Prezentul glosar de anatomie conține termeni din anatomia umană și antropometrie.
thumb|right|300px|Anatomia abdomenului uman A
Aa - Ac abapical - opus apexului. abarticular - situat în vecinătatea unei articulații, fără a avea vreo legătură cu aceasta. abaxial - care este situat în afara liniei axiale. abdomen - parte a corpului situată între torace și bazin, în care se găsesc: stomacul, ficatul, pancreasul, splina, intestinele; denumiri populare: burtă, pântece. abducens - nervul VI cranian. abductor - mușchi care serveste la abducție; exemple: mușchiul tensor al policelui care începărtează degetul mare de palmă, mușchiul deltoid care îndepărtează mâna de corp. abducție - mișcare de îndepărtare a unui membru sau a unui segment de membru față de axul median al corpului. aboral - opus, îndepărtat față de gură. acantha (sau acantă) - apofiza spinoasă a vertebrelor. acanthion - punct craniometric aflat la nivelul spinei nazale anterioare. acantocit - hematie anormală, care prezintă la nivelul suprafeței sale deformări de forma unor spini. accesor - nervul spinal, perechea a XI-a. acervulus cerebi (sau acervúl) - masă de granule de material care conține carbonat de calciu, gasită frecvent in glanda hipofiză și lângă plexul coroid; nisip cerebral. acetabul - cavitate articulară a osului coxal, pentru articulația cu capul femurului. acin: - mică dilatație la capătul terminal al unui canal glandular sau al unei bronhiole; exemplu: acin pancreatic; - unitate secretorie glandulară sub formă de fund de sac, care se deschide într-un canal secretor; exemplu: acin hepatic. acomodator - (mușchi) care servește la acomodarea cristalinului. acromioclavicular - (despre articulații și ligamentul lor) care leagă acromionul cu clavicula. acromiocoracoidian - (despre ligamente) care este întins între apofiza coracoidă și acromion. acromión - proeminență osoasă care prelungește omoplatul în sus și în afară, reprezentând punctul osos cel mai înalt al umărului. acrozom - regiune a extremității anterioare a spermatozoidului, care conține o veziculă cu enzime hidrolitice care permit acestuia să penetreze învelișul extern al ovulului. acustici, nervi ~ - a opta pereche de nervi cranieni, prin care se transmit senzațiile auditive la scoarța cerebrală.
Ad - Ao adamantoblast - vezi ameloblast. adenocist - membrană celulară care înconjoară o glandă. adenocit - celula secretoare a unei glande. adenografie - descriere a glandelor. adenohipofiză - lobul anterior și intermediar al hipofizei. adenoid - cu aspect glandular, care aparține țesutului glandular, care se referă la țesutul glandular; de exemplu: vegetații adenoide = polipi. aderență - țesut fibros care se dezvoltă în special în cavitățile seroase, unind între ele organe care în mod normal sunt separate. adipoid - cu aspect de grăsime; sinonim: lipoid. adipos - care are caracteristicile grăsimii; care conține grăsime, gras; sinonim: seboreic. adventice: - tunică externă care acoperă arterele și în care se află capilarele care hrănesc acele vase sanguine; - pătura externă de țesut conjunctiv a unui organ, acoperit sau nu de o membrană seroasă. aglandular - lipsit de glande. albuginee - membrană fibroasă, dură, cu aspect albicios, care înconjoară unele organe, ca globul ocular sau învelișul extern al corpilor cavernoși. alveocapilar - care aparține structurilor ce separă aerul alveolar de sânge; vezi și: barieră alveocapilară. alveolă - termen general utilizat în nomenclatura anatomică pentru a desemna o cavitate mică, saciformă, care conține aer, sau o structură organică. alveolă dentară - fiecare dintre cavitățile naturale ale oaselor maxilare, în care sunt înfipți dinții. alveolă pulmonară - cavitate sferică de dimensiuni microscopice, situată la extremitatea unei bronhiole, reprezentând ultimul segment anatomic al căilor respiratorii, la nivelul cărora are loc schimbul de gaze. alveolon - punct craniometric situat la suprafața posterioară a alveolelor maxilare. alvin - care aparține hipogastrului, care se referă la hipogastru. ameloblast - celulă epitelială a cărei funcție esențială este formarea matricei smalțului dentar; sinonim: adamantoblast. amfiartroză - articulație care permite doar mișcări limitate, cele două suprafețe osoase aflate în opoziție fiind conectate printr-un fibrocartilaj, de exemplu: articulația dintre două vertebre. amficentric - care începe și sfârșește în același vas arterial. amfidermă - membrană externă a cortexului; cuticulă epidermică. amigdale: - glande de