Prezentul glosar de medicină conține termeni generali din domeniul medicinei. Pentru termeni de specialitate din anatomie, fiziologie, genetică, psihologie, patologie, biochimie, vezi glosarele din categoria Glosare de medicină.
Cuprins Ab - Ac • Ad - Af • Ag - Am • An - Ar • As - Az • B • Ca - Ci • Cl - Cz • D • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • Q • R • S • T • U • V • Y • Z Vezi și • Legături externe
A
Ab - Ac abdomen fără pregătire - examen radiologic al abdomenului, fără administrarea prealabilă a vreunui opacifiant. abdominocenteză - puncția peretelui abdominal practicată în scopul evacuării unei acumulări excesive de lichid; paracenteză abdominală, puncție abdominală. abdominoscopie - examinare a abdomenului prin vizualizarea organelor interne prin laparotomie sau pe cale endoscopică. ablactație (sau ablactare): - eliminarea din alimentația sugarului a suptului la sân; - încetare a secreției de lapte matern la femei. ablastie - (metodă de) îndepărtare din organism a unui organ sau a unei formațiuni patologice; vezi și ablațiune, absciziune. ablațiune (sau ablație) - acțiunea de îndepărtare a unei părți din corp, una din modalitățile exerezei (vezi și: ablastie, absciziune, extirpare). abord - cale de acces chirurgical la un organ. abord venos - manevră chirurgicală prin care se realizeaza accesul la vena pacientului. abortiv: - substanță sau acțiune care provoacă avort; - care se produce înainte de vreme, prematur; care nu a evoluat în întregime. abraziune- ablația sau prelevarea prin raclaj a unor țesuturi sau formațiuni în suprafață: cornee, mucoasă uterină, tartru dentar etc. absciziune - tăiere a unei părți sau a unui organ al corpului; rezecție; vezi și: ablastie, ablațiune. absorbțiometrie bifotonică - tehnică ce permite calcularea densității țesuturilor prin două feluri de radiații X de energie diferită. abstinență - abținerea voluntară de la satisfacerea unor necesități fiziologice sau a unor vicii. ac - instrument subțire cu vârf ascuțit, utilizat în diferite scopuri (injectarea de substanțe, obținerea de probe de țesuturi, eliminare de lichid dintr-o cavitate); ácele utilizate în chirurgie au diferite forme în funcție de tipul intervenției. acatalepsie - nesiguranță în stabilirea unui diagnostic. accelerație - amplificare a vitezei de creștere și de diferențiere somatică, de dezvoltare psihologică, observată în perioada contemporană, în raport cu urbanizarea, gradul înalt de civilizație, ameliorarea condițiilor de viață etc. acces - ansamblu de tulburări ale organismului care se manifestă brusc, în plină sănătate aparentă și se repetă la intervale variabile. ac cu limitator - ac chirurgical prevăzut cu un guler proeminent, care împiedică acul să pătrundă în țesut mai mult decât lungimea prevazută. aciditate gastrică - mărime care exprimă conținutul de acid clorhidric și de clor din sucul gastric. ac intraosos - ac cu orificiu larg, utilizat pentru inserția în măduva osoasă a tibiei, care se utilizează doar în urgențe, când nu se poate efectua un alt acces venos; prin acest ac se pot introduce lichide și medicamente. acologie - termen livresc ce se referă la cunoașterea medicamentelor utilizate pentru tratarea diferitelor boli. acrilat - material plastic sintetic folosit în stomatologie pentru confecționarea protezelor, a diverselor aparate, suporturi dentare etc. acromatocit - globulă roșie care și-a pierdut materia colorantă. actinocardiografie - determinare a conturului și a dimensiunilor inimii cu ajutorul razelor X paralele. actinocardiogramă - grafic obținut prin actinocardiografie. actinoscopie - examen optic al unui organ sau țesut prin transparență sau difuziune. actinoterapie - terapie prin utilizarea radiațiilor luminoase, ultraviolete sau infraroșii, produse artificial cu aparate sau lămpi și care se aplică în special în rahitism. activator ortodontic - aparat folosit în tratamentul ortodontic, care stimulează mobilitatea danturii. acupresură - metodă terapeutică ce constă în compresiunea scurtă a unui nerv, executată cu ajutorul degetelor, într-un punct special al tegumentului (punct de presiune), pentru îndepărtarea durerii; sinonim: presopunctură. acupunctură - metodă medicală cu originea în Extremul Orient și care constă în înțeparea pielii cu ace fine în anumite puncte. acut: - (despre o durere) intens, ascuțit, violent; - (despre o boală) care are o evoluție scurtă și manifestări clinice intense: (exemple: pneumonia, febra tifoidă, apendicita acută). acutumanță - proces prin care organismul devine insensibil la acțiunea unui medicament sau a unei otrăvi.
