Hidrofilidele sau boii de baltă (Hydrophilidae) este o familie de insecte coleoptere de apă dulce, dar unele specii sunt terestre și trăiesc în bălegarul vitelor mari. Forma exterioară se apropie de aceea a ditiscidelor, având conturul oval, capul lat și pronotul de formă trapezoidală. Au o talie de 1-40 mm lungime. Majoritatea au o linie în formă de Y pe vertex. Palpii maxilarului sunt de obicei mai lungi decât antenele, care la speciile acvatice au o funcție respiratorie. Antenele sunt compuse din 6-9 articole, măciucate și scurte, adesea mai scurte decât palpii. Tarsele, de obicei, pentamere, dar, uneori, cele mediane și cele posterioare sunt tetramere. La cele mai multe forme, tarsele posterioare sunt adaptate la înot. Înoată în apă mai bine decât ditiscidele, deși înotul lor seamănă mai mult a mers, mișcând picioarele alternativ. Abdomenul prezintă 5-7 sternite. Speciile acvatice sunt negre, convexe și lucioase. Femelele poartă ouăle sub abdomen într-un cocon mătăsos. Adulții sunt de obicei fitofagi; larvele sunt carnivore. Pentru respirație, adulții ies la suprafață unde, cu ajutorul unui sistem complicat de dispozitive păroase și cu ajutorul mișcării antenelor, introduc o cantitate de aer într-o cavitate de sub elitre, care servește ca rezervor de aer. De aici, aerul trece, după necesități, în stigmele din apropiere. Hidrofilidele mici se mulțumesc și cu bulele de oxigen elaborate de plante în procesul asimilației clorofiliene. Speciile terestre trăiesc în locuri umede și în bălegar și sunt adesea mai deschise la culoare decât cele acvatice. Sunt cunoscute circa 2000 de specii, fiind mai abundente în tropice. Printre speciile mai cunoscute în România se numără Hydrous piceus (boul de apă) și Hydrous aterrimus care sunt hidrofilide mari, de 32-40 mm, cu corpul negru cu reflexe măslinii și Sphaeridium lunatum, de 4-7 mm, cu forma corpului circulară și convexă dorsal, care trăiește în baligă proaspătă.Mihail A. Ionescu, Matilda Lăcătușu. Entomologie. Editura Didactică și Pedagogică, București, 1971Radu V. Gh. Zoologia nevertebratelor. Vol. II. Editura didactică și pedagogică. București 1972Imms’ General Textbook of Entomology. Volume 2: Classification and Biology. 1977 Michael Allaby. A Dictionary of Zoology (Oxford Paperback Reference). 2nd Edition. 1999 Paul Gîdei, Irinel E. Popescu. Ghidul coleopterelor din România. Vol. I. Editura PIM, Iași, 2012Roger Dajoz. Dictionnaire d'entomologie : Anatomie, systématique, biologie. Lavoisier 2010
Specii din România
Printre speciile din România se numără Mogoșeanu Gima. Data Regarding the Presence of the Families Dytiscidae and Hydrophilidae (Insecta: Coleoptera) in The Entomological Fauna of Oltenia (Romania) (I). Muzeul Olteniei Craiova. Oltenia. Studii și comunicări. Științele Naturii. Tom. 26, No. 2/2010Ottó Merkl. Data to the knowledge on the beetle fauna of Maramureș, Romania (Coleoptera). Studia Universitatis Vasile Goldiș. Seria Științele Vieții (Life Sciences Series) 18 (2008). : Cercyon Cercyon haemorrhoidalis Cercyon lateralis Cercyon quisquilius Cercyon ustulatus Chaetarthria Chaetarthria seminulum Coelostoma Coelostoma orbiculare Cryptopleurum Cryptopleurum minutum Enochrus Enochrus coarctatus Enochrus testaceus Hydrobius Hydrobius fuscipes Hydrochara Hydrochara caraboides Hydrochara flavipes Hydrophilus Hydrophilus aterrimus Hydrophilus piceus Laccobius Laccobius minutus Limnoxenus Limnoxenus niger Megasternum Megasternum concinnum Sphaeridium Sphaeridium lunatum Sphaeridium substriatum
Galerie Specii de hidrofilide din România
Note
Legături externe Caracteristicile hidrofilidelor. Universitatea din Florida Grand hydrophile Hydrophilus piceus |(Linnaeus, 1758). Données d'Observations pour la Reconnaissance et l'Identification de la faune et la flore Subaquatiques (DORIS) Gilles Bourbonnais. Coléoptères. Cours Insectes et Arthropodes terrestres. Collège Cégep de Sainte-Foy
Categorie:Hydrophilidae