașul a fost prima localitate de mari dimensiuni cucerită de aliați pe teritoriul Germaniei. Apărătorii germani ai orașului au capitulat în cele din urmă, dar rezistența lor dârză a dat peste cap planurile aliate pentru o înaintare rapidă în interiorul țării.
Contextul general În septembrie 1944, aliații occidentali ajunseseră la granițele vestice ale Germaniei,Ambrose (1997), p. 117 a căror apărare era asigurată de complexul defensiv al Liniei Siegfried.Ambrose (1997), p. 132 Pe 17 septembrie, forțele terestre britanice, americane și poloneze au lansat Operațiunea Market Garden,Ambrose (1998), p. 238 o încercare foarte îndrăzneață de ocolire a Liniei Siegfried prin forțarea cursului inferior al Rinului în Olanda.Ambrose (1997), p. 118–119 Eșecul acestei operațiuni,Ambrose (1998), p. 247 precum și problemele logistice generate de distanțele foarte mari pe care se făcea aprovizionarea trupelor aflate într-o rapidă înaintare în Franța,Mansoor (1999), p. 178 au dus la epuizarea resurselor atacului aliat impetuos spre Berlin.Mansoor (1999), p. 179 Pierderile germanilor în Franța fuseseră ridicate. Feldmareșalul Walter Model a apreciat la un moment dat că cele 74 de divizii pe care le comanda ar fi ajuns la puterea a doar 25Cooper (1978), p. 513, dar pe de altă parte problemele logistice ale aliaților le-a oferit defensivei o perioadă de respiro, folosită pentru refacerea capacității de luptă.McCarthy & Syron (2002), pp. 219–220 În septembrie, înaltul comandament al Wehrmachtului a mobilizat pe Linia Siegfried aproximativ 230.000 de soldați, dintre care 100.000 erau proaspăt mobilizați.Yeide (2005), p. 55 La începutul lunii, germanii dispuneau pe frontul de vest de aproximativ 100 de tancuri,Yeide (2005), p. 25 pentru ca spre sfârșitul lui septembrie să aibă aici aproximativ 500 de blindate. După ce au mobilizat trupe și mari cantități de armament, comandanții germani au reușit să asigure pe Linia Siegfried o defensivă cu o adâncime de aproximativ 4,8 km.Yeide (2005), pp. 25–26
SHAEF de sub comanda generalului Dwight D. Eisenhower își fixase ca obiectiv imediat ocuparea inimii industriale a Germaniei, regiunea Ruhr.Whitlock (2008), p. 34 Armata a 3-a comandată de generalul George S. Patton a primit sarcina să ocupe regiunea franceză Lorena,Ambrose (1998), p. 249Ambrose (1997), p. 136, în vreme ce Armata I a generalului Courtney Hodges a primit ordinul să spargă frontul german în apropiere de Aachen.Mansoor (1999), p. 181 Hodges a sperat la început că va putea să atace ocolind orașul, unde considera că se află doar o garnizoană mică, care avea să se predea de îndată ce Aachenul era încercuit.