Ad - Af adaptometrie - metodă de studiere a adaptării oculare fiziologice și a tulburărilor clinice de adaptare. adaptometru - instrument utilizat pentru măsurarea timpului de adaptare retiniană, care depinde de regenerarea rodopsinei. Addis, proba ~ - test pentru evaluarea cantitativă a elementelor figurate în urină. adenectomie - ablația unui ganglion limfatic, a unei glande sau a vegetațiilor adenoide. adenoamidalectomie - ablația vegetațiilor adenoide și a amigdalelor. adenogramă - examen citologic și bacteriologic, al ganglionilor superficiali. adenoidectomie - extirpare a vegetațiilor adenoide. adenomectomie - eliminarea pe cale chirurgicală a unui adenom. adenotom - instrument utilizat în îndepărtarea vegetațiilor adenoide. adenotomie - îndepărtare prin intervenție chirurgicală a unui adenom. adenotonsilectomie - ablația amigdalelor și a vegetațiilor adenoidiene. adenotripsie - procedeu terapeutic constînd în apăsarea cu degetul a vegetațiilor adenoide pentru îndepărtarea secrețiilor purulente. - actul medical se referă la solicitarea de către un pacient a unei evaluări suplimentare din partea unui alt medic sau specialist, pentru a confirma, clarifica sau revizui un diagnostic sau un plan de tratament anterior; aceasta poate ajuta pacienții să ia decizii mai bine informate cu privire la îngrijirea lor medicală. aerocistografie - metodă de explorare radiologică a vezicii urinare după distensia cu aer a acesteia. aerocistoscop - instrument folosit în aerocistoscopie. aerocistoscopie - examinare endoscopică a vezicii urinare prin introducerea de aer, cu ajutorul aerocistoscopului, pentru distensia organului. aeroionizare - metodă de tratament cu ioni electrici din aer, utilizată în bolile nervoase și în dermatologie. aeroionoterapie - tratament medical cu aeroioni produși de aparate speciale. aeromamografie - radiografie mamară efectuată după insuflarea aerului în spațiul retromamar. aeropiezoterapie - metodă terapeutică bazată pe întrebuințarea aerului comprimat sau rarefiat. aerosialografie - metodă de explorare a glandelor salivare și de înregistrare radiografică după insuflarea cu aer. aerosolaroterapie - tratament prin care substanțele medicamentoase se introduc sub formă de aerosoli, pe căile respiratorii, cu ajutorul unui pulverizator și utilizată în laringite, sinuzite, bronșite, astm etc. aeroterapie - metodă de tratament cu ajutorul aerului curat (de munte), indicată în special în bolile pulmonare cronice (tuberculoză, emfizem pulmonar etc.). aerotermoterapie - tratament bazat pe utilizarea aerului cald. aerotonometrie - metodă de măsurare a presiunii gazelor din sânge sau din alte lichide ale organismului. afebril - (despre corpul uman)a cărui temperatură este în limite normale; apiretic. afereză - tehnică prin care se efectuează, din sângele unui donator sau al unui bolnav, o prelevare de plasmă, de eritrocite, leucocite sau trombocite cu ajutorul unui separator de celule. afrodiziac - substanță care stimulează impulsurile sexuale. afrontare - apropiere operatorie a marginilor unei plăgi în vederea asigurării unei bune cicatrizări. afuziune - stropire cu dușul, folosită ca mijloc terapeutic.
