Pe toată durata participării la acțiunile de luptă din timpul Primului Război Mondial, trupele Armatei României au fost echipate cu uniformele specifice prevăzute în Regulamentul asupra descrierei uniformelor și ținutelor armatei, adoptat prin Înaltul Decret nr. 500 din 4 februarie 1912.Înalt Decret nr. 500, în „Monitorul Oficial”, din 4 februarie 1912.
Regulamentul din 1912 introducea pentru prima dată în istoria Armatei României o ținută de campanie, destinată a fi folosită în luptă. Această ținută ținută avea ca piesă centrală bluza de instrucție și cazarmă, articol de echipament aflat compunerea ofițerilor încă 1868 și care acum era generalizată la toate uniformele. Din considerente practice, ținând de reducerea vizibilității militarilor pe câmpul de luptă și creșterea gradului de protecție al luptătorilor, nou-introdusa uniformă de campanie avea o culoare specifică gri-bleu-verzui, fiind realizată dintr-un material textil compozit, cu fire de lână gri, verzi și albastre.***, Enciclopedia Armatei României, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2009
Evoluțiile negative din campania anului 1916 au condus și la distrugerea sau capturarea de către inamic a unor cantități mari de echipament, fapt care a avut reprecusiuni asupra modului de echipare a trupelor în anul 1917, care au folosit o mare varietate de elemnte de ținută autohtone, capturate de la inamic sau primite ca ajutoare din partea puterilor Antantei.Ministerul Apărării Naționale, Uniformele Armatei României, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2014 Elemente generale
Regulamentul din 1912 stabilea că uniformele militare se compuneau din coifură, veston, manta, pantaloni, încălțăminte și accesorii, fiecarea dintre acestea fiind descrise pe larg într-un capitol special dedicat. Totodată, uniformele colorate model 1893 și 1895 rămâneau în vigoare doar pentru mare ținută.Ministerul de Război, Regulamentul asupra descrierei uniformelor și ținutelor armatei, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice „George Ionescu”, București, 1912
În anul 1916, pe baza experienței războiului, s-au introdus simplificări la uniformele ofițerilor și trupei, stabilindu-se un model unic pentru toate armele. La trupă, uniforma de bază rămânea aceeași, modelul 1912. În raportul de aprobare înaintat regelui, prim-ministrul și ministrul de război Ion I. C. Brătianu justifica necestatea acestei măsuri pentru considerațiuni de ordin ostășesc și de economie, … având în vedere că industria națională nefiind în măsură să ne dea tot ce ne trebue, suntem nevoiți a recurge la industria străină, iar din cauza evenimentelor, prețull diverselor materiale a ajuns astăzi aproape întreit, iar unele nici nu se mai pot obțineÎnalt Decret nr. 1872 din 5 mai 19116, în „Monitorul Oficial”, mo. 32 din 12 mai 1916.
Compunere uniforme Însemne de grad, armă și corp Coifură Ca elemente de coifură erau prevăzute: capela - pentru trupă și chipiul - pentru ofițeri. Pentru ținuta de iarnă era prevăzută o căciulă din blană de oaie, de culoare cenușie. Începând cu anul 1917, pentru ținuta de campanie se introduce Casca Adrian, de model francez. Chipiul ofițeres era de tip „moale”, de campanie, confecționat din stofă verde-cenușie, de dimensiunile celui de postav negru, cu trese, având cozorocul din lac de culoarea fondului. Era prevăzut cu o singură tresă de mătase verde cenușie, circulară și verticală pentru toate gradele, având torsadă tot din mătase cenușie, cocardă și numai pentru generali, soarele cu stea ca semn distinctiv. Capela din postav de culoarea uniformei, cu paspoale și însemne specifice (număr, semn de armă, diverse inițiale) a rămas coifura de bază a trupei.Col. Adrian Stroea, col. (r) Marin Ghinoiu, col. Gheorghe Băjenaru, Enciclopedia Artileriei Române, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2013
Pentru o serie de specialități se mențineau elemente de coifură din reglementările anterioare, cum erau coifurile specifice pentru jandarmii călări sau pedrești.Muzeul Militar Național, Uniformele armatei române: 1830-1930, Editura E. Maravan, București, 1930
Veston și manta Pantaloni Încălțăminte Accesorii Portul ținutei pe front
Referințe și note
Legături externe Episod special despre , canalul The Great War realizat de Indy Neidell, accesat la 15 noiembrie 2016
Bibliografie Ministerul Apărării Naționale, Uniformele Armatei României, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2014 Ministerul de Război, Descrierea uniformelor armatei, Editie oficialä, Imprimeria Statului, Bucuresti, 1895. Ministerul de Război, Regulamentul asupra descrierei uniformelor și ținutelor armatei, Tipografia și Stabilimentul de Arte Grafice „George Ionescu”, București, 1912 Muzeul Militar Național, Uniformele armatei române: 1830-1930, Editura E. Maravan, București, 1930 Romanescu Gheorghe (colonel); Gheorghe Tudor (colonel); Cucu, Mihai (colonel); Popescu Ioan (colonel), Istoria infanteriei române, vol. I-II, Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1985 Serviciul Istoric al Armatei, Albumul Armatei României, Editura Militară, București, 2009 Stroea, Adrian (coord.), Enciclopedia Artileriei Române, Editura Centrului Tehnic-Editorial al Armatei, București, 2013 Strîmbeanu, Victor (general); Marius, Nicoară; (coord.), Aeronautica Militară Română, Editura Curtea Veche, București, 2013 ***, România în războiul mondial 1916-1919, vol I-IV, Monitorul Oficial și Imprimeriile Statului, București, 1934-1941 ***, Enciclopedia Armatei României, Editura Centrului Tehnic Editorial al Armatei, București, 2009 ***, Istoria militară a poporului român, vol. V, Editura Militară, București, 1989 ***, România în anii primului Război Mondial, Editura Militară, București, 1987 ***, România în primul război mondial, Editura Militară, 1979 Vezi și Participarea României la Primul Război Mondial Armata României