Francesco Maurolico (în greacă: Φραγκίσκος Μαυρόλυκος, Frangiskos Mavrolikos; în latină: Franciscus Maurolycus; Francisci Maurolyci; în italiană: Francesco Maurolico; 16 septembrie 1494 - 21 sau 22 iulie 1575) a fost un matematician și astronom din Sicilia. Născut într-o familie grecească Wilbur Applebaum, Encyclopedia of the Scientific Revolution: From Copernicus to Newton, Routledge - 2000, page 5?? și preocupat de studiul textelor autorilor clasici greci,Bernard R. Goldstein, From Summetria to Symmetry: The Making of a Revolutionary Scientific Concept: The Making of a Revolutionary Scientific Concept, Springer - 2008, page 85 el a adus contribuții, de-a lungul vieții, în domeniile geometriei, opticii, mecanicii, muzicii și astronomiei. A editat operele autorilor clasici, inclusiv Arhimede, Apollonius, Autolycus, Teodosie și Serenus. El a realizat, de asemenea, propriile sale tratate de matematică.

Viața S-a născut la Messina, într-o familie de origine grecească provenită din Constantinopol și stabilită în acest oraș sicilian după Căderea Constantinopolului (1453). Studii recente par să indice însă că familia s-a stabilit în Messina la sfârșitul secolului al XIV-lea."MAUROLICO, Francesco" by Rosario Moscheo, Dizionario Biografico degli Italiani, Volume 72 (2008). Maurolico a primit o educație solidă. Tatăl său, Antonio, era medic și studiase cu celebrul savant helenistic Constantin Lascaris, devenind mai târziu șef al Monetăriei orașului Messina. Familia Maurolico a avut o vilă în afara orașului.

În 1521 Maurolico a fost hirotonit preot. În 1550 a intrat în Ordinul Benedictin și a devenit călugăr la mănăstirea Santa Maria del Parto à Castelbuono. Doi ani mai târziu, el a fost consacrat abate la Catedrala San Nicolò di Messina.

Realizări Ca și tatăl său, Maurolico a devenit, de asemenea, șef al Monetăriei orașului Messina și pentru un timp a fost responsabil de apărarea fortificațiilor orașului, în numele lui Carol al V-lea, Împăratul Sfântului Imperiu Roman. Maurolico i-a îndrumat pe cei doi fii ai viceregelui Siciliei, Juan de Vega, și s-a aflat sub patronajul mai multor oameni bogați și puternici. De asemenea, el a corespondat cu oameni de știință ai vremii precum Clavius și Federico Commandino. Între 1548 și 1550, Maurolico a stat la castelul Pollina din Sicilia în calitate de oaspete al marchizului Giovanni al II-lea Ventimiglia, și a utilizat turnul castelului pentru a efectua observații astronomice.

Observațiile astronomice ale lui Maurolico includ descoperirea unei supernove, care a apărut în constelația Cassiopeia în 1572. Tycho Brahe a publicat detalii ale observațiilor sale în 1574; supernova este acum cunoscută sub numele de Supernova lui Tycho.

În 1569, a fost numit profesor la Universitatea din Messina.

Lucrări

Lucrările Photismi de lumine et umbra și Diaphana ale lui Maurolico se referă la refracția luminii și încearcă să explice fenomenul natural al curcubeului. El a studiat, de asemenea, mecanismul camerei obscure. Photismi a fost finalizată în 1521, prima parte a Diaphana în 1523, a doua și a treia parte în 1552, dar întregul material a fost publicat postum abia în 1611. Arithmeticorum libri duo (1575) include prima expunere cunoscută a inducției matematice. De momentis aequalibus (finalizată în 1548, publicată pentru prima dată abia în 1685) a încercat să calculeze baricentrul diferitelor forme geometrice (piramidă, paraboloid etc.). În Sicanicarum rerum compendium, el a prezentat istoria Siciliei și a inclus unele detalii autobiografice. El a fost însărcinat să scrie această lucrare, iar în 1553 Senatul orașului Messina i-a acordat un salariu de 100 de monezi de aur pe an timp de doi ani, astfel că el a putut să finalizeze această lucrare, precum și lucrările sale de matematică. Lucrarea De Sphaera Liber Unus (1575) conține un atac feroce la adresa heliocentrismului lui Copernic, în care Maurolico scrie că Copernic „merita biciuirea sau flagelarea mai degrabă decât o respingere”. Maurolico a publicat lucrarea Cosmographia în care a descris metodologia de măsurare a Pământului, care a fost folosită mai târziu de Jean Picard în măsurarea lungimii arcului de meridian în 1670. Maurolico a publicat o ediție a Mecanicii lui Aristotel și o lucrare despre muzică. El a rezumat Theatrum orbis terrarum a lui Ortelius și a scris, de asemenea, Grammatica rudimenta (1528) și De lineis horariis. A realizat o hartă a Siciliei, care a fost publicată în 1575. Maurolico a cercetat vechile texte matematice scrise de Teodosie din Bitinia, Menelau din Alexandria, Autolycos din Pitana, Euclid, Apoloniu din Perga și Arhimede. El nu a făcut traduceri noi, ci, lucrând cu cele deja existente, a oferit interpretări noi și solide ale matematicii grecești.

Moartea și moștenirea El a murit la Messina.

Craterul lunar Maurolycus este numit după el.

Există o școală în Messina care-i poartă numele.

În 2009, Ministerul Italian al Patrimoniului Cultural a dispus alcătuirea unei Edizione nazionale dell'opera matematica di Francesco Maurolico (Ediția națională a operei matematice a lui Francesco Maurolico).

Referințe

 Legături externe The Maurolico project - Electronic edition of the scientific works of Francesco Maurolico Francesco Maurolico The Galileo Project: Francesco Maurolico J J O'Connor and E F Robertson, "Maurolico" The Maurolico project - Electronic edition of the scientific works of Francesco Maurolico

Categorie:Nașteri în 1494 Categorie:Decese în 1575 Categorie:Astronomi din secolul al XVI-lea Categorie:Matematicieni din secolul al XVI-lea Categorie:Preoți romano-catolici în știință Categorie:Eponime ale craterelor de pe Lună Categorie:Scriitori de limbă latină din secolul al XVI-lea Categorie:Romano-catolici greci Categorie:Benedictini Categorie:Oameni din Messina