natură limfatică, situate de o parte și de alta a istmului gâtlejului, între pilierii vălului palatului; - (la singular) orice organ în formă de migdală. amnios - membrană internă subțire, transparentă, rezistentă, plină cu lichid amniotic, care învelește până la naștere fetusul și are rol de protecție a acestuia; denumire populară: punga apelor. ampulă - porțiune tabulară dilatată din structura unor formațiuni anatomice, în special a unui canal secretor. anal - care se referă la anus. analizor (sau analizator) - aparat al organismului animal sau uman (format dintr-un organ de simț, din nervi și din celule ale creierului) care culege, transmite, analizează și sintetizează senzațiile. anatomie - știință care se ocupă cu studiul structurii organismului uman, animal sau vegetal și al raporturilor dintre diverse organe constitutive. anatomie aplicată - parte a anatomiei care se ocupă cu diagnosticul și cu tratamentul bolilor. anatomie descriptivă - parte a anatomiei care se ocupă cu descrierea formelor diferitelor organe. anatomie dinamică – studiul anatomiei umane din punct de vedere dinamic sau al mișcării. anatomie comparată - parte a anatomiei care se ocupă cu compararea structurilor diferitelor plante și animale. anatomie patologică - parte a anatomiei care se ocupă cu studiul modificărilor macro-cosmice și microscopice, histochimice și citochimice în cursul unei boli, corelând datele de morfologie cu semnele clinice și modificările biochimice. anconeu - (mușchi) extensor al antebrațului, situat înapoia cotului. anexe - țesuturi, formații sau organe a căror acțiune se însumează cu aceea a altor organe, în cadrul unei funcții comune. anexe embrionare - formații temporare ale embrionului, care au rolul de protecție împotriva acțiunilor mecanice și de a asigura nutriția, respirația și excreția produselor de dezasimilare. anfractuozitate - cavitate profundă și neregulată. angiectopie - situare a unui vas sangvin sau limfatic în altă parte decît zona normală. angioblast - celulă embrionară generatoare a endoteliului cu destinație vasculară. angiologie - parte a anatomiei care se ocupă cu studiul vaselor sanguine și limfatice. angulos - (despre fața omului) care are pomeții și maxilarul inferior mult în relief. anizognat - care are maxilare asimetrice. anorectal - care se referă la anus și la rect. ansă - formație anatomică cu aspect de toartă sau de laț (exemplu: ansa intestinală). ansă dermatoglifică - figură dermatoglifică formată dintr-un sistem de creste paralele care ies prin marginea ulnară sau radială a buricului degetului. ansă intestinală - fiecare din cele 15-16 curburi în formă de U, pe care le descriu jejunul și ileonul. antebraț - parte a membrului superior, de la articulația cotului până la încheietura mâinii, cuprinzând oasele cubitus și radius. antehelix - proeminența curbă a pavilionului urechii, situată anterior față de helix. antehipofiză - lobul anterior al hipofizei. antepoziție - deplasarea globală a unui organ anterior. antepoziție a uterului - deplasare înainte a uterului, care conservă curbura sa normală. antibrahial - referitor la antebraț. antinion - punctul cel mai proeminent al glabelei, opus inionului. antitragus - proeminență a lobului urechii, opusă și posterioară tragusului. antral - care ține de, care se referă la antrul piloric. antropometrie - ansamblul de tehnici utilizate pentru măsurarea diferitelor părți ale corpului uman și stabilirea unor relații speciale între aceste părți, cu utilizare în antropologie și în anatomia artistică. antropoplastie - reconstituire a formelor anatomice ale unor specii dispărute pornind de la schelete sau de la unele oase ale scheletelor descoperite. antru - cavitate naturală, osoasă sau viscerală a corpului uman. antru mastoidian (sau pietros) - cavitate voluminoasă, cu aer, existentă în porțiunea mastoidiană a temporalului și care comunică cu urechea mijlocie. antru piloric - porțiunea joasă, aproape orizontală a stomacului, care comunică cu duodenul prin pilor. anular - care are (sau care se referă la) forma unui inel; exemplu: ligamentul anular al gambei. anulus - formație inelară în jurul unei deschideri. anus - segment terminal al intestinului gros prin care sunt eliminate materiile fecale. thumb|right|150px|Artera aortă aortă - cea mai mare arteră a corpului, care începe din ventriculul stâng și se termină în dreptul vertebrei a patra lombare, bifurcându-se; constituie trunchiul comun al arterelor ce transportă sângele oxigenat în tot corpul.
