Regatul Poloniei (în ), cunoscut informal și ca Regatul Regenței (în ), a fost un stat marionetă al Germaniei în timpul Primului Război Mondial.Regatul Regenței a fost numit stat marionetă de către Norman Davies în Europe: A history (Google Books, p. 910); de Jerzy Lukowski și Hubert Zawadzki în A Concise History of Poland (Google Books, p. 218); de Piotr J. Wroblel în Chronology of Polish History și Nation and History (Google Books, p. 454); și de Raymond Leslie Buell în Poland: Key to Europe (Google Books, p. 68: „The Polish Kingdom... was merely a pawn [of Germany]” — „Regatul Polon... era doar un pion [al Germaniei]”). În realitate, Imperiul German dorea să anexeze aproximativ 30.000 de kilometri pătrați din teritoriul fostei Polonii a Congresului și să efectueze purificarea etnică a până la 3 milioane de polonezi și evrei pentru a face loc pentru coloniștii germani în așa-numitul plan al .Immanuel Geiss Tzw. polski pas graniczny 1914-1918. Warszawa (1964).Elusive Alliance: The German Occupation of Poland in World War I Jesse Kauffman - 2015Military Occupations in First World War Europe Sophie De Schaepdrijver page 69, Routledge, 2015The Great and Holy War: How World War I Changed Religion For Ever Philip Jenkins, page 38, Lion, 2014A State of Nations: Empire and Nation-Making in the Age of Lenin and Stalin Autorzy Ronald Grigor Suny,Terry Martin, page 126, Oxford University Press 2001 "To wall off this space, German planners discussed establishing an ethnically cleansed border strip in Poland, cleared of all Slavs and settled by ethnic Germans. Ober Ost officials deported large segments of the local population" Decizia de a promite restaurarea Poloniei a fost luată de către Germania în scopul de a încerca să-și legitimeze ocupația militară în fața populației poloneze, ea venind după propaganda germană transmisă locuitorilor polonezi în 1915, în care soldații germani erau prezentați ca eliberatori ai Poloniei de sub jugul Rusiei.Aviel Roshwald. Ethnic Nationalism and the Fall of Empires: Central Europe, the Middle East and Russia, 1914-23. Routledge, 2002. P. 117.  În 1917 s-a propus și un proiect de constituție.J. M. Roberts. Europe 1880-1945. P. 232. Guvernul german a folosit amenințări cu pedepse grele pentru a-i determina pe proprietarii de pământuri polonezi ce trăiau în teritoriile baltice ocupate de germani să se mute în acest stat și să vândă proprietățile baltice germanilor în schimbul reîmproprietăririi în Polonia, și au făcut eforturi pentru a-i elimina pe polonezi din teritoriile poloneze anexate anterior de Prusia.Annemarie Sammartino. The Impossible Border: Germany and the East, 1914-1922. Cornell University, 2010. P. 36-37.

În urma armistițiului cu Germania, care a încheiat Primul Război Mondial, zona a devenit parte din a Doua Republică Poloneză.

Planurile inițiale

Germania În 1914, pentru a asigura frontiera de est a Germaniei împotriva Rusiei, Theobald von Bethmann Hollweg, cancelarul german, a hotărât anexarea unei fâșii de teritoriu polonez. În scopul de a evita adăugarea la Imperiul German a populației poloneze de acolo, s-a propus strămutarea acestei populații într-un nou stat polonez mai spre est, în timp ce fâșia urma să fie recolonizată cu germani.Holborn 1982, p. 449.

După izbucnirea Primului Război Mondial, împăratul german William al II-lea a conceput crearea unui stat polonez dependent pe teritoriul cucerit de la Rusia. Acest regat polonez, cu o autonomie limitată, urma să fie condus de un principe german și să aibă armata, rețeaua de transport și economia controlate de Germania. Armata și rețeaua feroviară urmau să fie plasate sub comandă prusacă.

În primul an de război, trupele germane și austriece au cucerit rapid Țara Vistuleifosta Polonie a Congresuluiși, în 1915, au împărțit administrația între un guvernator german la Varșovia, și un omolog austriac al lui la Lublin.

