Lupta de la Rarancea (în ) a fost o luptă care a avut loc în zilele de 15-16 februarie 1918, în apropiere de localitatea Rarancea (, ) din Bucovina, între o parte dintre soldații Corpului Auxiliar Polonez (în ) și alte trupe ale Armatei Austro-Ungare. Rezultatul a fost favorabil polonezilor, care sub conducerea lui Józef Haller se revoltaseră împotriva statului austro-ungar, drept consecință a clauzelor Tratatului de la Brest-Litovsk dintre Republica Populară Ucraineană și Puterile Centrale. Lerski, Jerzy Jan; Historical Dictionary of Poland, 966-1945; Greenwood Press; USA; 1996; ISBN 0-313-26007-9; p. 497

Rebeliunea trupelor poloneze s-a soldat cu dezertarea acestora, spargerea frontului austro-ungar și trecerea unei părți a soldaților lui Haller în Rusia, cu scopul de a face joncțiunea cu trupele Corpului I Polonez, aflat pe teritoriul fostului Imperiu Rus. Pierderile poloneze au fost mari, deoarece numeroși legionari au fost capturați și închiși în lagăre. Justiția militară a intentat un proces celor socotiți vinovați de rebeliune, Internowanie oraz proces żołnierzy ..., Stawarz, 2014, p. 91 proces oprit ulterior Internowanie oraz proces żołnierzy ..., Stawarz, 2014, p. 104 pe fondul dezagregării statului austro-ungar. Internowanie oraz proces żołnierzy ..., Stawarz, 2014, p. 102

Militarii transfugi s-au integrat până la urmă Corpului II Polonez, neutralizat ulterior de forțe germane superioare în data de 11 mai 1918 în Bătălia de Kaniów.Tucker, Spencer C.; Matysek Wood, Laura; Murphy, Justin D.; The European Powers in the First World War: An Encyclopedia; Garland Publishing; New York and London; 1996; ISBN 0-8153-3351-X; p.332; accesat la 22 iulie 2017

Rebeliunea militarilor polonezi a pus punct colaborării militare dintre mișcarea poloneză de independență și Puterile Centrale și a reprezentat din punct de vedere politic, un catalizator pentru eforturile polonezilor de crearea a unei armate naționale proprii, în exil. „Найбільш сильний протест” Проти..., Папакін, 2015, p. 33

Context Regatul Poloniei

La 5 noiembrie 1916 pentru a limita tendințele centrifuge ale polonezilor și a-i încuraja să se alăture armatelor austro-ungară și germană, Austro-Ungaria și Imperiul German au declarat că permit restaurația statului polonez. Acesta a fost reînființat de facto în noiembrie 1917 sub forma unui Regat al Poloniei, condus de un Consiliu de Regență și limitat aproximativ la teritoriul existent în 1915.Od Rarańczy do Kaniowa, czyli..., Szenajch, 2016, p. 308 Puterea reală au avut-o însă guvernatorii Puterilor Centrale, cel german Hans von Beseler și cel austro-ungar Karl Kuk, aflați în fruntea Guvernămintelor Generale de la Lublin și de la Varșovia.

La acel moment forțele militare poloneze de sine stătătoare existente erau Corpul Auxiliar Polonez și Corpul Polonez din Rusia. Format după desființarea Legiunilor Poloneze, Corpul Auxiliar a fost constituit în principal din militarii loialiști ai fostei Brigăzi a II-a poloneze (numită și Brigada Carpaților), majoritatea nativi din Galiția. „Найбільш сильний протест” Проти..., Папакін, 2015, p.32 Cu acordul conducerii militare ruse în noiembrie 1917 a început formarea a 3 corpuri poloneze. Primul corp s-a format în Ucraina în spatele frontului rus de vest, al doilea corp s-a constituit în ianuarie 1918 în zona românească a Frontului de răsărit și a fost dispus la Soroca, iar al treilea corp s-a constituit în zone de concentrare din sud-vestul frontului rus.

