Georges Marie Ludovic Jules Guynemer ()Acte de naissance nr. 16/1459/1894 (acte du 27 décembre précisant « né le 24 décembre courant »), a fost unul dintre cei mai celebri piloți de război francezi din Primul Război Mondial.Le deuxième as français du conflit
Căpitan în Aviația Franceză, el a înregistrat 53 de victorii aeriene omologate plus alte peste treizeci de victorii probabile în luptele aeriene. A pilotat diferite tipuri de aeronave Morane-Saulnier, Nieuport, SPAD (VII, SPAD XII canon, SPAD XIII). În mod remarcabil, el a supraviețuit după ce a fost doborât de șapte ori. A făcut parte în întreaga sa carieră din escadrila nr. 3 (MS 3, N 3 și apoi SPA 3), așa-numita „Escadrila berzelor”, unitatea de vânătoare a Aviației Franceze ce a înregistrat cele mai multe victorii în Primul Război Mondial.
Deviza sa era „Faire face”, iar avioanele sale erau, de obicei, vopsite în galben și numite „Vieux Charles”. Posteritatea îl consideră pe Georges Guynemer un erou emblematic al Școalei de Aviație de la Salon-de-Provence.
Biografie
Originea familială și copilăria Prin mama lui, Julie Noémi Doynel de Saint-Quentin, descendentă a unei familii aristocratice, Georges Guynemer era un descendent al regilor Franței Ludovic al XIII-lea și Ludovic al XIV-lea, prin Balthilde d'Orléans (1750-1822), mama ducelui de Enghien.Vezi revista Généalogie-Magazine. Familia lui s-a mutat la Compiègne în 1903.
Botezat la 27 octombrie 1895,Extrait du registre des baptêmes de la paroisse de Cuverville - Revue Icare, nr. 122, 1987/3, page 38 - Guynemer et les Cigognes tânărul Georges Guynemer nu a avut o sănătate foarte bună."Tout petit il avait failli être emporté par une entérite et il prenait facilement froid" Yvonne de Villiers de la Noue - Georges Gyunemer et les Cigognes page 39. El era singurul băiat al familiei, născut după două surori mai mari,Paul et Diane Guynemer eurent trois enfants : Yvonne, Odette et Georges, Revue Icare, nr. 122, 1987/3, page 39 - Guynemer et les Cigognes și era slab și bolnăvicios, iar tatăl său, Paul Guynemer (1860-1922), un fost ofițer ce absolvise Școala Militară de la Saint-Cyr, a trebuit să facă eforturi mari pentru ca fiul său, bolnav și răsfățat, să ajungă la vârsta adultă. El a studiat la Colegiul Stanislas din Paris, unde preda ca profesor Henri de Gaulle, tatăl viitorului general Charles de Gaulle.
Primul Război Mondial miniatura|Guynemer în februarie 1916. Desen de Louise Catherine Breslau. miniatura miniatura|Guynemer decorat de generalul Franchet d'Esperey în iulie 1917. Când a izbucnit războiul, el a mers la Bayonne pentru a se înrola, dar medicii militari l-au considerat prea bolnăvicios și l-au declarat inapt. Disperat, și-a rugat tatăl să-și folosească relațiile pe care le avea în Armată, dar intervențiile făcute nu au avut rezultat pozitiv. Într-o dimineață, văzând aeronavele militare aflate într-o zonă delimitată de pe plaja din Anglet, l-a întrebat pe unul dintre piloți cum să se înroleze în aviație: trebuia să urmeze școala din Pau, care era condusă de căpitanul Bernard-Thierry. La 22 noiembrie 1914 s-a înrolat în serviciile auxiliare ca elev mecanic la Pau.Voir son feuillet matricule de recrutement militaire, classe 1914, bureau de Compiègne, numéro matricule 113, Archives départementales de l'Oise, Rp 1024 (http://ressources.archives.oise.fr/ark:/44803/wwrfzjznb7v6qk8v#). Acolo a acumulat cunoștințe cu privire la aeronave. El a vrut să devină elev pilot, dar personalul serviciului auxiliar nu avea dreptul să zboare.
