Prezentul glosar de alpinism conține termeni din domeniul drumeției și explorărilor montane, precum și noțiuni geografice, ecologice și tehnice conexe subiectului.
A ablațiune: - transport al materialului rezultat din dezagregarea rocilor; - reducerea masei unui ghețar prin topire, evaporare sau desprinderea aisbergurilor. abrupt: - porțiune dintr-un versant muntos, stâncos, puternic înclinat, formând pereți (ex: Bucegi, Piatra Craiului, etc); - (despre un teren) foarte înclinat; accidentat, prăpăstios. ac - stâncă izolată și ascuțită (colț) caracteristică zonelor de abrupt. (ex: Acele Morarului, Bucegi). accident - neregularitate a reliefului apărută ca rezultat al interacțiunii agenților interni și externi. acroșare - tehnică de cățărare sportivă care constă în agățarea unei prize înalte, cu vârful sau călcâiul piciorului, care devine o "a treia mână". agest(ru) - aluviune sau îngrămădire de lemne, bușteni, crengi etc. aduse de apele repezi și formând un fel de stăvilar la cotitura unui râu. Alien - dispozitiv mobil de asigurare, din categoria "nucilor active", care se fixeaza in fisuri mici; sunt asemănătoare friendurilor, cu patru came și tijă flexibilă. alpenștoc - baston lung, cu vârf metalic ascuțit, folosit în alpinism; baston de munte (vezi și piolet). alpin - zona cea mai înaltă a unui munte, începând de la circa 1.900 m altitudine. alpiniadă - concurs de alpinism între mai multe țări, care constă în întreceri contratimp pe trasee de cățărare (vara) și pe trasee de alpinism (iarna). alpinism: - categoria ascensiunilor pe munte, pe jos, ca divertisment; - exercițiu fizic de mare curaj, depus cu scopul atingerii unor puncte dificile dintr-o zona de abrupt; cel care execută acest gen de exercițiu fizic se numește alpinist. - ascensiune pe munte în zone abrupte, stâncoase sau cu zăpadă permanentă, pe trasee nemarcate sau neamenajate și care necesită un echipament tehnic specific. alpinism tehnic - vezi cățărare alpină. alpinism utilitar - efectuarea de cățărări pe clădiri, structuri etc., folosind echipament specific alpinismului, în scopul efectuării unor intervenții. altitudine - înălțimea unui punct de pe suprafața terestră, calculată față de nivelul mării sau față de un punct de referință. alungire - prelungirea corzii de alpinism sub sarcină, mai ales la căderea capului de coardă, pentru reducerea forței de șoc. alveolă - scobitură cvasicirculară generată de coroziune, atunci când vântul este perpendicular față de abrupt. amonte, în ~ - în susul văii, al apei; mai aproape de izvoare (vezi și aval). ancoră - piesă metalică ce se fixează în stâncă, într-o gaură forată artificial, pentru asigurarea împotriva căderii. ancoră chimică - ancoră care se fixează în gaură prin intermediul unui adeziv special. ancoră de zăpadă - dispozitiv de asigurare în zăpadă și care poate fi: ancoră profil V sau deadman. ancoră profil V - cornier lung de circa 50 cm din duraluminiu care se îngroapă în zăpadă, lăsând la suprafață numai capătul buclei de coardă. arcadă - element de relief în formă de arc, întâlnit în general în zonele calcaroase. arșiță - suprafață de teren defrișată prin foc; fâneață sau pășune montană având această proveniență. asigurare - mijloc de evitare sau limitare a căderii alpiniștilor; se realizează cu ajutorul cordelinelor , carabinierelor, pitoanelor, pioleților cu caracter fix (in locurile de regrupare sau odihnă) și cu caracter mobil (în ascensiune). aval, în ~ - în josul văii, al apei (vezi și amonte). avalanșă - masă de zăpada, gheață sau grohotiș care se deplaseaza rapid pe versanții înclinați ai unui munte, în virtutea legii gravitației (sinonim: lavină). aven - puț natural, vertical, întâlnit în zonele calcaroase, uneori comunicând în partea inferioară cu o galerie subterană.