Raportul de forțe La 15 decembrie 1917 s-a semnat armistițiul dintre Rusia și Puterile Centrale. Dislocați din 25 octombrie la granița cu Basarabia în tranșeele din prima linie, soldații polonezi au realizat rapid că în armata Imperiului Rus, de partea opusă a frontului, erau încadrați mulți polonezi. Ca atare, au început să ia contact cu aceștia. Situația nu a fost acceptată de către comandantul austriac al sectorului de front (generalul de infanterie Ferdinand Kosak), astfel că trupele Corpului Auxiliar Polonez au fost mutate spre interior aproximativ la 30 km de linia întâi și, în locul lor au venit la data de 2 ianuarie 1918 trupele maghiare ale Regimentului 53 Infanterie și cele germane ale Regimentul 5 Ulani.Od Rarańczy do Kaniowa, czyli..., Szenajch, 2016, p. 307

La acel moment, raportul de forțe în zona de acțiune a Grupului Kosak Dixon-Nuttal, John; Chapter 6 App. B: Armeen in The Austro-Hungarian Army 1914-1918 for collectors of ints postal items; austrianphilately.com; accesat la 22 iulie 2017 arăta astfel: 1 brigadă poloneză cu aproximativ 6 500 de oameni, aflată 4 divizii austro-ungare, respectiv Divizia 5 Infanterie - , Divizia 36 Infanterie - , Divizia 2 Cavalerie - și Divizia 6 Cavalerie, . În zonă se afla și un tren blindat. Totalul celorlalți soldați din armata austro-ungară se ridica la aproximativ 35 000 de oameni (așadar un raport de forțe de 1:6).

Ordinea de bătaie a Corpului Auxiliar Polonez Odinea de bătaie a Corpului Auxiliar Polonez în 1918 a fost următoarea: Polski Korpus Posiłkowy ; Wielka Interaktywna Encyklopedia Multimedialna; accesat la 22 iulie 2017 Brigada a 2-a a Legiunilor Poloneze – comandantă de colonelul Józef Haller, cu și cu cele cele 2 regimente cantonate la Mămăeștii Vechi și Mămăeștii Noi. Regimentul 2 Infanterie - comandant de locotenent-colonelul Michał Rola-Żymierski, Regimentul 3 Infanterie - comandant de maiorul Józef Zając, Regimentul 2 Cavalerie - comandant de căpitanul Joseph Dunin-Borkowski, Regimentul 1 Artilerie - comandat de maiorul Włodzimierz Zagórski,

Comandantul marii unități a fost Zygmunt Zieliński, Od Rarańczy do Kaniowa..., Kantor-Mirski, 1934, p. 18 iar comandant adjunct colonelul Władysław Sikorski.

După retragerea trupelor poloneze de pe linia frontului, acestea s-au găsit la o distanță între 20 și 40 de km de aceasta. Ilustrowana Historja Wojny..., Kutrzeba&Bałaban&Kodzi, 1932, p. 738

Tratatul de pace cu Ucraina

Semnat cu statul ucrainean la 9 februarie 1918, Tratatul de la Brest-Litovsk Leslie, R. F.; The Hystory of Poland since 1863; Cambridge University Press; New York, USA; 1980; 0- 521-22645-7; p.124 a fost extrem de dezavantajos pentru statul polonez, recreat sub auspicii austro-ungaro–germane în noiembrie 1917 sub forma Regatului Poloniei. Porter-Szűcs, Brian; Poland in the Modern World: Beyond Martyrdom; Wiley Blackwell; Chichester, West Sussex, UK; 2014; ISBN: 978-1-4443-3218-6; p. 72 Conform clauzelor tratatului, Polonia ar fi urmat să fie limitată în zona de sud-est la cele mai restrânse limite etnice ale acesteia, provincia Chełm fiind acordată statului ucrainean. În plus o clauză secretă al cărei conținut a devenit în curând public, făcea ca Galiția să fie divizată într-o zonă poloneză și una ucraineană.

Din momentul în care termenii acordului au devenit publici, s-a declanșat în teritoriile poloneze un val de proteste, greve, demonstrații și acțiuni politice de anvergură. Tulburările au cuprins curând și trupele Corpului Auxiliar Polonez – formate în mare parte din soldații fostei Brigăzi a 2-a a Legiunilor Poloneze (în , care luptau în Bucovina.

Preludiul Drumul spre rebeliune

Informațiile privind tratatul cu Ucraina au ajuns la militarii polonezi pe data de 12 februarie Reddaway, W. F.; Penson, J.H.; Halecki, O.; Dyboski, R.; The Cambridge History of Poland from Augustus II to Pilsudski (1697-1935); Cambridge at the University Press; Cambridge, UK; 1941; p. 474; accesat la 22 iulie 2017 (11 februarie după o altă sursă). Od Rarańczy do Kaniowa..., Kantor-Mirski, 1934, p. 16 În semn de protest, pe 13 februarie la înmormântarea unui camarad polonez decorațiile și ordinele austriece și germane primite de către ofițerii Regimentelor 2 și 3 Infanterie, inclusiv unele dintre cele ale ofițerilor Statului-Major al Brigăzii a II-a precum și cele ale altor delegații poloneze prezente la slujba de înmormântare, au fost depuse pe catafalc într-un sicriu gol, pentru a fi înmormântate odată cu acesta. Ulterior, au fost apoi călcate în picioare. Acțiunea a fost aprobată de către capelanul Józef Panaś al Brigăzii a II-a, care a ținut slujba de înmormântare. Od Rarańczy do Kaniowa..., Kantor-Mirski, 1934, p. 17 Tot în semn de protest alți ofițeri polonezi, printre care s-a numărat și colonelul Haller, au returnat în mod public împăraților austro-ungar și german decorațiile primite.