Căpitanul a fost de acord să-l accepte în cele din urmă, procedând neregulamentar. Astfel, la 21 ianuarie 1915, Georges a devenit elev pilot, iar Paul TarasconPaul Tarascon quitta Pau au mois d'avril 1915, c'est Jules Védrines qui assura la continuité de la formation de G. Guynemer - Revue Icare 1987/3, page 51 - Guynemer et les Cigognes) a fost însărcinat de căpitanul Bernard-Thierry cu instruirea lui. Georges Guynemer a realizat prima decolare luni 1 februarie pe o aeronavă Blériot 10. Pe 11 martie elevul pilot G. Guynemer a efectuat primul său zbor (Blériot 6 cilindri, 50 CP). El a primit brevetul Aéro-Club-ului pe 11 martie și brevetul de pilot militar (nr. 1832) pe 26 aprilie.Document indiquant que le soldat Guynemer à bord d'un MS12, est parti d'Avord à 7:50 et a atterri à Avord à 8:45 le 26 avril 1915 - Icare, nr. 122, 1987/3, page 48 - Guynemer et les Cigognes) Pe 8 iunie a fost repartizat la escadrila MS. 3, singura unitate în care a servit până la dispariția sa.
De la sosirea sa în escadrilă, a distrus mai multe avioane la aterizare și l-a mâniat pe comandantul escadrilei, căpitanul Brocard,Brocard promu capitaine (le 22 mars 1915) accueille le caporal Guynemer sortant des écoles de Pau et Avord dar instructorul Jules Védrines l-a apărat. El a preluat o aeronavă Morane-Saulnier Tip L, numită „Vieux Charles”,Charles Bonnard avait pour mécanicien Charles Guerder et lorqu'il partit pour les Dardanelles, Guerder devint le mécanicien de G. Guynemer qui hérita du Vieux Charles et c'est avec cet avion que Guynemer remporta sa première victoire le 19 juillet 1915 ; dès lors Guynemer décida qu'il baptiserait ainsi tous ses futurs avions - Souvenirs de Pierre Roehr - Revue Icare - Guynemer et les Cigognes page 91, nr. 122, 1987/3 care îi aparținuse lui Charles Bonnard, plecat să lupte în Serbia.
În iulie 1915, el a fost promovat la gradul de sergent și a fost distins cu Croix de Guerre. Primele sale zboruri au fost misiuni de observație a mișcărilor de trupe și de reglare a artileriei; acolo, el a dovedit un mare calm, esențial pentru ca observatorul să poată face fotografii în bune condiții. Avionul lui a fost lovit frecvent de fragmente de obuze, ale căror perforații au fost astupate cu bucăți de pânză roșie. Ca urmare a faptului că escadrila lui staționa la Vauciennes, a profitat de misiunile sale pentru a-și saluta familia în timp ce zbura peste casa sa din Compiègne, unde familia sa se reinstalase.
Pe 19 iulie, Guynemer a obținut prima sa victorie aerianăParti en mission à bord d'un Morane Saulnier Parasol, Georges Guynemer et son mécanicien Charles Guerder comme tireur (matricule 1013) abattent un Aviatik - Icare, nr. 122, 1987/3, page 65 - Guynemer et les Cigognes) la bordul aeronavei Morane-Saulnier „Parasol”, doborând un Aviatik C.ILt. Johannes né le 28 octobre 1892 et le sous-officier Auguste Strobel côte 150 - Les As Français de la Grande Guerre - D. Porret page 17 deasupra satului Septmonts. Două zile mai târziu, pe 21 iulie, a fost decorat cu Medalia Militară (ordinul nr. 1161 „D”) cu următoarea citare: La 5 decembrie 1915, escadrila MS3 a fost redenumită escadrila N3, după ce a fost reechipată cu avioane de vânătoare Nieuport 10. Trei zile mai târziu, pe 8 decembrie, a doborât deasupra localității Beuvraignes, la sud de Roye, un LGV,Vz.-fw Kurt Biesendahl et le Lt. Hans Reitter - Service Historique de l'Armée de l'Air - Les As Français de la Grande Guerre - D. Porret page 17 obținând a treia sa victorie. La bordul acestor aeronave mai performante, Guynemer se va impune rapid ca unul dintre cei mai buni piloți francezi. Președintele Poincaré i-a înmânat crucea de cavaler al Legiunii de onoare pe 24 decembrie, în ziua majoratului său. Este citat din nou pe ordinul de zi al Armatei a VI-a (ordinul nr. 2209 „D”) pentru îndeplinirea unor misiuni speciale în spatele liniilor inamice. El devine un „as” prin obținerea celei de-a cincea victorii pe 3 februarie 1916 și este promovat la gradul de sublocotenent cu titlu temporar pe 4 martie 1916 și apoi cu titlu final pe data de 12 aprilie a aceluiași an.Service Historique de l'Armée de Terre page 13 - Guynemer
Escadrila a părăsit Armata a VI-a pe 12 martie pentru a participa la Bătălia de la Verdun, sub conducerea comandantului de Rose, care a regrupat toate escadrilele de vânătoare și avea misiunea de a impune supremația aviației franceze. Pe 13 martie, Guynemer a fost lovit de schije în față și de două gloanțe în braț și a fost evacuat cu ambulanța japoneză a hotelului Astoria.Guynemer et les Cigognes 1967- Revue Icare page 34
Pe 26 aprilie, sublocotenentul Guynemer se întoarce pe front. Câteva zile mai târziu, pe 13 mai, Georges Guynemer participă în apropiere de Dijon, pe aerodromul din Ouges-Longvic (viitoarea bază aeriană 102), la o ceremonie militară importantă în cursul căreia, în calitate de portdrapel, prezintă trupelor grupei 1-a de aviație o prestigioasă emblemă pe care președintele Republicii Raymond Poincaré o înmânase armatei cu câteva luni mai devreme: drapelul Aviației militare.Cérémonie que présida le lieutenant-colonel Léon Adolphe Girod, inspecteur général des écoles d’aviation, spécialement délégué par le ministre de la Guerre.
