Hypholoma fasciculare (William Hudson, 1778 ex Paul Kummer, 1871) din încrengătura Basidiomycota, în familia Strophariaceae și de genul Hypholoma,Index Fungorum denumită în popor ghebă pucioasă, bureți de lemn, ciuciuleți nebuni sau ciuperci pucioase,Constantin Drăgulescu: „Dicționar de fitonime românești”, Ediția a 5-a completată, Editura Universității “Lucian Blaga”, Sibiu 2018, p. 511, ISBN 978-606-12-1535-5, Denumire RO 1-4 este o specie saprofită de ciuperci otrăvitoare. Buretele se poate găsi în România, Basarabia și Bucovina de Nord mai ales pe vreme răcoroasă, crescând pe cioturi (de asemenea aflate în descompunere) mai ales de foioase dar și de rășinoase în tufe mari (uneori formate din zeci de exemplare). Această ciupercă comună și multianuală se dezvoltă de la câmpie la munte, din (martie) aprilie până în noiembrie (decembrie).Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, ed. a 5-a, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1979, p. 186-187, ISBN 3-405-12116-7Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, p. 318-319, ISBN 978-3-440-14530-2

Taxonomie thumb|left|100px|Paul Kummer Numele binomial a fost determinat de botanistul și micologul englez William Hudson (1730-1793) sub denumirea Agaricus fascicularis, de verificat în volumul 2 al operei sale Flora anglica din 1778.William Hudson: „Flora anglica“, vol. 2, Editura J. Nourse, Londra 1778, p. 615

În marea sa lucrare Der Führer in die Pilzkunde din 1871, micologul german Paul Kummer a determinat mai întâi genul și a transferat între altele și această specie la acest gen nou sub păstrarea epitetului.Paul Kummer: „Der Führer in die Pilzkunde: Anleitung zum methodischen, leichten und sicheren Bestimmen der in Deutschland vorkommenden Pilze mit Ausnahme der Schimmel- und allzu winzigen Schleim- und Kern-Pilzchen” (Ghid pentru știința micologiei, fără ciupercuțe de mucegai și prea mici mucoase și nucleici), cu 80 de ilustrații litografice, Editura E. Luppe, Zerbst 1871, p. 21, 71 Acest taxon este valabil până în prezent (2024).Toate celelalte sinonime nu sunt folosite și pot fi neglijate.

Epitetul specific este derivat din cuvântul latin (= în mănunchiuri, îngrămădiți),Erich Pertsch: „Langenscheidts Großes Schulwörterbuch”, ed. a 13-ea, Editura Langenscheidt, Berlin, München, Viena, Zürich, New York 1999, p. 460 referindu-se la obiceiul ciuperci de a crește în pâlcuri.

Descriere thumb|left|233px|Bres.: H. fasciculare Pălăria: are un diametru de 2-7 (9) cm, este subțire (în special spre margine), la început emisferică, aplatizând odată cu maturizarea, atunci ori cu un gurgui central foarte extins, ori cu o mică adâncitură. Ea prezintă în urma vălului parțial fragmente galben-maronii la margine. Cuticula netedă și lucioasă tinde de la un galben-sulfuric aprins până la verzui (la bătrânețe cu tonuri de maro), fiind în zona centrală mai închisă, portocaliu-ruginie. Lamelele: sunt înguste, foarte dese, înalte și aderente la picior, fiind la început gălbuie, apoi ocru, devenind cu vârsta verde-oliv și la bătrânețe maro închis. Piciorul: are o înălțime de 4-8 cm și o lățime de 0,3-0,7 (1) cm, este cilindric, adesea ușor curbat, fibros și fragil cu urmele unui inel fals. În tinerețe se află, între picior și pălărie o cortină galbenă foarte fină care pe o parte rămâne lipită de marginea pălăriei, formând o membrană subțire și franjurată, pe alta lipită de picior ca un inel fals care dispare după scurt timp (rest al vălului parțial = velum partiale, vezi sus). Inițial plin, devine cu timpul gol pe dinăuntru. El este de aceeași culoare cu pălăria, dar cu nuanțe mai palide. La bază are tendința să devină maroniu. Carnea: este subțire, fragedă și galbenă, cu un miros nu neplăcut ușor amărui și gust amar care însă dispare după pregătire. Caracteristici microscopice: are spori foarte mici, elipsoidali și brun-purpurii, având o mărime de 6–8 × 3,5–4 microni. Basidiile cilindrice, în formă de măciucă poartă 4 sterigme fiecare și măsoară 25-30 x 5-7 microni. Cistidele au aspectul unei sticle și o mărime de 30-40 x 7-10 microni.Giacomo Bresadola: „Iconographia Mycologica, vol. XVII, Editura Società Botanica Italiana, Milano 1931, p. + tab. 847 Reacții chimice: Coaja piciorului se decolorează cu Hidroxid de potasiu mai întâi portocaliu, apoi negru, carnea cu sulfat de fier inițial verde, mai târziu verde-negricios și carnea precum coaja piciorului cu tinctură de Guaiacum repede albastru-verzui.Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 353, ISBN 3-85502-0450

