Henric Trenk (de asemenea cunoscut sub numele de Henri sau Heinrich Trenk; ) a fost un pictor și fotograf român născut în Elveția, cunoscut pentru peisajele sale romantice și asocierea lui cu scriitorul și arheologul Alexandru Odobescu.
A fost remarcat de Alexandru Odobescu pentru precizia topografică a schițelor sale. Odobescu căuta un însoțitor pe timpul călătoriilor sale de studiu, care să-i realizeze aspectul vestigiilor istorice și a monumentelor întâlnite. Astfel, Alexandru Odobescu l-a ales colaborator pe Henric Trenk în momentul în care Consiliul de Miniștri al Principatelor Unite a hotărât în data de 29 ianuarie 1860 măsurile pentru conservarea monumentelor. Lui Odobescu i-a revenit sarcina de a le identifica pe întinsul județelor Mehedinți, Vâlcea, Gorj, Dolj și Argeș. Ca urmare, în perioada anilor 1860 - 1861, l-a luat pe Trenk cu penița de tuș, creionul, acuarelele, guașele și mai ales laviul său și a pornit la drum. Trenk a realizat pe hârtie cu o siguranță demnă de un aparat fotografic, aspectul edificiilor vizitate împreună cu toate detaliile pe care Odobescu le dorea imortalizate. Trenk a înțeles rostul unei munci științifice. Așa cum a spus Ion Frunzetti, desenul său s-a transfigurat într-un document autentic. Ruinele cetăților istorice, odăjdiile vechi, mănăstirile, mormintele și pietrele funerare, icoanele, pridvoarele, fântânile, legăturile de evanghelii sau chiar facsimilul unei pagini, au fost consemnate de mâna impersonală a desenatorului. În opinia lui Frunzetti, pare că Trenk era absorbit cu totul în munca de imagist-arhivar și că a uitat cu desăvârșire că există ca persoană. El a simțit și a văzut absolut tot ceea ce nu făcea de fapt obiectul studiilor arheologice ale lui Odobescu.
Henric Trenk a fost un pictor care a contribuit prin opera sa la mișcarea împotriva academismului din România în perioada anilor 1864 - 1873. Tablourile lui Trenk păstrează și în tehnica de execuție felul de a picta al peisagiștilor germani, elvețieni și tirolezi în special. Căutând să creeze o compoziție de factură clasicistă, artistul a căutat măreția covârșitoare a naturii, sublimul și mirificul ei. Pictorul elvețian a fost unul dintre artiștii care au contribuit la introducerea peisajului ca tematică autonomă în pictura românească. Trenk a fost un precursor al transformării pe care o va realiza geniul lui Nicolae Grigorescu. Prin modul de a imagina reprezentarea naturii, Trenk a rămas pentru o lungă perioadă de timp, un clasic ce a căutat o viziune maiestuoasă supraordonată față de om și în același timp independentă față de acesta. Din comentariile lui Ion Frunzetti reiese că artistul a alunecat uneori și spre o concepție romantică a peisajului.
A participat la mai multe Expoziții ale artiștilor în viață și ale Societății Amicilor Bellelor Arte din 1874. Critica de artă a considerat că data la care s-a stins moda și interesul pentru opera lui Henric Trenk a fost matematic fixată - momentul 1873 al ascensiunii lui Nicolae Grigorescu.
Biografie Henric Trenk a fost un pictor de origine elvețiană, el fiind născut la ZugConform lui M. Csaki, Fuhrer durch die Gemaidegalerie Brukenthal, Sibiu, 1909. în anul 1818.Ion Frunzetti... pag. 276 A studiat la Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf, în Regatul Prusiei, provincia Rin.Drăguț et al., p.138 După terminarea studiilor de la academie, și-a petrecut o parte din tinerețe în Austro-Ungaria. El a ajuns pentru prima dată în Transilvania în jurul anului 1846 după Vasile Drăguț,Drăguț et al., p.138Alina Ciufu, "Creație a plasticianului Henrik Trenk, în patrimoniul Muzeului de Artă", in Telegraf - Constanța, 21 decembrie 2006; accesat la 22 iulie 2007 iar după Ion Frunzetti acesta a ajuns în preajma revoluției din anul 1848. Ultima opinie a fost susținută cu existența unui portret semnat și datat de Trenk la Sibiu cu anul 1847.
