Rue Taitbout este o stradă din arondismentul 9 al Parisului. Situată în cartierul Chaussée d'Antin, ea începe de pe boulevard des Italiens nr. 22 – numit inițial boulevard de Gand – și se termină pe rue d'Aumale nr. 19.
Originea numelui Această stradă poartă numele lui Jean-Baptiste Taitbout tatăl, funcționar al administrației orașului Paris în 1698, iar fiul și nepotul său, Julien Taitbout, locuia încă acolo în 1775.Jean de La Tynna: Dictionnaire topographique, étymologique et historique des rues de Paris (1817)Félix și Louis Lazare: Dictionnaire administratif et historique des rues de Paris et de ses monuments.
Istoric Ea a fost deschisă pe 13 august 1773 între boulevard des Italiens și rue de Provence, și a fost numită de la această dată rue Taitbout. Piața Adrien-Oudin făcea parte din această stradă.
Punerea în executare a acestui decret regal a întâlnit o rezistență destul de puternică din partea trezorierilor Franței în ceea ce privește cotitura ce urma să fie realizată în mijlocul noii străzi. Acest decret a trecut, cu toate acestea, prin parlament pe 25 februarie 1775, iar rue Taitbout a fost trasată și deschisă pe data de 4 octombrie a aceluiași an, în conformitate cu dispozițiile stabilite de rege. Dar trezorierii Franței l-au obligat pe domnul Bouret de Vézelay să amenajeze un alt tronson de ramificație a străzii, care, pornind de la cotitura din rue Taitbout, trebuia să ajungă la metereze. Domnul Bouret de Vézelay s-a supus acestei condiții, dar nefiind proprietarul tuturor terenurilor pe unde urma să treacă deschiderea, el nu a putut realiza decât o fundătură care a luat numele de impasse Taitbout și care, mai târziu, în mijlocul prelungirii sale până în Boulevard des Italiens, a devenit rue du Helder.
Astfel această stradă a fost formată din trei porțiuni care au fost deschise în trei rânduri:, édition mise à jour de 1985 avec Pascal Payen-Appenzeller, en deux volumes. Vol. II, p. 564. prima parte, deschisă între 1773 și 1775, între boulevard des Italiens și rue de Provence, sub numele de rue Taitbout. a doua parte, deschisă în 1781, între rue de Provence și rue Chantereine, sub numele de rue de La Houssaye a treia parte, deschisă între 1777 și 1781, între rue Chantereine și rue Saint-Lazare, sub numele de rue des Trois-Frères. În 1853 rue de La Houssaye și rue des Trois-Frères au fost unite cu rue Taitbout.
În 1854 rue Taitbout a fost prelungită până în rue d'Aumale, absorbind impasse (fundătura) Taitbout
Clădiri importante și locuri memorabile nr. 2 : aici s-a aflat faimoasa café Tortoni, care și-a închis porțile în anul 1893. nr. 6 : Pierre-Philippe Thomire a avut aici magazinul său de mobilier și de obiecte aurite și din bronz; el a cumpărat la 12 august 1804 magazinul Casa Lignereux de la nr. 41. nr. 24 : primul magazin de modă al surorilor Callot. nr. 41 : aici se afla în 1804 Casa Thomire-Duterme et Cie succesoare a Casei Lignereux, care se ocupa cu comerțul de mobilier și de obiecte aurite și din bronz. nr. 80 : Square d'Orléans. nr. 89 : sediul companiei Wendel
În literatură În secolul al XIX-lea, rue Taitbout era una dintre străzile pe care bancherii bogați își cazau metresele. Așa a procedat personajul Frédéric de Nucingen al lui Balzac care a instalat-o aici pe Esther Gobseck. Tânăra curtezană îl primește aici în secret pe Lucien de Rubempré în romanul Strălucirea și suferințele curtezanelor (1838-1847):
În ciclul Les Pasquier al lui Georges Duhamel, bogatul Joseph Pasquier locuiește pe rue Taitbout.
Note
Bibliografie Jacques Hillairet: Dictionnaire historique des rues de Paris Jean de La Tynna: Dictionnaire topographique, étymologique et historique des rues de Paris (1817) Félix și Louis Lazare: Dictionnaire administratif et historique des rues de Paris et de ses monuments
Categorie:Străzi din Paris Categorie:Arondismentul 9 din Paris