El participă apoi la luptele de pe Somme din iunie 1916 până în februarie 1917. Pe 8 februarie 1917, aflat la manșa unui avion SPAD VII, Guynemer devine primul pilot aliat care doboară un bombardier greu german Gotha G. III. Pe parcursul lunii mai a anului 1917, el a doborât șapte avioane germane. Ca urmare a încheierii campaniei de pe frontul de est, Guynemer revine la baza Bonnemaison, și se dedică punerii la punct a avionului Spad-Canon, fără să fi pierdut nimic din ardoarea lui. Pe 25 mai 1917, căpitanul Guynemer doboară 4 avioane (la 8:30, 8:31, 12:15 și 18:30). Căpitanul Brocard, comandantul escadrilei N3, îl descrie atunci pe Guynemer ca „barza [sa] cea mai strălucitoare”.
Ca recompensă pentru această cvadruplă realizare, a fost promovat ofițer al Legiunii de Onoare, prin ordinul Marelui Cartier General din 11 iunie 1917, rozeta acordată de generalul Franchet d'Espèrey pe câmpul de la Bonnemaison, în data de 15 iulie 1917, în fața avionului său „le Vieux Charles”, este însoțită de următoarea citare: În luna iulie, a pilotat un SPAD XII CI S-382, „avionul său magic”, „le pétadou” echipat cu un motor Hispano-Suiza de 200 CP și dotat la cererea sa cu un tun Hotchkiss de 37 mm ce trăgea prin mijlocul elicei și o mitralieră Vickers 303 (7,7 mm) cu o bandă de 400 de cartușe. Deși tunul avea o putere de tragere devastatoare, el nu putea trage decât un singur foc la un moment dat și trebuia să fie reîncărcat manual în zbor (cu o capacitate de 12 obuze). În plus, avea un recul semnificativ în timpul tragerii incendiului și umplea cu fum cabina de pilotaj a aeronavei.
SPAD XII nu era un avion pentru un pilot începător. Cu toate acestea, el a fost folosit de Guynemer pentru a doborî un Albatros pe 27 iulie, peste Westroosebeke, și un DFW a doua zi. Aceste două succese i-au permis să ajungă la un total de 50 de victorii aeriene omologate.
La sfârșitul lunii iulie 1917, G. Guynemer a preluat comanda escadrilei Berzelor,L-a înlocuit pe căpitanul A. Heurtaux, ce fusese rănit într-o luptă aeriană. grupul de vânătoare al Armatei I (comandat de generalul Antoine), pe care o va deține până la 7 august 1917.
Ca urmare a experienței acumulate în luptă, Guynemer i-a scris lui Louis Béchereau, inginerul șef al SPAD, cu care era prieten, pentru a-i cere să crească puterea motorului de 150 de CP care echipa avioanele SPAD VII, deoarece credea că este insuficientă pentru a face față aeronavelor germane Halberstadt, folosite de adversarii săi direcți. Luând în considerare aceste aspecte, Béchereau a dotat aeronavele SPAD cu un motor mai puternic de 180 de CP, care le-a conferit superioritate avioanelor de vânătoare franceze. Ținând cont de sfatul lui Guynemer, SPAD a produs un nou model, SPAD XII de 200 de CP, căruia îi va urma SPAD XIII cu motor cu supracompresie de 220 de CP. Noile modele erau promițătoare, dar prima serie a avut probleme cu fiabilitatea reductorului care a trebuit să fie adăugat între motor și elice.