Boeing KC-135 Stratotanker este un avion american militar de realimentare în zbor, dezvoltat pe baza prototipului Boeing 367-80, în paralel cu avionul de pasageri Boeing 707. Are un fuzelaj mai îngust și este mai scurt decât modelul 707. Boeing a atribuit aeronavei denumirea internă de Model 717, numărul fiind ulterior alocat unui alt model Boeing.
KC-135 a fost primul avion cisternă cu propulsie cu reacție al Forțelor Aeriene ale Statelor Unite. Acesta a înlocuit modelul KC-97 Stratofreighter. Inițial, KC-135 a fost însărcinat cu realimentarea bombardierelor strategice și a fost utilizat pe scară largă în Războiul din Vietnam și în conflicte ulterioare, precum Operațiunea Furtună în Deșert și războiul cu Iranul, pentru a extinde raza de acțiune și autonomia avioanelor de vânătoare și a bombardierelor tactice americane.
KC-135 a intrat în serviciu în cadrul USAF în 1957. Este una dintre cele nouă aeronave militare cu aripi fixe (șase americane, trei rusești) cu peste 60 de ani de serviciu continuu la operatorul inițial. KC-135 a fost completat de modelul mai mare McDonnell Douglas KC-10 Extender. Studiile au concluzionat că multe dintre aceste aeronave ar putea fi utilizate până în 2030, deși costurile de întreținere au crescut considerabil. KC-135 urmează să fie înlocuit parțial de Boeing KC-46 Pegasus.
Modernizări Toate modelele KC-135 au fost inițial echipate cu motoare Turbojet Pratt & Whitney J-57-P-59W, care au produs o presiune uscată de 10.000 lbf (44 kN) și o presiune umedă de aproximativ 13 000 lbf (58 kN). Noile motoare CFM56-2 sunt motoare de tipul turbofan by-pass.
Cel de-al doilea program de modificare a modernizat 500 de aeronave cu noi motoare turbofan CFM Internațional CFM56 (denumire militară: F108) produse de General Electric și Snecma. Motorul CFM56 produce o forță de tracțiune de aproximativ 22,500 lbf (100 kN), o creștere de aproape 100% față de motorul original J-57. Cisterna modificată, denumită KC-135R (modificată KC-135A sau E) sau KC-135T (modificată KC-135Q), poate transporta până la 50% mai mult combustibil și are un cost de operare cu 25% mai puțin decât cu motoarele anterioare. De asemenea, este semnificativ mai silențios decât KC-135A, nivelurile de zgomot la decolare fiind reduse de la 126 la 99 de decibeli.
Pentru a extinde capacitățile KC-135 și pentru a-și îmbunătăți fiabilitatea, avionul a suferit o serie de upgrade-uri avionice. Printre acestea, programul Pacer-CRAG (CRAG = Compass, Radar și GPS) care a rulat din 1999 până în 2002 a modificat toate avioanele prin eliminarea Navigatorului din echipajul de zbor. Sistemul de gestionare a combustibilului a fost de asemenea înlocuit. Dezvoltarea programului a fost realizată de Rockwell Collins în Iowa, iar instalarea a fost efectuată de BAE Systems la aeroportul Mojave din California.
Blocul 40.6 permite KC-135 Gestionarea globală a traficului aerian. Ultimul upgrade la blocul KC-135, programul Block 45 adaugă un nou afișaj digital în cockpit, altimetru radio, autopilot digital, director digital de zbor și actualizări ale computerului. Instrumentele analogice originale au fost înlocuite. Rockwell Collins a furnizat modulele avionice, iar lucrările de modificare se fac la Tinker AFB.
Varianta KC-135Q a fost modificată pentru a transporta combustibilul JP-7 necesar aeronavei Lockheed SR-71 Blackbird, prin separarea lui JP-7 de la alimentarea cu combustibil proprie a KC-135 (rezervoarele de caroserie care transportă JP-7, -4 sau JP-8). De asemenea, aeronava cisternă a avut nevoie de sisteme speciale de combustibil pentru a deplasa diferiții combustibili între diferite tancuri.
Când modelul KC-135Q s-a modernizat cu motoarele CFM-56, a fost proiectat modelul KC-135T, capabil să separe rezervoarele principale de rezervoarele din aripi de unde KC-135 își trage carburantul. Singura diferență externă dintre un KC-135R și un KC-135T este prezența unei ferestre clare pe partea inferioară a carcasei KC-135T unde se montează o lumină de control controlată la distanță. De asemenea, are două porturi de alimentare la sol, amplasate pe fiecare roată din spate, astfel încât echipajele de la sol pot combina atât rezervoarele din caroserie, cât și rezervoarele separate din aripă.
