Umilința sau smerenia este o virtute religioasă, raportată întotdeauna la divinitatea monoteistă, Dumnezeu, sau la zeități, în cazul religiilor politeiste, asumând deliberat limitarea umană, defectele personale și condiția umană în general, atitudine care deschide posibilități pentru harul divin.Humility, The Catholic encyclopedia, Herbermann et al. (Editors), Vol 7, 1910, pp 543-544Humility, The Protestant theological and ecclesiastical encyclopedia, Herzog et al (Editors), Vol 2, 1860, pp 598-599
În afara contexului religios, umilința este definită ca fiind sinonimă cu cumpătarea, calitatea de a se abține de a cere sau pretinde mai mult decât este justificat moral și pragmatic, total opusă vanității, având dimensiuni morale și etice.
În general, conform diferitelor interpretări, umilința este văzută ca o virtute, în antinomie cu narcisismul, aroganța și alte forme similare de mândrie.
Termen În limbile romanice și în engleză termenul de umilință provine din latinescul humilitas, derivat la rândul său de la , „pământ”. Semnificația primară a adjectivului humilis, umil, este „aparținând pământului”, „pământesc”, „foarte obișnuit”, „normal”.
Varianta slavă smerenie (în ) are rădăcina мирить, mirítʹ, cu sensul de „împăcare”, „atenuare”, „diminuare”.
Mitologie Aidos, din mitologia greacă veche, fusese daimona (zeița) sfioșeniei, timidității, rușinii și a umilinței.Thomas Scheff and Suzanne Retzinger, Emotions and Violence: shame and rage in destructive conflicts, ISBN 0-595-21190-9, page 7 Zeița reprezenta ceea ce îi face pe oameni să distingă între bine și rău.
Note
Legături externe
Judaism's take on humility (Chabad.org) World scripture: Quotes from religious texts about humility , unification.net Catholic Encyclopedia
Categorie:Etică creștină Categorie:Etică religioasă Categorie:Virtute Categorie:Virtuți