Neil Armstrong

Neil Armstrong () a fost un astronaut american, pilot de încercare și pilot naval, cunoscut ca fiind primul om care a pășit pe Lună.

Primul său zbor spațial a avut loc în 1966. În aceasta misiune el a executat prima andocare a două nave spațiale, împreună cu pilotul David Scott. Cea de a doua și ultima misiune spațială a lui Armstrong a fost cea de comandant al misiunii de aselenizare Apollo 11 din iulie 1969. În acest faimos "pas uriaș pentru omenire", Armstrong și Buzz Aldrin au coborât pe suprafața Lunii și au efectuat o misiune de explorare de două ore și jumătate direct pe suprafața acesteia, în costume lunare, timp în care cel de-al treilea membru al echipajului lor, Michael Collins, se afla în capsulă pe orbită în jurul Lunii. După 21 de ore și jumătate pe suprafața lunară, modulul Eagle a decolat și s-a înscris pe orbita lunară unde s-a cuplat cu modulul de comandă și serviciu pilotat de Collins.

170px|thumb|Imaginea lui Neil Armstrong pe o marcă poștală din Republica Moldova

Formarea profesională A fost pasionat de zbor de la o vârstă fragedă și a obținut licența de pilot la vârsta de 16 ani. În 1947, Armstrong a început studiile sale în inginerie aeronautică la Universitatea Purdue cu o bursă de la US Navy.

Studiile sale au fost întrerupte în 1949, când a fost chemat să slujească în războiul din Coreea. Armstrong a zburat în 78 de misiuni de luptă în timpul acestui conflict militar. El a părăsit serviciul în 1952, și a revenit la facultate. Câțiva ani mai târziu, Armstrong s-a alăturat Comitetului Național Consultativ pentru Aeronautică (NACA), care mai târziu a devenit Administrația Națională a Aeronauticii și a Administrării Spațiului (NASA). Pentru această agenție guvernamentală a lucrat într-o serie de capacități diferite, inclusiv servind ca pilot de încercare și ca inginer. A testat mai multe aeronave de mare viteză, inclusiv X-15, care putea atinge o viteză maximă de 4.000 de mile pe oră.,biography, accesat 2012-07-18

La 21 iulie 1969 Neil Armstrong a făcut istorie, devenind primul om care a mers pe Lună.

Viața Armstrong s-a născut lângă Wapakoneta, Ohio, la 5 august 1930, fiul Violei Louise (născută Engel) și a lui Stephen Koenig Armstrong. Era de origine germană, scoțiană-irlandeză și scoțiană. Avea o soră mai mică, June și un frate mai mic, Dean. Tatăl său a fost auditor al guvernului de stat din Ohio , iar familia s-a mutat în mod repetat în stat, locuind în 16 orașe în următorii 14 ani. Dragostea lui Armstrong pentru zbor a crescut în acest timp, după ce a început la vârsta de doi ani, când tatăl său l-a dus la Cleveland Air Races. Când avea cinci sau șase ani, a experimentat primul său zbor cu avionul în Warren, Ohio, când el și tatăl său au făcut o plimbare într-un Ford Trimotor (cunoscut și sub numele de "Tin Goose"). Ultima mutare a familiei a fost în 1944 și i-a dus înapoi la Wapakoneta, unde Armstrong a urmat liceul Blume și a luat lecții de zbor la aerodromul Wapakoneta. A obținut un certificat de zbor de student la 16 ani, apoi a făcut solo în august, totul înainte de a avea permisul de conducere. A fost un Boy Scout activ și a obținut rangul de Cercetaș Vultur. Ca adult, a fost recunoscut de cercetași cu premiul Distinguished Eagle Scout Award și Silver Buffalo Award. În timp ce zbura spre Lună pe 18 iulie 1969, el și-a trimis salutările participanților la jamboreul Scout Național din Idaho. Printre puținele obiecte personale pe care le-a dus cu el pe Lună și înapoi s-a aflat și o insignă Scout Mondial. [La vârsta de 17 ani, în 1947, Armstrong a început să studieze ingineria aeronautică la Universitatea Purdue din West Lafayette, Indiana. A fost a doua persoană din familia sa care a urmat facultatea. De asemenea, a fost acceptat la Massachusetts Institute of Technology (MIT), dar a decis să meargă la Purdue după ce a urmărit un meci de fotbal între Purdue Boilermakers și Ohio State Buckeyes pe stadionul Ohio din 1945, în care fundașul Bob DeMoss i-a condus pe Boilermakers la o victorie sănătoasă asupra apreciaților Buckeyes. Un unchi care a participat la MIT îl sfătuise și el că ar putea primi o educație bună fără a merge până la Cambridge, Massachusetts. Învățământul său universitar a fost plătit conform Planului Holloway. Solicitanții de succes s-au angajat la doi ani de studiu, urmat de doi ani de pregătire în zbor și un an de serviciu ca aviator în marina americană, apoi finalizarea ultimilor doi ani de licență. Armstrong nu a urmat cursuri de știință navală și nici nu s-a alăturat Corpului de pregătire a ofițerilor de rezervă navală.