Aeronavele KC-135R sunt utilizate în principal pentru misiuni de extindere a forței și operații speciale și sunt echipate cu echipaje de înaltă calificare pentru receptoare. Dacă nu sunt utilizate pentru misiunea receptorului, aceste aeronave pot fi transportate ca orice alt KC-135R.
Prin modificarea sistemelor de alimentare cu puncte multiple (MPRS) se adaugă plăcuțele de alimentare cu combustibil la aripile KC-135. Pod-urile sunt de tipul Flight Refueling Limited (FRL) MK.32B și se alimentează prin metoda sondei. Acest lucru permite cisternei să alimenteze simultan două receptoare.
Un număr de aeronave KC-135A și KC-135B au fost modificate în configurații EC-135, RC-135 și OC-135 pentru utilizarea în mai multe roluri diferite (deși acestea ar putea fi considerate și variante ale familiei C-135 Stratolifter).
Istorie operațională KC-135 a fost inițial achiziționat pentru a sprijini bombardierele comandantului aerian strategic, dar până la sfârșitul anilor 1960, capacitatea KC-135 Stratotanker ca multiplicator de forță a ajuns în prim plan în teatrul de Sud-Est al Asiei.
Realimentarea în aer a bombardierelor F-105 și F-4, precum și bombardierele B-52 au permis atingerea unor ținte de bombardare îndepărtate și au permis desfășurarea misiunilor de luptă pe perioade de timp de nivelul orelor, spre deosebire de câteva minute din cauza rezervelor limitate de combustibil.
Echipajele KC-135 au alimentat atât aeronavele Forțelor Aeriene, cât și cele ale Forțelor Navale ale SUA deși a fost nevoie să modifice modul de conectare întrucât aeronavele Forțelor Navale ale SUA nu erau adaptate pentru alimentarea prin sondă. De asemenea, echipajele au ajutat la recuperarea de aeronave avariate, care zburau în timp ce erau alimentate cu combustibil până la un loc de aterizare (în special cele cu rezervoare de carburant perforate). KC-135 și-au continuat rolul tactic de sprijin în conflicte ulterioare, cum ar fi Operațiunea Desert Storm.
Comandamentul de Mobilitate Aeriană (AMC) gestionează 414 stratotankere, dintre care Comandamentul Rezervei Forțelor Aeriene (AFRC) și Garda Națională Aeriană (ANG) zboară 247 în sprijinul misiunii AMC din mai 2014. KC-135 este una dintre puținele tipuri de aeronave militare cu peste 50 de ani de serviciu continuu, cu operatorul său inițial.
În anul 2013, Israelului i s-a oferit din nou posibilitatea de achiziție a aeronavelor de tipul KC-135, după ce a refuzat de două ori aeronavele învechite. IAF a respins oferta pentru KC-135E, dar a spus că va lua în considerare o ofertă de KC-135R.
Pe lângă rolul său principal de realimentare a aeronavelor, KC-135, desemnat NKC-135, a asistat în mai multe proiecte de cercetare de la Centrul de Cercetare a Zborului Dryden de la NASA, din cadrul Biroului Forțelor Aeriene Edwards din California. De asemenea, NASA a operat mai multe aeronave KC-135 (fără echipamentul de tanc) instalat ca avionul lor Vomit Comet cu simulator de gravitație zero. Versiunea cea mai lungă (1973 - 1995) a fost KC-135A, AF Ser. 59-1481, numit Weightless Wonder IV și înregistrat ca N930NA.
Operatori
Chilean Air Force foloseste 3 KC-135E.
French Air Force foloseste 11 C-135FR si 3 KC-135R.