Zvonuri privind desființarea Corpului Auxiliar Polonez și încorporarea militarilor săi în regimentele austro-ungare (K.u.K.) au început să circule. Dla Ciebie Polsko..., 1919, p. 4 În acest context, polonezii au decis să se revolte. O discuție informală cu generalul Zygmunt Zieliński care nu a dus la nici un rezultat, a scos în evidență faptul că acesta continua să fie adeptul implacabil al disciplinei și al legalismului. Dintre ceilalți ofițeri comandanți, singurul care a mai rămas să se opună a fost maiorul Zagorschi Włodzimierz, comandantul Regimentului de Artilerie.

Planificarea acțiunii La data de 14 februarie a avut loc o întrunire la care au participat locotenent-colonelul Michał Rola-Żymierski (comandantul Regimentului 2 Infanterie), căpitanul Roman Górecki (ofițer de intendență de la Statul Major al corpului), maiorul Józef Zając (comandantul Regimentului 3 Infanterie), capelanul Józef Panaś, colonelul Haller Od Rarańczy do Kaniowa..., Kantor-Mirski, 1934, p. 19 (fost comandant al legionarilor din Regimentului 3 Infanterie și comandant al Brigăzii a 2-a) precum și alți ofițeri ai brigăzii. În urma discuțiilor s-au conturat 4 posibilități de acțiune: traversarea ca formațiuni militare înarmate de sine stătătoare a liniei frontului – fie în Rusia fie în România, predarea ca prizonieri de război sau intrarea în Galiția pe direcție Liov (), cu scopul de a declanșa o rebeliune armată. Căpitanul Gorecki a susținut prima variantă. În pofida lipsei unanimității și a recomandărilor generalului Zieliński, care a susținut în contextul existenței unor trupe de ocupație austro-ungare în Ucraina varianta de dirijare a trupelor poloneze spre România, varianta lui Gorecki a avut câștig de cauză după dezbateri îndelungate, iar colonelul Haller a susținut-o.

Ziua de 15 februarie a fost stabilită pentru declanșarea unei acțiuni Od Rarańczy do Kaniowa..., Kantor-Mirski, 1934, p. 20 care ar fi trebuit să ducă la reunirea cu trupele Corpului Polonez din Rusia aflate sub comanda generalului Józef Dowbor-Muśnicki, acestea găsindu-se în vecinătatea localităților Borisov și Bobruisk. A fost stabilit pentru unitățile Corpului Auxiliar Polonez un punct de joncțiune pe drumul dintre Mahala și Sadagura, la intersecția cu drumul spre Rarancea. Ilustrowana Historja Wojny..., Kutrzeba&Bałaban&Kodzi, 1932, p. 739

Decizia finală odată luată, preparativele s-au derulat cu rapiditate. Dla Ciebie Polsko..., 1919, p. 8 Planul acțiunii a fost pus la punct de către locotenent-colonelul Michael Żymierski și de maiorul Władysław Gniady.Od Rarańczy do Kaniowa, czyli..., Szenajch, 2016, p. 309 A fost anunțat un exercițiu pentru noaptea de 15 spre 16 februarie, exercițiu la care ar fi urmat să participe cele două regimente de infanterie, artileria și trupele auxiliare a ale Corpului polonez și care ar fi trebuit să dureze 4 zile. Conform planificării simulării situației de luptă anunțate oficial, trupele ar fi urmat să ia contact cu inamicul și apoi să angajeze lupta cu acesta pe direcția Rarancea-Răchitna. Od Rarańczy do Kaniowa..., Kantor-Mirski, 1934, p. 25 Fiecare soldat a fost aprovizionat cu 120 de cartușe și cu rația de hrană pe 3 zile și a primit ordin să fie dotat cu armamentul complet, iar în rest, cu strictul necesar. Pentru restul stocurilor a fost prevăzut transportul cu furgonetele. Dla Ciebie Polsko..., 1919, p. 8 De asemenea, soldații au primit încălțăminte nouă.