În mai multe memorandumuri trimise în 1915 și 1916, , guvernatorul general al zonelor poloneze de sub control german, a propus înființarea unui stat polonez independent. Sub influența generalului Erich Ludendorff, pe atunci director al operațiunilor Germaniei în Europa de Est, această propunere includea anexarea unor teritorii considerabile de către Prusia și Austro-Ungaria. Gerhard von Mutius, văr cu cancelarul Bethmann-Hollweg și reprezentant al ministrului de externe la cartierul general al lui Beseler, contesta utilitatea anexărilor, insistând că „dacă interesele militare o permit, secesiunile și împărțirile teritoriale ar trebui evitate”, întrucât o astfel de politică ar asigura o „înclinație anti-rusească [față de] noua Polonie”.

Austro-Ungaria Austro-Ungaria avea trei idei diferite în ceea ce privește Polonia. Una, „soluția austro-polonă”, implica crearea unui regat polonez sub împăratul Austriei, care, printre alte titluri, deja le deținea pe cele de rege al Galiției și Lodomeriei. Elementele germane și maghiare din monarhia habsburgică se opuneau unei astfel de manevre, din teama de a nu importa în granițele sale o putere predominant slavă. Spre deosebire de împăratul Franz Joseph, cu toate acestea, Carol I al Austriei, care a urcat pe tronul Habsburgilor în 1916, a promovat ideea. Alte două idei implicau împărțirea fostei Polonii a Congresului între Prusia și Austro-Ungaria, sau între Austro-Ungaria și un stat constituit din Lituania, Belarus și resturile de Poloniei Congresului.Pajewski 2005, p. 91.

Austriecii subestimaseră însă dorința Germaniei de a determina soarta Poloniei.Pajewski 2005, pp. 92–93. După cum arăta prim-ministrul , ei au recunoscut că „polonezii vor rămâne polonezi [...] chiar și la 150 de ani după ce Galiția a trecut la Austria, polonezii încă nu au devenit austrieci”.Pajewski 2005, p. 93. Era clar pentru politicienii austrieci că crearea unui stat polonez de-a lungul liniilor dorite de Germania însemna pierderea Galiției, așa că au propus divizarea acesteia și formarea unei  ca provincie austriacă.

Dintre candidații la noul tron polonez, arhiducele Carol Ștefan al Austriei (în ) și fiul său, Carol Albert, s-au numărat printre pretendenții inițiali. Amândoi locuiau în orașul galițian Saybusch (astăzi, Żywiec) și vorbeau fluent poloneza. Fiicele lui Carol Ștefan erau căsătorite cu aristocrații polonezi Czartoryski și Radziwiłł.

La începutul lui 1916, „soluția austro-polonă” devenise deja ceva doar ipotetic. Erich von Falkenhayn, șeful Statului Major General german a respins ideea în ianuarie, urmat fiind de Bethmann-Hollweg în februarie. Bethmann-Hollweg era dispus să accepte un candidat austriac pe noul tronul noii Polonii, atât timp cât Germania își păstra controlul asupra economiei, resurselor și armatei polonezeHein Eirch Goemans 2000, p. 104cu alte cuvinte, atât timp cât el devenea practic un conducător-marionetă.

Pretendenții germani la tron erau din casele regale din Saxonia, Württemberg și Bavaria.Tipton, Frank B. A History of Modern Germany Since 1815, p. 312, ISBN 0520240499 Bavaria a cerut ca prințul Leopold, comandantul suprem al forțelor germane de pe Frontul de Est, să devină noul monarh.Polskie Towarzystwo Historyczne (Polish Historical Society), Przegląd historyczny (Historical Review), volumul 60, pagina 87. Candidatul din Württemberg era ducele Albrecht, deoarece el aparținea liniei catolice a dinastiei.Tucker, Spencer C. The European Powers in the First World War: An Encyclopedia, p. 34, ISBN 1135507015 Pretențiile casei saxone de Wettin la tronul polonez se bazau pe filiația față de Frederick Augustus I de Saxonia, care fusese făcut duce de Varșovia de către Napoleon în timpul Războaielor Napoleoniene, precum și pe alegerea lui Augustus al II-lea cel Puternic ca rege al Poloniei și mare duce al Lituaniei în 1697.Craig, Gordon A. Germany: 1866–1945, p. 358-359, ISBN 0192851012

Obiectivele germane thumb|left|upright|Arhiducele Carol Ștefan în 1917. În timpul ocupației germane, polonezii au fost puși la muncă forțată și li s-au confiscat produse alimentare și proprietăți private.Primary Documents: Speech by Polish Member of Prussian Legislature Regarding German Rule in Poland, 1917; Source: Source Records of the Great War, Vol.