B bavareză - tehnică de cățărare liberă, constând în acțiunea prizelor de mână și apăsarea prizelor de picior (sinonim tehnica Piaz). brană - porțiune de lățime variabilă, dar în general redusă, care înconjoară un versant și folosită la deplasări (sinonim poliță). berbeci - stânci rotunjite de actiunea foștilor ghețari cuaternari, având aspectul unor spinări sau frunți de berbec; se întâlnesc în căldările înalte ale Carpaților și în nordul Rusiei și al Poloniei. batcă - porțiune mai înaltă, situată pe o culme submontană sau pe o măgură (exemple: Ceahlău, Piatra Craiului). biserică - formă de relief (turlă înaltă) întâlnită în zonele montane calcaroase (exemplu: Retezatul Mic). bivuac - adăpost pentru noapte făcut de alpiniști sau turiști. blid - nume dat de localnici unor căldări glaciare mici. bouldering - formă de cățărare întreprinsă fără asigurare (fără corzi de siguranță), limitată la rute foarte scurte, astfel încât căderile să nu producă accidente; vezi și buildering. brână - porțiune stâncoasă de lățime variabilă, suspendată de-a curmezișul unei zone de abrupt. buclă - bucată de coardă sau chingă, având capetele înnodate sau cusute între ele. buildering - urcarea pe o suprafață construită de om, care inițial nu a fost destinată cățărării, fără utilizarea mijloacelor de asigurare: corzi, ventuze, cuie sau pitoane (vezi și bouldering). bulz - formă de relief submontan care reprezintă resturile unui con vulcanic stins, acoperite cu pădure, cu aspectul unei căpățâni de zahăr (poate fi întâlnit în Munții Metaliferi, în Munții Oaș); vezi și cornet. bunget - partea cea mai ascunsă și mai deasă a unui masiv păduros și greu de străbătut.
C canion - porțiune de vale de abrupt, adâncă și foarte îngustă, cu pereți verticali. canyoning - sport extrem care utilizează tehnicile de cățărare și urmărește parcurgerea unui canion de-a lungul apei acestuia. cap de coardă - alpinistul care se găsește în fruntea echipei alpine și poartă capătul cel mai avansat al corzii și care este cel mai experimentat sportiv din echipă. carabinieră - inel metalic, prevăzut cu o clapetă care se deschide spre interior și care servește la atașarea de pitoane a corzilor sau a scărițelor. carst - fenomen complex întâlnit în zonele calcaroase și care se concretizează prin: peșteri, doline, avene, cheiuri, defileuri etc. cascadă - cădere de apă peste una sau mai multe trepte de pe cursul unei văi; echivalente: vânturiș (Bucegi), duruitoare (Ceahlău). cascadă de gheață - scurgere de apă înghețată, pe care cățărarea se efectuează cu un echipament special. cască - acoperământ realizat din material sintetic, folosit pentru protecția capului. căldare glaciară - vezi circ glaciar. căldare nivală - circ mic, apărut prin presiunea zăpezii. cărare - drum foarte îngust la țară, la munte, în pădure, pe care se poate merge numai pe jos (sinonim potecă). cătun - căldare glaciară stâncoasă, plină de bolovani. cățărare - urcare prin agățare, pe stâncă, zăpadă sau gheață; forme: alpinism, cățărare solitară, bouldering. cățărare artificială - stil de cățărare în care se folosește orice mijloc natural sau artificial pentru înaintarea pe perete; altă denumire: cățărare mecanică. cățărare mecanică - vezi cățărare artificială. cățărare solitară - cățărare fără existența unui coechipier, dar folosind pentru auto-asigurare mijloace și tehnici specifice. cârșie - înălțime calcaroasă împădurită sau nu, prezentând porțiuni abrupte. centură complexă de siguranță - centură de tip ham, folosită mai ales în alpinismul utilitar sau în situații de urgență, de coborâre, de salvare etc. chei - vale îngustă, cu pereți înalți și abrupți, care se formează acolo unde apa exercită o puternică eroziune. cheie de picior - fixarea piciorului într-o fisură pentru realizarea unei prize. chică - formă de relief submontan, echivalând cu un vârf rotunjit (de exemplu în Munții Făgăraș). cioacă - formă de relief domoală, acoperită de vegetație. circ glaciar - formă de relief adâncită, cu contur circular și cu aspect de amfiteatru, rezultată prin acțiunea de