S-a mutat la Țara Românească în anul 1851, unde a rămas până la moartea saDrăguț et al., p.138 Mai târziu în viață, Trenk a primit cetățenia română.Bulletin Scientifique.
El a venit pentru ca să se asocieze cu Alexandru Odobescu, și a fost numit de către acesta din urmă ilustrator oficial al revistei tipărite de Comisia de Monumente Istorice. Trenk a călătorit de-a lungul timpului prin Muntenia și Oltenia, creând un număr mare de picturi în ulei cu scene rurale, relicve istorice, și scene naturale—inclusiv mai multe reprezentări ale Oltului, în apropiere de Mănăstirea Cozia.Drăguț et al., p.138-139 Pentru un timp, a predat desenul la București, și i-a avut printre elevii săi pe pictorul român Ion Andreescu.
După afirmațiile lui Emil SigerusEmil Sigerus: Von alter Hermannstadt, Sibiu, 1922, vol. I, p. 93 citat și apud G. Oprescu: Istoria picturii românesti, p. 60. , Henric Trenk a fost profesor de desen la o Școală de fete din Sibiu. Veniturile și le rotunjea cum putea, deoarece nici pictura nu avea o piață prea rentabilă în Ardeal. Ca și în Principatele Române, genul cel mai căutat era portretul de familie. Așa a ajuns el să picteze pe membrii familiei Sigerus, pe viitorii senatori sibieni „Magistrats Obernotär" - Karl Sigerus (1812-1868), sau pe Iulius Sigerus. În portretul celui din urmă apare un adolescent în pantaloni galbeni cu dungi galbene, într-o haină albastru închis, totul fiind compus cu aerul vienez al epocii.Ion Frunzetti... pag. 277 Acest stil s-ar explica în cazul în care artistul a trecut prin Viena înainte de stabilirea sa la Sibiu și chiar dacă s-ar face abstracție de o astfel de ipoteză, o influență a portretului ce caracterizează stilul Biedermeier poate fi explicată și prin faptul că orașele ardelenești erau de fapt niște sucursale ale Imperiului Austro-Ungar.
Pe lângă cele două portrete amintite, mai există la Sibiu încă unul de mici dimensiuni care-l are ca protagonist pe Karl Schelker figurat cu o haină brună cenușie și o vestă cenușie datată în anul 1856. După părere proprietarului lucrării - d-rul J. Bieltz, acest lucru arată că Trenk s-ar mai fi întors la Sibiu după stabilirea sa definitivă la București. Ion Frunzetti a emis o teorie prin care a concluzionat că Henric Trenk nu-și recruta clientela din rândul funcționarilor de rang înalt așa cum era familia Sigerius. Astfel, artistul a executat lucrări la comandă, probabil ieftine în opinia lui Frunzetti, folosind materiale la un preț scăzut, așa cum era cartonul pe care l-a pictat pe Schelker, cu dimensiuni reduse. Concluzia, ținând cont de faptul că fotografia nu pătrunsese încă în Ardeal, a fost că Trenk a îndeplinit funcția fotografilor. Desigur că făcea în special și peisaje pentru plăcerea lui, așa cum este Peisajul stâncos din colecția d-rului Bielz. În acest peisaj ținut în tonuri de galben se pot vedea calitățile cele mai relevante ale lui Trenk.
La Muzeul Brukenthal din Sibiu în Secția de Arheologie, se păstrează un document în care se poate vedea cum arăta orașul la mijlocul secolului al XIX-lea.Ion Frunzetti... pag. 278 Acesta este o pictură nesemnată sau datată, dar certificată în anul 1885 ca fiind executată în 1846. Lucrarea este atribuită lui Henric Trenk și ilustrează o imagine din Oberstadt. Ea nu este lipsită de anume calități, însă fiind foarte rece, cu tonuri locale neanalizate optic, ea pare mai degrabă opera unui arhitect decât a unui pictor. Argumentele se identifică vizual prin desenul de tip liniar dus până la geometrie. Se vede cu plenitudine absența artistului din lucrare, ea putând fi cu ușurință catalogată ca un rezultat al unui meșteșugar corect. Unul din motivele pentru care i s-a atribuit lucrarea este că, în anul 1851, având venituri insuficiente, pictorul a acceptat să facă pentru un negustor sibian o firmă în care a înfățișat un țăran de la munte.Emil Sigerus... pag. 93. Dacă Trenk a fost nevoit să accepte o asemenea comandă, este simplu de înțeles că i-a fost ușor să părăsească Sibiul pentru București.George Oprescu, Istoria picturii românești, ed. I, pag. 60.
