Remus Niculescu () a fost un istoric de artă român.C.C. Giurescu, Dinu Giurescu, Istoria românilor din cele mai vechi timpuri până astăzi, ed. a II-a, Bucuresti,1975, p. 849 (citat printre principalii istorici de artă români contemporani).Istoria științelor în România. Știinta literaturii. Istoriografia de artă, Academia Română, București, 1979, p. 134, 135, 137 (red. Mircea Popescu).Ioan Opriș, Cercuri culturale disidente, Univers Enciclopedic, București, 2001, p. 90-93, 100-101, 185-187, 197-199, 271.Ioana Beldiman, Sculptura franceză în România (1848-1931), Ed. Simetria, București, 2005, p. 19, 23, 25, 119, 130, 142-143, 166-167, 201, 239.Ioana Beldiman, Sculpturi franceze, un patrimoniu resuscitat, Ed. Simetria, București, 2005, p. 38, 76, 97, 157, 159-164, 166, 213, 255.Horia Nestorescu-Bălcești, Enciclopedia ilustrată a francmasoneriei din România, vol. 2, Phobos Publishing House, București, 2005, p. 416.Ioan Opriș, Istoricii și Securitatea, vol. II, Editura Enciclopedică, București, 2006, p. 416.Alexandru Zub, „Fervoarea erudiției. Remus Niculescu”, Caiete critice, nr. 10 (240), 2007, p. 57-58.Grigorescu pictor al naturii (1838-1907)/Grigorescu peintre de la nature, Muzeul Național de Artă al României, București, 2007-2008, p. 10, 13, 14, 16, 17, 20, 21, 25, 31, 32 (cat. de Rodica Matei, Mariana Vida, Monica Enache).Adriana Șotropa, Visuri și himere. Ecouri simboliste în sculptura românească modernă, Editura Compania, București, 2009, p. 13, 15, 18, 187.Adrian Marino, Viața unui om singur, Polirom, Iași, 2010, p. 86.Ioana Vlasiu (coord.), Dicționarul sculptorilor din România. Secolele XIX-XX, Lit. A-G, vol. I, Editura Academiei Române, București, 2011, p. 230 („Ion Georgescu”); Lit. H-Z, vol. II, 2012, p. 22 („Vladislav Hegel”).Dorli Blaga, Tatăl meu, Lucian Blaga, ed. a II-a revăzută și adăugită, Humanitas, București, 2012, p. 336-337.Sorin Ifitmi, Corina Cimpoeșu, Marcelina Brîndușa Munteanu, Niccolo Livaditi si epoca sa (1832-1858). Artă și istorie, Editura Palatul Culturii, Iași, 2012, p. 11. 12, 15, 19, 59, 132-134.Ioana Vlasiu, „Rencontre Nicolae Grigorescu – William Ritter. Perspectives des historiens de l’art”, RRHA, L, 2013, p. 47, 49, 50. (G. Oprescu și Remus Niculescu, exegeți ai lui W. Ritter).Radu Petrescu, Jurnal, Ediție integrală, Editura Paralela 45, Pitești, 2014, passim.Remus Andrei Ion, „Limitele expertizelor”, Ziarul Financiar, 14.09.2007; „Arta și banii”, Ziarul Financiar, 12.03.2007; „În căutarea tabloului perfect - Rateuri, recorduri și mici complicități pe piața de artă”, Ziarul Financiar, 20.07.2010.Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. 2006. Numéro hors série dédié à Remus Niculescu, (Académie Roumaine, Institut d’Histoire de l’Art „G. Oprescu”). 150 p.Gheorghe Vida, „Remus Niculescu, mon maître”, Revue Roumaine d’Histoire de l’Art. 2006. Numéro hors série dédié à Remus Niculescu, p. 4-6.Nicolae Scurtu. Remus Niculescu și contemporanii săi.Cătălin Barbu, Mihai Barbu, „Urmașii familiei Lucreția și Ioan Gh. Massu”, Memoria Oltului și Romanaților, IV, nr. 7 (41), iulie 2015, p. 33-42.Petre Oprea, Două perioade din istoriografia artei românești moderne și contemporane, Editura Maiko, București, 2001, p. 102-103.Cornelia Pillat, Ofrande. Memorii, ed. a II-a, Humanitas, București, 2011, p. 88, 233, 278-279, 285.Cătălin Barbu, Mihai Barbu, „Remus Niculescu urmaș al Lucreției și al lui Ioan Gh. Massu”, Memoria Oltului și Romanaților, IV, nr. 8 (42), august 2015, p. 52-58.asile Parizescu, Viața ca o pasiune. Colecționarii, Monitorul Oficial, București, 2012, p. 276-277, 460-461, 478-479, 483. 573.
Biografie