Ap - Az aparat - ansamblu de organe cu structură diferită, care îndeplinesc una din funcțiile de bază ale organismului; exemple: aparatul digestiv - ansamblu de organe speciale care realizează digestia. aparatul cardiovascular - ansamblu anatomic format din inimă, vene, artere și capilare, care asigură circulația sângelui în organism; sinonim: sistemul circulator. aparatul respirator - sistem de organe care asigură respirația. aparatul Golgi - sistem de membrane citoplasmatice, prezent în mod constant în celulele nucleate, constituit din vezicule și sacule, cu rol în legarea glucidelor și lipidelor de proteine. apeduct - nume dat mai multor canale din corpul omenesc; exemplu: apeductele urechii. apéndice - parte accesorie, suplimentară sau dependentă atașată unei structuri anatomice; sinonim: apendix. apendice vermiform - mică prelungire a cecului în formă de deget de mănușă sau de vierme și a cărui inflamație provoacă apendicita. apendice xifoid - cartilaj de forma unui vârf de sabie, care formează extremitatea inferioară a osului stern. apendicul - apendice mic. apendicular, (organ ~) - care formează un apendice; în formă de apendice, care se referă la apendice. apendix - vezi apendice. apertură - grad de deschidere a unei cavități. apertură toracică inferioară - regiunea anatomică prin care se realizează comunicarea toracelui cu regiunea abdomenului. apex: - vârf, extremitate a unui organ, a unei structuri conice; - vârful rădăcinii dintelui. apex pulmonar - porțiunea superioară, subclaviculară a plămânului. apical - care este situat la extremitatea, la capătul unui organ. apofiză - proeminență a unui os care servește pentru inserția mușchilor sau pentru articulații. apofiză coracoidă - apofiză a omoplatului; vezi și coracoid. aponevroză - prelungire fibroasă a unui mușchi, la nivelul inserției osoase a acestuia sau la unirea lui cu mușchii vecini. arahnoidă - membrană fină conjunctivă, foița mijlocie a meningelor, care învelește creierul și măduva spinării; împreună cu pia mater, formează meningele moi (sau leptomeningele). arahnoidian - care aparține arahnoidei, care se referă la arahnoidă; care are finețea unei pânze de păianjen. arborele vieții - secțiune a cerebelului înfățișând o structură ca de arbore. arborizație protoplasmatică - vezi dendrită. arc - structură anatomică, normală sau patologică, având aspectul unei linii curbe. arcadă - formație anatomică în formă de arc (exemple: arcada orbitară, arcada dentară). arcadă dentară - termen folosit pentru a descrie forma și alinierea naturală a dinților unei persoane în maxilarul superior sau inferior; fiecare arcadă dentară conține o serie de dinți care sunt dispuși într-o anumită ordine și sunt ancorate în osul maxilarului sau al mandibulei.