Gisella Grosz () a fost o pianistă maghiară.
Grosz s-a născut într-o familie de evrei în Șimleu Silvaniei, pe atunci în Austro-Ungaria. A studiat pianul la Academia Regală de muzică din Budapesta cu István Thomán. A susținut primele concerte în 1897 la BudapestaOrszágos Hirlap, 20 decembrie 1897, p. 4; 21 decembrie 1897, p. 8 și în 1898 și 1899 în Leipzig și Berlin, cu un oarecare succes.Musikalisches Wochenblatt, Leipzig, 28 aprilie 1898, vol. 38, nr. 18, p. 266 Din 1898 s-a aflat în mod constant în Berlin,Országos Hirlap, 14 februarie 1898, p. 10 unde a studiat cu Teresa Carreño.
A fost solistă a Filarmonicii din Berlin în 1902, 1905, 1908 și 1909.Peter Muck: Einhundert Jahre Berliner Philharmonisches Orchester, Tutzing, Schneider, 1982 În 6 februarie 1906 ea a înregistrat pentru Welte-Mignon, fiind una dintre primele femei pianiști ce au realizat înregistrări pentru această companie.Gerhard Dangel și Hans-W. Schmitz: Welte-Mignon Reproduceri.
În 1911 a renunțat la cariera de pianistă pentru a se căsători cu Adolf Weissmann (1873-1929), un bine-cunoscut critic muzical din Berlin, autor al unor biografii pentru Bizet, Chopin, Verdi și Puccini. După retragerea sa din concerte, Gisella Grosz a continuat să dea cursuri de pian. Împreună cu soțul ei, a găzduit frecvente concerte de cameră în anii 1920, până la moartea prematură a acestuia în 1929.
Ea a fost trecută în cartea de telefoane din 1937 până în 1940 ca Gisella Weissmann (Weißmann). În 1940 numele evreiesc Sara a fost adăugat intrării, iar în 1941, evreii au fost scoși cu totul din cartea de telefoane. În ianuarie 1942 a fost deportată la Riga, în Letonia, unde a și murit, în același an.
Grosz și Weissmann au avut în 1908 un copil născut în afara căsătoriei, Ilse. Fiica a devenit de asemeanea pianistă, fiind învățată de mama ei în Berlin și de Konrad Wolff în Paris. Din 1933 Ilse Weissmann a trăit în Franța, Anglia și Italia, iar în cele din urmă a emigrat în SUA, unde a murit în anul 2000.
Note
Bibliografie Adolf Weißmann: Berlin als Musikstadt: Geschichte der Oper und des Konzerts von 1740 bis 1911. Berlin, Schuster & Loeffler, 1911 Walter Niemann: Meister des Klaviers, Berlin, Schuster & Loeffler, 1919
Categorie:Nașteri în 1875 Categorie:Decese în 1942 Categorie:Evrei maghiari Categorie:Oameni din Șimleu Silvaniei Categorie:Nașteri pe 26 noiembrie Categorie:Pianiști clasici Categorie:Pianiști maghiari Categorie:Pianiste