Serviciul Naval Solicitarea lui Armstrong de la Marina a sosit la 26 ianuarie 1949, cerându-i să se prezinte la Naval Air Station Pensacola din Florida pentru antrenament de zbor cu clasa 5-49. După ce a trecut examenele medicale, a devenit militar pe 24 februarie 1949. Instruirea în zbor a fost efectuată într-un antrenor SNJ din America de Nord, în care a făcut solo la 9 septembrie 1949. La 2 martie 1950, a aterizat primul său portavion pe USS Cabot, realizare pe care a considerat-o comparabilă cu primul său zbor solo. Apoi a fost trimis la Naval Air Station Corpus Christi din Texas pentru antrenament pe Grumman F8F Bearcat, culminând cu un transportor care ateriza pe USS Wright. La 16 august 1950, Armstrong a fost informat printr-o scrisoare că este un aviator naval complet calificat. Mama și sora lui au participat la ceremonia de absolvire la 23 august 1950. Armstrong a fost repartizat în Flota Aircraft Service Squadron 7 (FASRON 7) la NAS San Diego (acum cunoscută sub numele de NAS North Island). La 27 noiembrie 1950, a fost repartizat la VF-51, o escadronă cu toate avioanele, devenind cel mai tânăr ofițer al acesteia, și a efectuat primul său zbor într-un avion, un Grumman F9F Panther, la 5 ianuarie 1951. A fost promovat la pavilion pe 5 iunie 1951 și a aterizat primul său transportator cu jet de avion pe USS Essex două zile mai târziu. La 28 iunie 1951, Essex pornise spre Coreea, cu VF-51 la bord pentru a acționa ca avioane de atac la sol. VF-51 a zburat înainte spre Naval Air Station Barbers Point din Hawaii, unde a organizat antrenamente de bombardiere de vânătoare înainte de a se alătura navei la sfârșitul lunii iulie. La 29 august 1951, Armstrong a văzut acțiunea în războiul coreean ca o escortă pentru un avion de recunoaștere foto peste Songjin Cinci zile mai târziu, pe 3 septembrie, a zburat cu recunoaștere armată peste facilitățile principale de transport și depozitare la sud de satul Majon-ni, la vest de Wonsan. Potrivit lui Armstrong, el făcea un bombardament cu o viteză de 560 km / h atunci când a fost rupt 6 picioare (1,8 m) de aripă după ce s-a ciocnit cu un cablu care a fost strâns peste dealuri ca o capcană. Zbura la 500 de picioare (150 m) deasupra solului când a lovit-o. În timp ce în zonă s-a produs un puternic foc antiaerian, niciunul nu a lovit aeronava lui Armstrong. Un raport inițial către ofițerul comandant din Essex spunea că Pantera F9F a lui Armstrong a fost lovită de focul antiaerian. Raportul indica faptul că încerca să-și recâștige controlul și s-a ciocnit cu un stâlp, care a despărțit 0,61 m de aripa dreaptă a Panterei. Alte perversiuni ale povestirii de către diferiți autori au adăugat că el se afla la doar 6,1 m de sol și că 3 picioare (0,91 m) de aripă a fost tăiată.

