Prezentul glosar de termeni juridici conține termeni din domeniul dreptului, administrației, ordinii și siguranței publice.
De notat faptul că termenii juridici pot avea înțelesuri diferite de la o ramură de drept la alta.Duvac, p. 20
A abandon: - părăsire a copiilor, a familiei etc. de către persoana care are obligația legală de întreținere sau de susținere materială; - renunțare la un bun sau la un drept. abandon familial – părăsirea de către părinte sau soț a celui față de care este obligat să îl susțină material sau moral. abandonul minorului - părăsire a copiilor, de către persoana care are obligația legală de întreținere. abandonare a moștenirii - predarea tuturor bunurilor care aparțin masei succesorale, către creditorii și legatarii succesiunii făcute de către moștenitorul sub beneficiu de inventar, pe care le-a primit, el scutindu-se de plata datoriilor succesorale. abatere – încălcare a unor dispoziții cu caracter administrativ sau disciplinar, prevăzute de legi, regulamente și care atrage anumite sancțiuni. abatere disciplinară - faptă prin care se nesocotește una sau mai multe obligații de serviciu indiferent de funcția sau postul deținut. aberratio ictus - expresie folosită pentru a denumi una dintre cauzele care generează infracțiunea deviată (ratată). abilitare: - împuternicirea cuiva pentru a săvârși un act juridic; - recunoaștere (în urma unui examen) a unei anumite calificări. ab intestat - expresie latină care se referă la ipoteza unei persoane decedate fără a dispune de patrimoniul acesteia prin testament; în acest caz operează succesiunea legală.c ab irato - expresie latină folosită pentru a caracteriza actul comis într-un moment de mânie. abitație: – dreptul de folosi, împreună cu familia, o casă aflată în proprietatea altei persoane; - dezmembrare a dreptului de proprietate asupra unei case, care conferă titularului dreptul de a o folosi și a încasa chiria, fără posibilitatea de a o înstrăina. abjudecare - anulare, suspendare printr-o hotărâre judecătorească a unor titluri de proprietate, a unor drepturi etc. abolire (sau aboliție) - desființare a unei instituții, a unei uzanțe, a unei stări; anulare a unei legi, a unei hotărâri; exemplu: abolirea iobăgiei în Rusia. abrogare – ieșire (totală sau parțială) din vigoare a unui act normativ, în urma abolirii sale (implicite sau explicite) printr-un alt act normativ de aceeași valoare sau de valoare superioară (vezi și caducitate). absenteism - absență îndelungată a deținătorului unei proprietăți funciare, pe care o exploatează printr-un intermediar. absolutoriu - (act) care atestă faptul că cineva este absolvit de o datorie, de o obligație etc. sau este iertat de o vină, de o greșeală etc. absoluțiune - iertare de pedeapsă a unui acuzat când faptul imputat nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată; absolvire. absolvire - scutire de pedeapsă, când faptul imputabil nu este prevăzut de lege sau când săvârșirea lui a fost justificată. absorbție - drept al unei instanțe superioare de a lua din competența instanțelor inferioare o cauză în curs de judecare. absorbție de pedeapsă – aplicarea unei singure pedepse în cazul concursului de infracțiuni. abținere - obligație a judecătorului de a se retrage de la judecarea unei cauze civile, în prezența unor motive strict determinate de lege. abuz: – exercitarea unui drept împotriva scopului lui economic și social. - delict care constă în exercitarea unui drept cu rea-credință, în scop de șicană, pentru a pricinui o pagubă altei persoane sau pentru a-i întîrzia exercitarea unui drept. abuz sexual - întreținerea de relații sexuale (prin forțare), mai ales cu minori (abuz sexual asupra copiilor). abuz de încredere – însușirea de către o persoană a unui lucru acordat voluntar de către altă persoană și refuzul înapoierii acestuia. Dacă este săvârșit în dauna avutului obștesc, fapta se constituie o infracțiune gravă fiind sancționată ca atare. abuz de putere - delict care constă în obținerea de avantaje, intimidare, influențarea unor hotărâri de către cineva care se folosește de funcția pe care o deține. abuz economic - formă de abuz în care o persoană abuzivă controlează accesul victimei la resurse economice, diminuându-i astfel capacitatea de a se întreține singură și forțând-o să depindă financiar de agresor. abuz în serviciu – fapta funcționarului public care, în exercițiul atribuțiilor sale de serviciu, cu știință, nu îndeplinește un act ori îl îndeplinește în mod defectuos și prin aceasta cauzează o vătămare intereselor legale ale unei persoane. acceptant - (parte) care acceptă oferta de a încheia un contract, o convenție. acceptare – manifestare a voinței de a dobândi un anumit drept, ofertă ori de a primi o succesiune sau o ofertă de încheiere a unui contract. accesiune - mod de dobândire a proprietății, care rezultă din alipirea naturală (sau prin acțiunea cuiva) a unui bun la un alt bun, mai important. acces ilegal la un sistem informatic - infracțiune care se referă la intrarea sau pătrunderea neautorizată într-o rețea sau dispozitiv care stochează, prelucrează sau transmite date informatice și care poate implica exploatarea vulnerabilităților, spargerea sau folosirea altor metode pentru a obține acces fără permisiune la datele sau resursele dintr-un sistem informatic. acces la documente administrative (libertate de ~, drept de ~) – dreptul acordat oricărui cetățean, într-o societate democratică, în numele transparenței necesare administrației, la a putea consulta orice document public sau administrativ, nesupus normelor secretului. acces liber la justiție - dreptul unei persoane de a se adresa în mod efectiv instanțelor judiciare competente, împotriva actelor care violează drepturile ce îi sunt recunoscute prin Constituție sau prin lege. accesoriu - (despre drepturi, cereri etc.) care este secundar în raport cu alt drept sau cu altă cerere, dar legat de acestea și supunându-se ca atare unor condiții de