Aachen, un oraș cu arhitectură medievală pitorească, avea o valoare militară redusă, de timp ce în apropiere nu se afla nicio fabrică militară. Cu o populație de aproximativ 165.000 de locuitori, orașul nu suferise bombardamente importante ale aliaților.Ambrose (1997), p. 146 Pe de altă parte, orașul era un simbol important pentru regimul nazist și pentru poporul german. Nu doar că devenise primul oraș german amenințat de atacul inamic în timpul acestui război, dar era capitala Sfântului Imperiu Roman a lui Carol cel Mare, fondatorul primului „Reich”"Whitlock (2008), p. 36; Hitler considera că Sfântul Imperiu Roman a fost primul Reich, urmat de Imperiul German fondat de Wilhelm I ca al doilea Reich și de Germania Nazistă – al treilea Reich. Datorită acestor fapte, orașul prezenta o uriașă valoare propagandistică.Rule (2003), p. 59 Starea de spirit a apărătorilor orașului a fost influențată de modificarea atitudinii populației față de soldații care luptau pe pământul german pentru prima oară. Un ofițer german avea să noteze că „Deodată nu mai eram naziști, eram soldați germani”. Ambrose (1998), pp. 146–147
Aachen și sectoarele sale defensive erau apărate de Linia Siegfried, adică de mai multe centuri de cazemate, forturi și buncăre interconectate, numeroase câmpuri minate, obstacole antitanc („colți de dragon”) și rețele de sârmă ghimpată.Whiting (1976), p. 28 Unele dintre sectoarele defensive de la Aachen aveau până la 16 km adâncime.Whiting (1976), pp. 28–29 După cum avea să spună istoricul Stephen Ambrose, lucrările de aici au fost „fără îndoială cel mai formidabilă defensivă făurită de mâna omului”. Ambrose (1997), p. 144 Beneficiind de experiența căpătată în luptele de pe frontul de răsărit, germanii își construiseră liniile defensive principale chiar prin centrul orașelor plasate pe Linia Siegfried. Astfel, ei se foloseau de avantajul existenței străzilor înguste, care limitau mult mișcarea blindatelor inamice.Ambrose (1997), pp. 144–145 În ciuda slabei pregătiri a militarilor care asigurau apărarea regiunii, fortificațiile care protejau Aachenul și regiunea Ruhr erau de bună calitate și reprezentau obstacole formidabile în calea înaintării forțelor americane,Combined Arms in Battle Since 1939, pp. 163–164. Americanii planificaseră o străpungere în acest sector, care trebuia să fie crucială pentru atacul aliat, de vreme de la est de Aachen se întindea un teren în mare pare plat, care se preta acțiunilor în forță a marilor unități mecanizate.Yeide (2005), p. 34
Luptele din jurul Aachenului începuseră încă din a doua săptămână a lunii septembrie, perioadă numită de germani „Prima bătălie de la Aachen”.Yeide (2005), p. 35 În septembrie, apărarea orașului era asigurată de Divizia a 116-a Panzer comandată de generalul Gerhard von Schwerin.Whiting (1976), pp. 33–34 Apropierea forțelor aliate a făcut ca majoritatea oficialilor orașului să fugă mai înainte ca evacuarea populației civile să fie terminat.Whiting (1976), p. 35 Hitler a reacționat cu duritate la acest fapt – toți responsabilii naziști care au fugit din oraș au fost degradați și trimiși ca simpli soldați să lupte pe frontul de răsărit.Ambrose (1998), p. 147 Von Schwerin era dispus să capituleze.Whiting (1976), pp. 35–37 Pe 13 septembrie însă, chiar înainte de trimită actul de capitulare pe care îl semnase, von Schwerin a primit ordinul să organizeze un contraatac și să străpungă liniile acestora la sud-vest de oraș. Generalul s-a conformat ordinelor primite și a organizat operațiunea folosind unitățile de panzergrenadieri.Whiting (1976), p. 43 Încercarea de capitulare a lui von Schwerin nu s-a finalizat, de timp ce documentul său nu a fost trimis aliaților. În schimb, acest document a ajuns în mâinile lui Adolf Hitler, care a ordonat ca generalul să fie arestat. La comanda defensivei de la Aachen a fost numit generalul Gerhard Wilck.Whitlock (2008), p. 37 Americanii au continuat atacurile pe 12-13 septembrie.Hitler's Army, pp. 313–314 În zilele de 14-16 septembrie, Divizia I de infanterie americană a reușit să câștige teren, în ciuda defensivei puternice a germanilor și a contraatacurilor lor. Americanii au reușit să cucerească controlul asupra unui front care înconjura aproximativ o jumătate de oraș.Hitler's Army, pp. 315–318 Această înaintare înceată dar continuă a luat sfârșit la sfârșitul lui septembrie datorită problemelor de aprovizionare și a modificării priorităților aliate – declanșarea Operațiunii Market Garden în Olanda.Hitler's Army, pp. 318–319