Armstrong a zburat cu avionul înapoi pe un teritoriu prietenos, dar datorită pierderii eleronului, ejecția a fost singura sa opțiune sigură. El intenționa să scoată apă și să aștepte salvarea de către elicopterele marinei, dar parașuta lui a fost respinsă pe uscat. Un jeep condus de un coleg de cameră de la școala de zbor l-a ridicat; nu se știe ce s-a întâmplat cu epava avionului său, F9F-2 BuNo 125122. În total, Armstrong a zburat 78 de misiuni deasupra Coreei pentru un total de 121 de ore în aer, o treime dintre ele în ianuarie 1952, cu misiunea finală la 5 martie 1952. Din 492 de militari americani uciși în războiul coreean, 27 din ei erau din Essex în această croazieră de război. Armstrong a primit Medalia Aeriană pentru 20 de misiuni de luptă, două stele de aur pentru următoarele 40, Medalia Serviciului Coreean și Steaua Angajamentului, Medalia Serviciului Național de Apărare și Medalia Națiunilor Unite Coreea.Comisionul regulat al lui Armstrong a fost încheiat la 25 februarie 1952 și a devenit un steag în Rezerva Marinei Statelor Unite. La finalizarea turneului său de luptă cu Essex, a fost repartizat într-o escadronă de transport, VR-32, în mai 1952. A fost eliberat din serviciul activ la 23 august 1952, dar a rămas în rezervă și a fost avansat la locotenent (junior grad) la 9 mai 1953. În calitate de rezervist, a continuat să zboare, cu VF-724 la Naval Air Station Glenview din Illinois, apoi, după ce s-a mutat în California, cu VF-773 la Naval Air Station Los Alamitos. El a rămas în rezervă timp de opt ani, înainte de a demisiona din funcție pe 21 octombrie 1960.

Cariera de Astronaut În iunie 1958, Armstrong a fost selectat pentru programul Man In Space Soon de la Forțele Aeriene ale SUA, dar Agenția pentru Proiecte de Cercetare Avansată (ARPA) și-a anulat finanțarea la 1 august 1958 și la 5 noiembrie 1958 a fost înlocuită de Project Mercury, un proiect civil condus de NASA. În calitate de pilot civil de testare al NASA, Armstrong nu era eligibil să devină unul dintre astronauții săi în acest moment, deoarece selecția era limitată la piloții militari de testare. În noiembrie 1960, a fost ales ca parte a grupului de consultanți pilot pentru X-20 Dyna-Soar, un avion spațial militar în curs de dezvoltare de către Boeing pentru Forțele Aeriene ale SUA, iar pe 15 martie 1962, a fost selectat de SUA Air Force ca unul dintre cei șapte ingineri-pilot care ar zbura X-20 când va coborî de pe placa de proiectare. În aprilie 1962, NASA a anunțat că se caută aplicații pentru al doilea grup de astronauți NASA pentru Proiectul Gemeni, o navă spațială propusă de doi oameni. De această dată, selecția a fost deschisă piloților de testare civili calificați. Armstrong a vizitat Târgul Mondial din Seattle în mai 1962 și a participat acolo la o conferință despre explorarea spațiului care a fost co-sponsorizată de NASA. După ce s-a întors de la Seattle pe 4 iunie, a aplicat pentru a deveni astronaut. Cererea sa a sosit după o săptămână după data limită de 1 iunie 1962, dar Dick Day, un expert în simulatoare de zbor cu care Armstrong a lucrat îndeaproape la Edwards, a văzut sosirea târzie a aplicației și a strecurat-o în grămadă înainte ca cineva să observe. La baza forțelor aeriene Brooks, la sfârșitul lunii iunie, Armstrong a fost supus unui examen medical pe care mulți dintre reclamanți l-au descris ca fiind dureros și uneori aparent inutil.Directorul de operațiuni al echipajului de zbor al NASA, Deke Slayton, l-a sunat pe Armstrong pe 13 septembrie 1962 și l-a întrebat dacă ar fi interesat să se alăture corpului astronauților NASA ca parte a ceea ce presa a numit „noile nouă”; fără ezitare, Armstrong a spus da. Selecțiile au fost ținute secrete până la trei zile mai târziu, deși rapoartele ziarelor au circulat încă de la începutul acelui an că el va fi ales ca „primul astronaut civil”. Armstrong a fost unul dintre cei doi piloți civili selectați pentru acest grup; celălalt a fost Elliot See, un alt fost aviator naval. NASA a anunțat selectarea celui de-al doilea grup într-o conferință de presă din 17 septembrie 1962. Comparativ cu astronauții Mercury Seven, aceștia erau mai tineri și aveau acreditări academice mai impresionante.

Programul Gemini

Gemini 5