fond și de procedură comune. accident de muncă – vătămarea sănătății sau decesul unui angajat provocate prin acțiunea, de obicei neprevăzută a unei cauze exterioare victimei, în cadrul procesului de muncă sau în legătură cu acesta. achalandage ( vadul comercial), reprezintă puterea sau capacitatea comerciantului de a atrage clientela achiesare: - recunoașterea de către un acuzat a pretențiilor dintr-o acțiune de justiție; - acceptarea executării unei hotărâri judecătorești de bunăvoie, fără a fi necesară declanșarea procedurii de executare silită. achitare: – declarare, prin hotărâre judecătorească, că persoana trimisă în judecată este nevinovată; - plătirea, îndeplinirea unei datorii (morale), a unei obligații etc. acord – înțelegere între două părți (persoane fizice, juridice, state) la încheierea unui act. - act încheiat între procuror și inculpat, care reprezintă înțelegerea stabilită cu privire la fapta care face obiectul dosarului penal și soluția care se impune, în care caz inculpatul va beneficia de o reducere a pedepsei; vezi și . acreditare – procedura prin care o instituție autorizată evaluează și recunoaște formal un program de certificare, în conformitate cu standardele instituției respective. acrescământ – drept prin efectul căruia partea unui moștenitor sau legatar crește de pe urma faptului că unul sau mai mulți dintre comoștenitori nu vin la succesiune sau renunță la aceasta. act: - document eliberat de o autoritate, prin care se atestă un fapt, o obligație, un drept, o învoială, identitatea cuiva etc; decizie a unei autorități cuprinsă în acest document; - rezultat al unei activități conștiente sau instinctive individuale care are un scop sau tinde către realizarea unui scop. act adițional - convenție încheiată între două părți contractante prin care se modifică, se restrânge sau se completează un contract preexistent. act administrativ – act emanând de la organele administrative și care are efecte juridice. act bilateral - act juridic rezultat din voința a două persoane. act consensual - act juridic care nu necesită nicio formalitate deosebită și se încheie prin simpla manifestare de voință a părților. act constitutiv - act juridic care creează drepturi noi sau le modifică pe cele anterioare. act cu titlu oneros - act juridic prin care o persoană se obligă să execute o prestație fără a urmări să primească ceva în schimb. act de acuzare - concluzie scrisă întocmită de organele judiciare asupra anchetării unei cauze penale, servind ca bază la act de dispoziție - act juridic care are ca efect înstrăinarea unor bunuri, consumarea sau distrugerea lor materială, instituirea unor sarcini aupra acestora sau renunarea la drepturi ( de ex. vânzarea, constituirea unei ipoteci, darea în gaj, renunțarea la o cale de atac etc. ) dezbaterile unui proces. act de identitate – document care face dovada identității, a adresei de domiciliu și a adresei de reședință a titularului (sinonime: buletin de identitate, carte de identitate). act de notorietate - înscris întocmit în fața unui organ de stat (judecătoresc sau administrativ), prin care două sau mai multe persoane atestă fapte în general cunoscute. act de procedură – act efectuat, în cadrul procesului, de către un organ de urmărire penală sau de jurisdicție, în cadrul desfășurării unui proces. act de stare civilă - Este un înscris autentic prin care se dovedește nașterea, căsătoria sau decesul unei persoane. Acestea se întocmesc în interesul statului și al persoanei de către ofițerii de stare civilă și servesc la cunoașterea numărului și structurii populației, a situației demografice, la apărarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor.Art.1, Secțiunea 1, Capitolul I din Legea nr. 119 din 16 octombrie 1996 (**republicată**) cu privire la actele de stare civilă (M. of. nr. 339 din 18 mai 2012) act de vânzare-cumpărare - document legal care oficializează transferul dreptului de proprietate asupra unui bun (mobil sau imobil) de la vânzător la cumpărător, în schimbul unui preț convenit.Contract de vanzare cumparare act juridic: - manifestare de voinţă cu intenţia de a crea, modifica sau stinge un raport juridic, producând efecte juridice recunoscute de lege; - înscrisul întocmit de părți pentru a constata actul juridic încheiat. act legislativ - document scris adoptat de către o adunare legislativă, cum ar fi un parlament sau un organism legislativ, prin care se stabilesc reguli, norme și legi aplicabile într-o țară sau jurisdicție. act normativ - act prin care se stabilesc dispoziții generale obligatorii. Cel mai cunoscut act normativ este legea. act notarial – act prin care mai multe persoane atestă, în fața notarului, existența unui fapt. act premergător - act care este în drept să-l efectueze organul de urmărire penală în vederea începerii acesteia. act procedural - acțiune sau document emis în cadrul unui proces judiciar, fie de către părți (reclamant, pârât), fie de către instanță sau alte autorități implicate în proces; este un instrument prin care se derulează procesul, asigurând respectarea regulilor de procedură și contribuind la soluționarea litigiului. act terorist – infracțiune care constă în săvârșirea, din motive politice, a unor acte împotriva vieții, integrității corporale a oamenilor de stat, a persoanelor care desfășoară o activitate politică. act unilateral - act juridic care rezultă din voința unei singure persoane. acta - colecție de documente, registre etc. privitoare la o anumită instituție, persoană sau problemă. acte cu caracter obscen - manifestare publică indecentă sau cu caracter sexual explicit și care aduce ofensă la pudoare. activ – totalitatea bunurilor aparținând unei persoane fizice sau juridice. activism judiciar - termen care se referă la hotărârile judecătorești care sunt suspectate că se bazează pe opinia personală, și nu pe legea existentă. activ succesoral - totalitatea bunurilor existente ale unei persoane la data decesului ei.