Forțele implicate în luptă
Forțele germane care apărau orașul Aachen
Wehrmachtul s-a folosit de scurta pauză în acțiunile aliate ca să retragă Diviziile SS I „Leibstandarte Adolf Hitler”, a 2-a „Das Reich” și a 12-a „Hitlerjugend” și Divizia Wehrmacht a 9-a și a 116-a de pe linia defensivă de la Aachen. În octombrie, generalul Friedrich Köchling a fost numit la comanda sectorului defensivi al orașului Aachen. El avea în subordine Corpul LXXXI format din unități de infanterie și infanterie mecanizată.Rule (2003), p. 60 Aceste forțe, la care se adăuga batalionul 506 și brigada 108 de tancuri, numărau aproximativ 20.000 de oameni și 11 tancuri.Whiting (1976), p. 80 Divizia a 246-a Volksgrenadier a înlocuit Divizia a 116-a Panzer în orașul Aachen, Diviziile a 183-a Volksgrenadier și a 49-a de infanterie apărau zona de nord, iar Divizia a 12-a de infanterie asigura apărarea în zona de sud.Ferrell (2000), pp. 31–32Lui Köchling i se promisese reîntoarcerea pe poziții a Diviziei a 116-a Panzer și Diviziei a 3-a Panzergrenadier după reînarmarea și completarea efectivelor (adică aproximativ 24.000 de oameni).Whiting (1976), p. 81 Pe 7 octombrie, apărarea orașului a fost suplimentată cu elemente ale Diviziei I Panzer SS „Leibstandarte SS Adolf Hitler”.Ferrell (2000), p. 32, consideră că era vorba de un corp de tancuri. Whiting (1976), pp. 114–115, afirmă că era vorba de fapt de batalionul I de tancuri al Diviziei I SS.
În ciuda unui aflux constant de întăriri, Corpul LXXXI a suferit pierderi care i-a slăbit continuu capacitate de luptă. Divizia a 12-a de infanterie a pierdut jumătate din numărul total de soldați în perioada 16–23 septembrie, iar Diviziile de infanterie a 49-a și a 275-a au trebuit să fie retrase de pe linia frontului pentru refacere și completarea efectivelor.Hitler's Army, p. 320 Dacă la începutul războiului, o divizie de infanterie germană avea efective de 15.000–17.000 de soldați, aceste cifre au scăzut treptat până la cifra oficială de 12.500 de militari. În noiembrie 1944, efectivul real al unei asemenea divizii era de 8.761 de oameni.Hitler's Army, p. 33Fighting Power, p. 56
Într-o încercare de rezolvare a lipsei de soldați care afecta capacitatea de luptă a Wehrmachtului, au fost create în 1944 diviziile de Volksgrenadieri. Efectivele medii ale acestora se ridicau la aproximativ 10.000 de oameni.Hitler's Army, pp. 33–34 În ciuda faptului că diviziile de Volksgrenadieri au fost încadrate în proporție de aproximativ 25% cu soldați experimentați, cel puțin jumătate dintre cei recrutați erau total lipsiți de experiența de front sau convalescenți, în timp ce restul fusese transferat din cadrul din Luftwaffe sau Kriegsmarine.Hitler's Army, p. 34 Deși aceste divizii au fost dotate cu cele mai noi arme ușoare de infanterie, ele sufereau la capitolul dotării cu piese de artilerie și mijloace de transport, ceea ce limita grav capacitate de luptă.Hitler's Army, pp. 34–35 În cazul Corpului LXXXI, Divizia a 183-a Volksgrenadier, deși fusese întărită cu 643 de soldați peste efectivul standard, a devenit funcțională doar în septembrie. Aceasta a însemnat că soldații diviziei nu au avut timpul necesar să se antreneze și să funcționeze unitar.Yeide (2005), p. 59 Divizia a 246-a Volksgrenadier era într-o situație asemănătoare. O bună parte dintre soldații diviziei avuseseră parte de cel mult zece zile de pregătire militară de infanterie.Yeide (2005), pp. 59–60Yeide (2005), p. 60 Aceste probleme de personal erau contrabalansate într-o oarecare măsură de sistemul puternic de fortificații din regiunea Aachen, care fusese bine conceput și executat.Mansoor (1999), p. 182
Forțele americane