Ag - Am agent patogen - microorganism sau macroorganism care determină apariția unui proces patologic într-un alt organism (de exemplu: microbii, virusurile, paraziții). agent sanitar - persoană din cadrul personalului medical mediu al unui spital sau al unui serviciu medical, care se ocupă (în mediul rural) cu îngrijirea bolnavilor, cu executarea măsurilor de dezinfecție în cazuri de epidemii etc. AgHBs - analiză care constă în evidențierea antigenului de suprafață al virusului hepatic de tip B. agonie -ultima fază de trecere dintre viață și moarte, caracterizată prin stingerea treptată a funcțiilor vitale. agrafă - piesă metalică, cu ajutorul căreia se mențin unite, până la cicatrizare, buzele unei plăgi. aiasoterapie - ansamblu de metode terapeutice care diferă de medicația specifică. alăptare naturală - hrănire a unui sugar la sânul mamei. albuminemie - prezența și concentrația serumalbuminei în plasma sangvină. albuminometrie - determinare a cantității de albumină dintr-un lichid organic. alcalinoterapie - utilizarea terapeutică a sărurilor alcaline, în special a carbonatului de sodiu. alcoolizare - procedeu terapeutic ce constă în efectuarea de infiltrații cu alcool la nivelul trunchiurilor nervoase. alcooloscop - instrument pentru determinarea cantității de alcool din sânge. alergologie - ramură a medicinei care se ocupă cu studiul manifestărilor clinice și al modificărilor imunobiochimice asociate alergiilor. algezie - capacitate de a simți durerea; vezi și algie. algie - durere la nivelul unui organ sau al unei regiuni, care nu corespunde unei leziuni anatomice evidente; vezi și algezie. algogen - care provoacă durere. aliment - produs în stare naturală sau prelucrat, care conține substanțe nutritive necesare organismului pentru întreținerea activității vitale. alimentație - proces de introducere în organism a substanțelor nutritive pentru formarea și reînnoirea țesuturilor și a organelor corpului, precum și ca sursă de energie. alimentație mixtă - (la sugari) alimentație combinată cu lapte matern și lapte de proveniență animală. alimentație artificială - (la sugari) alimentație cu lapte de proveniență animală. alopatie - sistem de tratament (în opoziție cu homeopatie) care constă în administrare de medicamente active farmacodinamic ce combat cauzele bolii. aloplastie - operație chirurgicală de înlocuire a țesuturilor cu unele materiale străine. alveolectomie - incizie la nivelul unei alveole dentare. amalgam - material utilizat pentru obturațiile dentare, format din argint și staniu. ambou - piesă metalică cu secțiune conică, ce permite adaptarea acului pentru injecție la seringi sau la un tub al aparatului de perfuzie. ambroșaj - procedeu de imobilizare în caz de fracturi, care constă în introducerea unei tije metalice în cavitatea medulară a fragmentelor osoase fracturate. ambulanță - vehicul special amenajat, destinat transportului la spital al persoanelor accidentate sau grav bolnave; salvare. ambulatoriu: - (despre bolnavi) care nu este spitalizat; - (despre tratamente medicale) care se face în afara spitalului; care nu necesită spitalizare; - instituție medico-sanitară în care se acordă asistență medicală fără ca bolnavii să fie internați. amfigeneză - posibilitate a unor homosexuali de a întreține și relații heterosexuale. amigdalectomie - îndepărtare chirurgicală a amigdalelor palatine, în special în cazul inflamației acestora. amigdalotripsie - procedeu de ablațiune a amigdalelor palatine hipertrofiate, prin strivirea lor cu o pensă specială. aminoacidurie - cantitatea de aminoacizi prezentă în urină. amniocenteză - puncție transabdominală efectuată la gravidă în scopul recoltării de lichid amniotic pentru diagnosticarea bolilor fătului în uter, pentru determinarea motricitatii fetale etc; sinonim: puncție amniotică. amniogeneză - proces de formare și dezvoltare a sacului amniotic. amniografie - radiografie a amniosului cu ajutorul unei substanțe de contrast, înlocuită astăzi cu ecografia. amnioscopie - observare endoscopică a lichidului amniotic și a cavității amniotice.