Republic of Singapore Air Force foloseste 4 KC-135R
Turkish Air Force foloseste 7 KC-135R. miniatura|Sase KC-135 Stratotanker miniatura|USAF KC-135 al 452d AMW la March Air Reserve Base
NASA (until 2004) United States Air Force foloseste 415 KC-135 . Air Combat Command 57th Wing - Nellis Air Force Base, Nevada 509th Weapons Squadron - Fairchild Air Force Base, Washington Air Education and Training Command 97th Air Mobility Wing – Altus AFB, Oklahoma 54th Air Refueling Squadron 55th Air Refueling Squadron Air Force Materiel Command 412th Test Wing - Edwards AFB, California 412th Flight Test Squadron 418th Flight Test Squadron Air Mobility Command 6th Air Mobility Wing – MacDill AFB, Florida 91st Air Refueling Squadron 99th Air Refueling Squadron – Birmingham, Alabama 911th Air Refueling Squadron – Seymour-Johnson AFB, North Carolina 22d Air Refueling Wing – McConnell AFB, Kansas 64th Air Refueling Squadron - Pease ANGB, New Hampshire 344th Air Refueling Squadron 349th Air Refueling Squadron 350th Air Refueling Squadron 384th Air Refueling Squadron 92d Air Refueling Wing – Fairchild AFB, Washington 92d Air Refueling Squadron 93d Air Refueling Squadron 912th Air Refueling Squadron - March ARB, California 375th Air Mobility Wing – Scott AFB, Illinois 906th Air Refueling Squadron Pacific Air Forces 15th Wing - Hickam AFB, Hawaii 96th Air Refueling Squadron 18th Wing – Kadena AB, Japonia 909th Air Refueling Squadron United States Air Forces in Europe 100th Air Refueling Wing – RAF Mildenhall, Anglia 351st Air Refueling Squadron Air Force Reserve Command 434th Air Refueling Wing – Grissom ARB, Indiana 72d Air Refueling Squadron 74th Air Refueling Squadron 452d Air Mobility Wing – March ARB, California 336th Air Refueling Squadron 459th Air Refueling Wing – Andrews AFB, Maryland 756th Air Refueling Squadron 507th Air Refueling Wing – Tinker AFB, Oklahoma 465th Air Refueling Squadron 730th Air Mobility Training Squadron 916th Air Refueling Wing – Seymour Johnson AFB, North Carolina 77th Air Refueling Squadron 927th Air Refueling Wing - MacDill AFB, Florida 63d Air Refueling Squadron 931st Air Refueling Group - McConnell AFB, Kansas 18th Air Refueling Squadron Air National Guard 101st Air Refueling Wing – Bangor, Maine 132d Air Refueilng Squadron 108th Air Refueling Wing – McGuire AFB, New Jersey 141st Air Refueling Squadron 150th Air Refueling Squadron 117th Air Refueling Wing – Birmingham, Alabama 106th Air Refueling Squadron 121st Air Refueling Wing – Rickenbacker ANGB, Ohio 166th Air Refueling Squadron 126th Air Refueling Wing – Scott AFB. Illinois 108th Air Refueling Squadron 127th Wing – Selfridge ANGB, Michigan 171st Air Refueling Squadron 128th Air Refueling Wing - Milwaukee, Wisconsin 126th Air Refueling Squadron 134th Air Refueling Wing – Knoxville, Tennessee 151st Air Refueling Squadron 137th Air Refueling Wing - Tinker AFB, Oklahoma 185th Air Refueling Squadron 141st Air Refueling Wing – Fairchild AFB, Washington 116th Air Refueling Squadron 151st Air Refueling Wing – Salt Lake City, Utah 191st Air Refueling Squadron 154th Wing – Hickam AFB, Hawaii 203d Air Refueling Squadron 155th Air Refueling Wing – Lincoln, Nebraska 173rd Air Refueling Squadron 157th Air Refueling Wing – Pease ANGB, New Hampshire 133d Air Refueling Squadron 161st Air Refueling Wing – Phoenix, Arizona 197th Air Refueling Squadron 168th Air Refueling Wing – Eielson AFB, Alaska 168th Air Refueling Squadron 171st Air Refueling Wing – Pittsburgh, Pennsylvania 146th Air Refueling Squadron 147th Air Refueling Squadron 185th Air Refueling Wing – Sioux City, Iowa 174th Air Refueling Squadron 186th Air Refueling Wing – Meridian, Mississippi 153d Air Refueling Squadron 190th Air Refueling Wing – Topeka, Kansas 117th Air Refueling Squadron
Caracteristici generale Echipaj: pilot, co-pilot și operatorul dispozitivului de realimentare Capacitate: 80 pasageri Capacitate utilă: 37.000 kg Lungime: 136 ft 3 in (41,53 m) Aripă: 130 ft 10 in (39,88 m) Înălțime: 41 ft 8 in (12,70 m) Suprafața aripilor: 2,433 ft² (226 m²) Greutate (gol): 44.663 kg Încărcătură utilă: 90.700 kg Greutate încărcată: 135.000 kg Greutatea maximă la decolare: 322.500 lb (146.000 kg) Încărcare maximă cu combustibil: 90.719 kg Motoare: 4x CFM International CFM56 (F108-CF-100) turbosuflante, 96,6 kN Viteză maximă: 580 mph sau Mach 0,9 (933 km/h)