Confuzii Hypholoma fasciculare poate fi confundată cu alte specii saprofite crescătoare pe lemn atrofiat ca de exemplu cu letala Galerina marginataLinus Zeitlmayr: „Knaurs Pilzbuch”, Editura Droemer Knaur, München-Zürich 1976, pp. 160, ISBN 3-426-00312-0 sau delicioasele Armillaria mellea,Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 cu comestibilele Flammula alnicola sin. Pholiota alnicola (comestibilă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 2, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 96-97, ISBN 3-405-12081-0 Kuehneromyces mutabilis, sin. Galerina mutabilis, Pholiota mutabilis (gheba ciobanilor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 186-187, ISBN 3-405-11774-7 Flammulina velutipes (ciuperca de iarnă)Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 254-255, ISBN 3-405-11774-7 sau Psathyrella piluliformis.Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 3, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1980, p. 86-87, ISBN 3-405-12124-8 Mai departe o confuzie este posibilă cu Hypholoma capnoides (comestibil),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 350, ISBN 3-85502-0450 Hypholoma ericaeoides (necomestibil), Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 252-253, ISBN 978-3-440-13447-4 Hypholoma lateritium sin. Hypholoma sublateritium (otrăvitor),Bruno Cetto: „Der große Pilzführer”, vol. 1, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna, Viena 1976, p. 180-181, ISBN 3-405-11774-7 Hypholoma marginatum (necomestibil),Rose Marie și Sabine Maria Dähncke: „700 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau - Stuttgart 1979 și 1980, p. 355, ISBN 3-85502-0450 Hypholoma radicosum sin. Hypholoma epixanthum (necomestibil),Bruno Cetto: „I funghi dal vero”, vol. 4, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1983, p. 84-85, ISBN 88-85013-25-2 Hypholoma ericaeoides (necomestibil), Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, p. 252-253, ISBN 978-3-440-13447-4 sau Stropharia aurantiaca (necomestibil).Bruno Cetto: “I funghi dal vero”, vol. 5, Editura Arte Grafiche Saturnia, Trento 1986, p. 84-85, ISBN 88-85013-37-6

Specii asemănătoare în imagini

Toxicitate Consumarea acestei ciuperci poate provoca gastroenterite severe, tulburări de vedere și, în experimente cu șoareci, chiar paralizie (datorită conținutului de fasciculol E și F.Toxinele fasciculol E și F Primele simptome apar după 5-10 ore de la ingerare (diaree, greață, vărsături, proteinurie, colaps, dureri abdominale).Toxicitatea 1 Mai departe, extractul ciupercii a arătat în laborator un efect inhibitor față trombinei.B. Doljak, M. Stegnar, U. Urleb, S. Kreft, A. Umek, M. Ciglaric, B. Strukelj, T. Popovic: „Screening for selective thrombin inhibitors in mushrooms”, în: „Blood coagulation and fibrinolysis - an international journal in haemostasis and thrombosis”, vol. 12, nr. 2 martie 2001, p. 123–128, PMID 11302474 Faptul, cä buretele își pierde amăria în timpul pregătirii o face astfel de periculoasă. În caz de incertitudine se recomandă de a lua o probă a ciupercii proaspete.

Decese raportate, cauzate unei insuficiențe hepatice și/sau renale s-au ivit false, fiind rezultatele unei confuzii cu Galerina marginata.Toxicitatea 2 thumb|185px|Ghebă pucioasă, R. Moldova

Note

Bibliografie Marcel Bon: “Pareys Buch der Pilze”, Editura Kosmos, Halberstadt 2012, ISBN 978-3-440-13447-4 Bruno Cetto, vol. 1,4, 5 (vezi sus) Rose Marie Dähncke: „1200 Pilze in Farbfotos”, Editura AT Verlag, Aarau 2004, ISBN 3-8289-1619-8 Ewald Gerhard: „Der große BLV Pilzführer“ (cu 1200 de specii descrise și 1000 fotografii), Editura BLV Buchverlag GmbH & Co. KG, ediția a 9-a, München 2018, ISBN 978-3-8354-1839-4 Jean-Louis Lamaison & Jean-Marie Polese: „Der große Pilzatlas“, Editura Tandem Verlag GmbH, Potsdam 2012, ISBN 978-3-8427-0483-1 J. E. și M. Lange: „BLV Bestimmungsbuch - Pilze”, Editura BLV Verlagsgesellschaft, München, Berna Viena 1977, ISBN 3-405-11568-2 Hans E. Laux: „Der große Pilzführer, Editura Kosmos, Halberstadt 2001, ISBN 978-3-440-14530-2 Gustav Lindau, Eberhard Ulbrich: „Die höheren Pilze, Basidiomycetes, mit Ausschluss der Brand- und Rostpilze”, Editura J. Springer, Berlin 1928 Axel Meixner: „Chemische Farbreaktionen von Pilzen”, Editura J. Cramer, Lehre 1975 Meinhard Michael Moser: „Röhrlinge und Blätterpilze - Kleine Kryptogamenflora Mitteleuropas”, ediția a 5-ea, vol. 2, Editura Gustav Fischer, Stuttgart 1983

Legături externe

Ghebă pucioasă în stadiu tânăr Ghebă pucioasă

Categorie:Hypholoma Categorie:Ciuperci otrăvitoare Categorie:Ciuperci saprofite Categorie:1778 în știință