Deși planurile inițiale impuneau soluția austro-polonă, ele au fost abandonate în februarie în fața creșterii dependenței Austro-Ungariei de Germania.Hein Erich Goemans, War and Punishment: The Causes of War Termination and the First World War, Princeton University Press, 2000, ISBN 0-691-04944-0, pp. 104–105 Atât controlul asupra economiei poloneze, cât și cel asupra materiilor prime urma să fie în mâinile Germaniei, care urma și să controleze total armata poloneză.

Granițele acestei Polonii „autonome” urmau să fie schimbate în favoarea Germaniei, cu anexarea așa-numitei „”, ceea ce ar fi dus la anexarea unei părți considerabile din teritoriul polonez care făcuse parte din Imperiul Rus după împărțirea Poloniei. Până la sfârșitul anului 1916, Germania dorea să anexeze aproape 30.000 de kilometri pătrați de teritoriul polonez, pe care urma să le colonizeze cu etnici germani, în timp ce populațiile poloneză și evreiască urmau să fie eliminate.Keith Bullivant, Geoffrey J. Giles and Walter Pape, Germany and Eastern Europe: Cultural Identity and Cultural Differences, Rodopi, 1999, ISBN 90-420-0678-1, p. 28-9

După victoria așteptată, economia poloneză urma să fie dominată de Germania și s-au făcut pregătiri pentru preluarea de către germani a controlului asupra sistemului feroviar polonez, asupra transportului fluvial pe Vistula și asupra zonelor industriale din , Radom și Kielce.

Astfel de planuri au fost propuse și de către membrii minorității germane din Polonia din zona Łódź, care au protestat față de Actul de la 5 Noiembrie și, într-o scrisoare adresată guvernului german, au cerut anexarea vestului Poloniei de către Germania și colonizarea acestor zone cu etnici germani.Aleksander Kraushar, Warszawa podczas okupacji niemieckiej 1915–1918, Lwów 1921, p. 39

Istoria

Proclamația prin care se promitea înființarea statului

După ce ofensiva germană a eșuat în bătălia de la Verdun și Austria a suferit eșecuri militare în fața Italiei, generalii Hindenburg și Ludendorff, acum  și o forță din ce în ce mai dominantă în politica din Germania și Austria, și-au schimbat pozițiile față de Polonia: după ce anterior considerau Polonia un simplu bun negociabil în caz de pace separată cu Rusia, ei acum stabiliseră instituirea unei dependențe germane, în speranța că crearea unei armate poloneze ar putea înlocui pierderile Puterilor Centrale. În octombrie 1916, la deliberările comune de la Pszczyna, conducerile germană și austriacă au convenit să accelereze proclamația prin care se promitea crearea unui stat polonez în viitor. thumb|right|Guvernatorii generali Beseler (primul din stânga) și Kuk (al doilea din stânga) în 1916. Între timp, generalul von Beseler a reușit să câștige sprijin în rândul polonezilor pro-austrieci și al adepților lui Józef Piłsudski. Partidul  (cu sediul la Paris) respingea însă orice colaborare cu Puterile Centrale. După ce împăratul German și cancelarul s-au întâlnit cu o delegație poloneză condusă de , s-au pus la punct ultimele detalii. La 5 noiembrie 1916, guvernatorul von Beseler a emis la Varșovia Actul de la 5 Noiembrie, prin care promitea înființarea unui stat polonez, fără a preciza vreun viitor conducător al acestuia, frontierele exacte sau sistemul de guvernare și, pentru prima dată după 1831, a decorat Castelul Regal cu drapele poloneze. Guvernatorul general austriac Kuk a emis o proclamație similară la Lublin. A existat și o fracțiune pro-germană condusă de Władysław Studnicki, dar nu a câștigat nicio susținere semnificativă în rândul populației poloneze.

Imediat după proclamație, guvernatorul general german de la Varșovia a emis un anunț de recrutare a militarilor, care a dus la proteste din partea polonezilor, care deplângeau în special lipsa unui guvern polonez.

Consiliul de Stat