eroziune exercitată de un ghețar pe suprafața bazinului de acumulare a gheții (sinonime: căldare glaciară, zănoagă). ciuceve - versanți abrupți ai unei văi pe cursul unor chei (exemplu: Ciucevele Cernei). claie - formă de relief tronconică, pe culmea sau cresta unui munte. clăbucet - formă de relief sub-montană (sub-alpină) cu aspect rotunjit și acoperită de pădure (exemple: Clăbucetul Taurului, Clăbucetul Baiului, Prahova). clădărie - îngrămădire haotică de stânci. cleanț - trecătoare printre dealuri (exemplu Cleanțul Cozmii din Retezat); vezi și colț, țanc. climbing wall - construcție artificială asemeni unui perete montan utilizată de către cățărători pentru antrenament, divertisment sau concursuri. clin - pantă cu înclinație variabilă a unui munte sau a unei văi; vezi și coastă, versant. coamă - culmea îngustă, situata la intersecția planurilor înclinate a unor versanți opuși; sinonime: culme, creastă, dungă, spinare. coardă - mănunchi de mii de fibre sintetice de aceeași lungime, cu diametrul variind în general între 8 și 12 mm; se utilizează la coborâre și urcare. coastă - povârnișul unui deal, al unui munte, al unei văi etc.; vezi și clin, versant. - operație care se efectuează de-a lungul bine ancorate și asigurate, pe pereți cu înclinație foarte mare; se realizează prin balansări și împingeri succesive cu picioarele în perete, în timp ce mâinile filează coarda. colț - vârf stâncos al unui munte (vezi și cleanț, țanc). colțari - dispozitiv metalic, având 6 - 8 vârfuri ascuțite, care se aplică pe talpa bocancilor, pentru a ușura ascensiunea unei pante de zăpadă întărită sau de gheață. concrețiuni - forme diverse de depunere a carbonatului de calciu (lapte de piatră) pe pereții unei peșteri (stalactite, stalagmite, coloane, pânze, baldachine, bazinete, ghirlande, cristale, etc.) cordelină - frânghie mai mică (cu diametrul de 4-7 mm) pentru transportul de materiale sau oameni. cornet - formă de relief echivalent cu bulzul ca înfățișare, de origine calcaroasă. cornișă - obstacol proeminent, de forma unei streșini stâncoase, situate în partea superioară a rupturilor de pantă, a săritorilor sau pe desfășurarea unui perete stâncos, perete sau porțiune de perete înclinat mai mult decât verticala; sinonim: cornișă. corugă - vale de abrupt, stâncoasă. costiș - se folosește pentru a arăta mersul în lungul unei coaste, în urcuș sau coborâș ușor, spre deosebire de linia de cea mai înaltă pantă (sinonim: de-a coasta). covată - vezi curmătură. cramponaj - utilizare a crampoanelor; fixare cu crampoanele. creastă - vezi coamă. crevasă - despicătură verticală într-un ghețar montan. crupă - formă de relief din două versante care se unesc după o linie. culme - vezi coamă. cumpănă de ape - linia de separație dintre două bazine hidrografice sau dintre două văi învecinate; coincide în general cu coama sau creasta unui munte. curătură - loc despădurit prin defrișare și folosit ca pășune; echivalent: runc. curmătură - locul unde coama sau creasta unui munte coboară apreciabil sub nivelul general al acestuia, permițând trecerea de pe un versant pe celălalt (sinonime: covată, șa, tarniță, prislop). custură - creastă stâncoasă, îngustă și prăpăstioasă, specifică zonelor alpine glaciare.
D deadman - ancoră de zăpadă sub formă de lopățică, prevăzută cu cablu de ancorare și care se îngroapă în zăpadă pe direcția de cădere, funcționând ca un plug în caz de solicitare. deal - formă de relief convexă, mai rar plată sau ascuțită, în general cu înălțimi cuprinse între 200 și 800 de metri. defileu - vale transversală îngustă cu pereții abrupți, caracteristică râurilor care străbat regiuni muntoase. derivație - ramificație a unui traseu turistic, având drept obiectiv un anumit punct interesant. distanță de cădere - distanța maximă între două puncte de ancorare. dolină - o adâncitură sub formă de pâlnie, fenomen geologic întâlnit în zonele carstice și care rezultă din acțiunea dizolvantă a apelor de suprafață asupra calcarului. dos (de munte) - versant cu expunere către nord, umbrit (vezi și față de munte).