Prezentul glosar de geometrie conține termeni din domeniul geometriei și a altor domenii conexe ca: trigonometrie, geometrie analitică, geometrie sferică, geometrie proiectivă, teoria curbelor. Pentru celelalte domenii ale matematicii, ca algebra și analiza matematică, vedeți celelalte glosare din categoria: Glosare de matematică.
Cuvintele subliniate prin italice au explicații la cuvintele „titlu” din această pagină.
0–9 0- - figură geometrică zerodimensională (cu 0 dimensiuni). 0-față - față zerodimensională = punct. 0-spațiu - spațiu zerodimensional. 1- - figură geometrică unidimensională (cu 1 dimensiune). 1-față - față unidimensională = segment de dreaptă. 1-fațetă - fațetă unidimensională = segment de dreaptă, parte a unei 1-fețe. 1-gon - poligon unidimensional, realizabil doar în spațiul proiectiv. 1-sferă - sferă unidimensională = cerc. 1-spațiu - spațiu unidimensional. 11-celule - 4-politop abstract cu 11 celule. 120-celule - 4-politop cu 120 de celule = dodecaplex. 120-celule icosaedric - politop Schläfli–Hess cu 120 de celule icosaedrice. 16-celule - 4-politop cu 16 celule = 4-ortoplex. 2- - figură geometrică bidimensională (cu 2 dimensiuni). 2-față - față bidimensională = față în sens comun a unui poliedru. 2-fațetă - fațetă bidimensională, parte a unei 2-fețe. 2-gon - poligon. 2-sferă - suprafața bidimensională a unei bile. 2-spațiu - spațiu bidimensional. 24-celule - 4-politop cu 24 de celule = octaplex. 25 de cercuri mari ale octaedrului sferic - aranjament de 25 de cercuri mari aflate în simetrie octaedrică. 3- - figură geometrică tridimensională (cu 3 dimensiuni). 3-față - față tridimensională = celulă a unui politop. 3-fațetă - fațetă tridimensională, parte a unei 3-fețe. 3-edru - poliedru. 3-sferă - „suprafața” tridimensională a unui 4-politop sferic. 3-spațiu - spațiu tridimensional. 31 de cercuri mari ale icosaedrului sferic - aranjament de 31 de cercuri mari aflate în simetrie icosaedrică. 4- - figură geometrică cvadridimensională (cu 4 dimensiuni). 4-cub - hipercub cvadridimensional = tesseract = 8 celule. 4-politop - politop cvadridimensional. 4-ortoplex - ortoplex cvadridimensional = 16-celule. 4-simplex - simplex cvadridimensional = 5-celule. 4-spațiu - spațiu cvadridimensional. 5- - figură geometrică pentadimensională (cu 5 dimensiuni). 5-celule - 4-politop cu 5 celule = pentatop = 4-simplex. 5-spațiu - spațiu pentadimensional. 57-celule - 4-politop abstract cu 57 celule. 600-celule - 4-politop cu 600 de celule = tetraplex. 8-celule - 4-politop cu 8 celule = tesseract.
