miniatura|Ioana d'Arc miniatura|Moartea Ioanei d'Arc Anton Hermann Stilke () a fost un pictor german.
Viața Stilke a studiat la Academia de Arte Frumoase din Berlin și a plecat in 1821 la München pentru a studia la Academia de Arte Frumoase, cu maestrul profesor Peter von Cornelius. A studiat apoi la Academia de Arte Frumoase din Düsseldorf și a pictat împreună cu Karl Stürmer fresca neterminată Judecata de apoi în Assisensaal din Koblenz. Mai târziu, el a împodobit arcadele Hofgarten din München cu mai multe fresce.
În 1827 Stilke a efectuat o călătorie de studii prin nordul Italiei și a ajuns în anul următor la Roma. În 1833 s-a întors la Academia din Düsseldorf, unde a predat ca profesor în perioada 1839-1843.Artiști din düsseldorf școală de pictură (selecție, din noiembrie 2016): Stilke, Hermann; de la 1821 Academia de arte, Peter von Cornelius; din 1833 Academia de artă Wilhelm von Schadow; 1839-1843 Academia de arta, profesor / Stilke (geb. Peipers), Hermine; lecții private (PU) Hermann Stilke. (PDF) , pe smkp.de există o versiune arhivată la 20. Mai 2017 Stilke a lucrat din 1842 până în 1846 în sala cavalerilor din castelul Stolzenfels, din apropiere de Koblenz, pe malul Rinului. El s-a stabilit în 1850 la Berlin și a murit acolo, la vârsta de 57 ani, pe 22 septembrie 1860.
Eleva și, de la începutul anilor 1830, soția sa, Hermine Stilke (1804-1869), născută Peipers, era o talentată ilustratoare și acuarelistă. Fiul lui, Georg Stilke, a fost librar și editor de cărți.
Lucrări Picturi în ulei Cruciații (1834), Sf. Gheorghe cu îngerii, Pelerini în deșert (Galeria națională din Berlin), Fecioara din Orléans, Ultimii creștini din Siria (1841, Muzeul din Königsberg), Jefuirea fiiilor lui Edward (Galeria națională din Berlin).
Fresce și picturi murale A participat la executarea frescelor lui Peter von Cornelius din Gliptoteca și Alte Pinakothek din München În perioada 1843-1847 a realizat picturile murale din mica sală a cavalerilor a Castelului Stolzenfels din Koblenz la comanda regelui prusac Frederic Wilhelm al IV-lea. În jurul anului 1850 a executat picturile murale din sălile aflate în partea de sud a Neues Museum din Berlin (Recunoașterea Creștinismului de către Constantin (Împăratul Constantin ca promotor al Creștinismului), Widukind înaintea lui Carol cel Mare, Teodosie cel Mare, Femeie cu colivie) Picturile murale din teatrul din Dessau Medalionul mural Răpirea Europei în salonul de ceai al Castelului Regal din Berlin (camera proiectată de Karl Friedrich Schinkel)
Ilustrații În: Robert Reinick: Lieder eines Malers mit Randzeichnungen seiner Freunde. 1836–1852. Lieder eines Malers mit Randzeichnungen seiner Freunde. Schulgen-Bettendorff, Düsseldorf 1838. (farbige Mappen-Ausgabe. Digitalisierte Ausgabe der Universitäts- und Landesbibliothek Düsseldorf) Lieder eines Malers mit Randzeichnungen seiner Freunde. Schulgen-Bettendorff, Düsseldorf 1838. (Digitalisierte Ausgabe der Universitäts- und Landesbibliothek Düsseldorf) Lieder eines Malers mit Randzeichnungen seiner Freunde. Buddeus, Düsseldorf zw. 1839 und 1846. (Digitalisierte Ausgabe der Universitäts- und Landesbibliothek Düsseldorf) Lieder eines Malers mit Randzeichnungen seiner Freunde. Vogel, Leipzig ca. 1852. (Digitalisierte Ausgabe der Universitäts- und Landesbibliothek Düsseldorf) În: Die Nibelungen. In Prosa übersetzt, eingeleitet und erläutert von Johannes Scherr. Wigand, Leipzig 1860. (Digitalisierte Ausgabe der Universitäts- und Landesbibliothek Düsseldorf)
Note
Bibliografie
Categorie:Nașteri în 1803 Categorie:Decese în 1860 Categorie:Pictori germani