Ajuns la București, este probabil ca acesta să fi făcut și portrete, dar nu au rămas contemporaneității nici unul. Cu siguranță se știe, a spus Ion Frunzetti, că artistul s-a impus mai mult ca desenator decât ca pictor. A fost remarcat de Alexandru Odobescu pentru precizia topografică a schițelor sale. Odobescu căuta un însoțitor pe timpul călătoriilor sale de studiu, care să-i realizeze aspectul vestigiilor istorice și a monumentelor întâlnite. Astfel, Alexandru Odobescu l-a ales colaborator pe Henric Trenk în momentul în care Consiliul de Miniștri al Principatelor UniteOpisul Ministerului Instrucțiunii, dosarele nr. 399 și 387, 186 a hotărât în data de 29 ianuarie 1860 măsurile pentru conservarea monumentelor.Ion Frunzetti... pag. 279 Lui Odobescu i-a revenit sarcina de a le identifica pe întinsul județelor Mehedinți, Vâlcea, Gorj, Dolj și Argeș. Ca urmare, în perioada anilor 1860 - 1861, l-a luat pe Trenk cu penița de tuș, creionul, acuarelele, guașele și mai ales laviul său și a pornit la drum. Trenk a realizat pe hârtie cu o siguranță demnă de un aparat fotografic, aspectul edificiilor vizitate împreună cu toate detaliile pe care Odobescu le dorea imortalizate.Conform cu Insemnările zilnice ale lui Odobescu, în „Convorbiri literare" 1923, ianuarie 2
Colaborarea dintre Alexandru Odobescu și Henric Trenk a apărut în presa acelor timpuri în mai multe periodice.Conform lui G. Sion, în „Revista Carpaților", 1 iulie 1860, pag. 398 Era pentru prima oară când se întâmpla o asemena acțiune în România. Gheorghe Tattarescu s-a oferit voluntar simultan cu Trenk pentru o asemenea misiune, dar nu a însoțit de fapt pe niciunul dintre cei patru oameni de cultură desemnați de către minister. Tattarescu a pornit singur în urma lui Alexandru Pelimon, dar cel mai adesea acolo unde căuta comenzi pentru zugrăvirea bisericilor.
Prin diferență cu Tattarescu, Trenk a înțeles rostul unei munci științifice. Așa cum a spus Ion Frunzetti, desenul său s-a transfigurat într-un document autentic. Ruinele cetăților istorice, odăjdiile vechi, mănăstirile, mormintele și pietrele funerare, icoanele, pridvoarele, fântânile, legăturile de evanghelii sau chiar facsimilul unei pagini, au fost consemnate de mâna impersonală a desenatorului. În opinia lui Frunzetti, pare că Trenk era absorbit cu totul în munca de imagist-arhivar și că a uitat cu desăvârșire că există ca persoană. El a simțit și a văzut absolut tot ceea ce nu făcea de fapt obiectul studiilor arheologice ale lui Odobescu.
Sporadic, artistul în lucrările sale îi mai scapă câte-o observație cu privire la priveliștea profană a locurilor vizitate.Ion Frunzetti... pag. 280 Edificator în acest sens, dintr-o mulțime de deseneTitlurile a 75 dintre ele au fost reproduse în George Oprescu: Istoria picturii românești, ediția I, pag. 61-62, în notă. apare la numărul 67 mențiunea - „Ocnă sistematică din districtul Vâlcea", ceea ce se traduce într-o viziune a muncii subterane de tip dantesc în clarobscur. Despre peisajul nr. 56, mențiunea - „Pod și cascadă pe apa Bistriței, în dosul Mănăstirii", se poate spune că l-a atras. Majoritatea desenelor lui Trenk au fost expuse la Expoziția artiștilor în viață din anul 1865 și la Expoziția Societății Amicilor Bellelor Arte din anul 1873 din sala Herdan. Încă din acei ani unele dintre ele au fost reproduse.„Convorbiri literare", nr. 10, 27, 34 și 5 (mai 1907).