A abscisă: - prima coordonată carteziană (cea orizontală), care servește la stabilirea poziției unui punct în plan sau în spațiu; - distanța, pe o axă orientată, de la origine până la un punct dat. afix - punct reprezentând un număr complex într-un sistem de coordonate carteziene. algoritmul Graham - metodă de obținere în informatică a anvelopei convexe a unei mulțimi de puncte dintr-un plan. alternare - operație aplicată unui poligon, poliedru, politop sau pavare, care elimină vârfuri alternativ. amplitudine - distanță care separă punctele extreme ale unui arc de curbă. aplicarea ariilor - metodă de rezolvare, cu ajutorul ariilor patrulaterelor simple, a unor probleme cu ecuații. anizogon - care are muchii inegale. thumb|right|200px|Drepte antiparalele ( și în raport cu și ). antiparalele: - (despre perechi de drepte) situate astfel încât punctele în dreptele unei perechi intersectează dreptele celeilalte perechi să fie vârfurile unui patrulater inscriptibil; - (despre vectori sau despre drepte orientate) paralele și de sensuri opuse. antiparalelogram - patrulater concav cu două laturi egale și paralele; contraparalelogram. antipodară - curbă (C') a cărei podară în raport cu un punct P este o curbă dată (C). antipol - simetricul, în raport cu centrul unei conice, al polului unei drepte în raport cu acea dreaptă. antipolară - polară, în raport cu o conică, a simetricului unui punct în raport cu centrul conicei respective. antipozi - pereche de puncte diametral opuse pe o sferă. antiprismă - poliedru asemănător cu prisma, însă cu fețele laterale triunghiuri alternante. antiprismă apeirogonală - antiprismă cu un număr infinit de fețe laterale. antiprismă augmentată - v. piramidă giroalungită. antiprismă decagonală - antiprismă cu bazele decagoane. antiprismă eneagonală - antiprismă cu bazele eneagoane. antiprismă heptagonală - antiprismă cu bazele heptagoane. antiprismă heptagramică 7/2 - antiprismă cu bazele heptagrame {7/2}. antiprismă heptagramică 7/3 - antiprismă cu bazele heptagrame {7/3}. antiprismă heptagramică 7/4 - v. retroprismă heptagramică. antiprismă hexagonală - antiprismă cu bazele hexagoane. antiprismă octagramică - antiprismă cu bazele octagrame orientate la fel. antiprismă octogonală - antiprismă cu bazele octogoane. antiprismă pătrată - antiprismă cu bazele pătrate. antiprismă pătrată snub - poliedru Johnson format dintr-o antiprismă pătrată căreia i s-a aplicat operația snub. antiprismă pentagonală - antiprismă cu bazele pentagoane. antiprismă pentagramică - antiprismă cu bazele pentagrame orientate la fel. antiprismă triunghiulară - v. octaedru. antisimetric - care, printr-o transformare simetrică față de un centru de simetrie, dobândește proprietăți opuse celor inițiale. apeirogon - poligon cu un număr infinit de laturi. apeirogon necoliniar - apeirogon cu vârfurile necoliniare. apeiroedru - poliedru cu un număr infinit de fețe. apeiroedru regulat - apeiroedru având fie fețele, fie figura vârfului poligoane strâmbe. apeirotop - politop cu un număr infinit de fețe. aplatizare - măsură a contracției unui cerc sau a unei sfere de-a lungul unui diametru pentru a forma o elipsă, respectiv un sferoid. apotemă: - (pentru un poligon regulat) segmentul de dreaptă care unește centrul poligonului cu mijlocul unei laturi; - segment de dreaptă care unește vârful unei piramide regulate cu mijlocul unei laturi a bazei; - (pentru un trunchi de piramidă regulată) segmentul care unește mijloacele a două laturi ale poligoanelor bazelor, de pe o aceeași față laterală. aranjamentul fețelor - set de fețe descris prin poziția lor relativă în spațiu. aranjamentul laturilor - set de laturi descris prin poziția lor relativă în spațiu. aranjamentul vârfurilor - set de puncte descris prin poziția lor relativă în spațiu. arc - porțiune dintr-o curbă, delimitată de două puncte ale acesteia. arc de cerc - porțiune din circumferința unui cerc. arc capabil de un unghi dat - locul geometric al punctelor dintr-un semiplan din care un segment se vede sub un unghi constant. areolar - referitor la arie. argument - unghiul dintre semiaxa reală și dreapta care unește originea cu afixul unui număr complex, măsurat în sens trigonometric direct. arie - măsura unei suprafețe. armonograf - aparat mecanic cu ajutorul căruia se pot obține serii de curbe cu aspect grafic armonios, inedit. thumb|right|200px|Figuri geometrice asemenea asemănare - corespondență biunivocă între punctele ale unei figuri și punctele ale unei figuri astfel încât raportul dintre distanța a două puncte oarecare ale figurii și distanța dintre punctele omoloage ale figurii să fie constant (sinonim: similitudine). asimptotă - dreaptă asociată unei curbe care are proprietatea că distanța de la dreaptă la un punct variabil al curbei tinde către zero când punctul se deplasează pe curbă spre infinit. asociaedru - realizare geometrică a unei latice Tamari. astroidă - curbă descrisă de un punct al unui cerc care se rostogolește fără alunecare în interiorul unui cerc fix cu raza de patru ori mai mare; este o hipocicloidă particulară cu patru colțuri. axa mare a unei elipse - cel mai lung diametru al acestei conice. axă: - dreaptă pe care se consideră un sens de parcurs (sinonim: dreaptă orientată); - dreaptă care delimitează părțile simetrice ale unei figuri geometrice plane sau în spațiu. axă a absciselor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate de-a lungul căreia variabila independentă ia valori crescătoare de la stânga la dreapta. axă a ordonatelor - (pe o diagramă în sistemul de coordonate rectangulare) axa de coordonate după direcția căreia o funcție ia valori crescătoare de jos în sus. axă a numerelor - dreaptă prevăzută cu un punct de origine, de la care se continuă imaginar spre și , pe această aflându-se toate numerele reale. axă a unei elipse - dreaptă care unește cele două focare. axă a unei piramide - dreaptă care unește vârful și mijlocul bazei. axă a unei prisme - dreaptă care unește centrele celor două baze. axă de rotație - o dreaptă, teoretică sau reală, în jurul căreia se rotește un punct, o linie (sau curbă), o suprafață, un volum sau orice alt element din dimensiuni superioare. axă de simetrie - dreaptă față de care o figură geometrică este simetrică, de exemplu: diametrul unui cerc. axă mediană - mulțimea tuturor punctelor care au mai mult de un punct „cel mai apropiat” de pe frontiera obiectului. thumb|right|200px|Axa radicală a două cercuri. axă radicală a două cercuri - locul geometric al punctelor care au puteri egale față de cele două cercuri. axe de coordonate - axe concurente pe care se măsoară pornind de la punctul lor de intersecție (origine), câte un segment, pentru a determina poziția unui punct. axonometrie: - metodă de obținere a proiecției obiectelor din spațiu pe un plan (plan axonometric); proiecția poate fi ortogonală sau oblică; - disciplină care are ca obiect studiul reprezentărilor axonometrice. azimut - una dintre coordonatele unui punct; astfel, în coordonate polare este unghiul format de raza vectoare cu axa absciselor, iar în coordonate sferice unghiul pe care îl formează raza vectoare cu axa verticală.
B balastru - compas folosit la trasarea de cercuri mari, format dintr-un braț cu manșon la partea superioară, de care este legat un al doilea braț care se arcuiește și poartă un creion. balustru - compas folosit la trasarea de cercuri foarte mici. baricentru - punctul de intersecție a medianelor unui triunghi. thumb|right|150px|Baza unei piramide bază - una din laturile unui triunghi ori ale unui paralelogram sau una dintre fețele unui poliedru, care se reprezintă în poziție orizontală și se ia ca referință. bicentric - care are două centre. bicupolă - poliedru format din două cupole conectate prin bazele lor mari. bicupolă triunghiulară giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme hexagonale între jumătățile unei ortobicupole triunghiulare sau a unui cuboctaedru. bicupolă pătrată giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme octogonale între jumătățile unei ortobicupole pătrate sau a unei girobicupole pătrate. bicupolă pentagonală giroalungită - poliedru Johnson format prin inserarea unei antiprisme decagonale între jumătățile unei ortobicupole pentagonale sau a unei girobicupole pentagonale. bilateral - care are două părți (sau două laturi) opuse, simetrice; care este așezat la dreapta și la stânga unei axă de simetrie. bimediană - segment de dreaptă care unește, într-un patrulater, mijloacele a două laturi opuse, ori, într-un tetraedru, mijloacele a două muchii opuse. bilunulăbirotondă - poliedru Johnson cu 26 de fețe. binormală - dreaptă care trece printr-un punct al unei curbe și este perpendiculară pe planul osculator al acesteia. bipiramidă - poliedru format din două piramide unite prin bazele lor. bipiramidă alungită - poliedru format prin inserarea unei prisme între jumătățile unei bipiramide. bipiramidă decagonală - poliedru format din două piramide decagonale unite prin bazele lor. bipiramidă eneagonală - poliedru format din două piramide eneagonale unite prin bazele lor. bipiramidă giroalungită - poliedru format prin inserarea unei antiprisme între jumătățile unei bipiramide. bipiramidă heptagonală - poliedru format din două piramide heptagonale unite prin bazele lor.