Marina Știrbei sau Marina Știrbey (n. 19 martie 1912, Viena, Austria – d. 15 iulie 2001, Bouloc, Franța) a fost o aviatoare română. Supranumită recent de presa românească din secolul al XXI-lea „Prințesa aviației românești”, numele ei este legat de înființarea Escadrilei Albe.
Biografie Marina Știrbei s-a născut la Viena, pe 19 martie 1912. Marina fost fiica prințului George Știrbei și a Elisabetei Știrbei, nepoata lui George Valentin Bibescu și verișoara lui Constantin Cantacuzino („Bâzu”).George Marcu ș.a., Enciclopedia personalităților feminine din România, București: Ed. Meronia, 2012, ISBN 978-973-7839-77-0, pp. 281–282
Copilăria si-a petrecut-o în localitatea Dărmănești, județul Bacău, alături de mama și sora sa, Alexandra.
Aviatoare În 1935 a urmat școala de pilotaj „Mircea Cantacuzino”, condusă de Ioana Cantacuzino. Aceasta era singura școală care accepta și femei ca elevi și pe care a absolvit-o obținând brevetul de pilot gr. I (pilotaj) nr. 93/1935 (al șaselea brevet feminin în România). Ulterior va obține și brevetul de pilot gr. II (navigare).Vasile Firoiu, Amazoanele Cerului, București: Editura Albatros, 1980, pp. 113–114Ionescu, Zece…, pp. 151–152 Imediat și-a cumpărat un avion propriu, un ICAR Universal (înmatriculat YR-MAI). Romanian Civil Aircraft Registers & Production, yumpu.com, accesat 2017-06-18 Antrenată în zborul acrobatic de Bâzu, în 1936 s-a clasat pe locul I la concursul național aerian, categoria „avioane ușoare de turism”.
Între 15–23 octombrie 1938, a luat parte în calitate de membră a Comitetului Central al Crucii Roșii din RomâniaIstoria SNCRR: 1940 – 1945 - Crucea Roșie Română pe frontul celui de-Al Doilea Război Mondial , Portalul Societății Naționale de Cruce Roșie din România, accesat la 15 decembrie 2015 la manevrele militare regale de la Galați, organizate de Forțele Aeriene Regale ale României, manevre la care a pilotat avionul sanitar Monospar ST-25 (înmatriculat YR-SAN) și la care au participat și aviatoarele Mariana Drăgescu, Nadia Russo, Virginia Thomas, Virginia Duțescu și Irina Burnaia.Eleonora Arbănaș, Femeile-aviatoare românce – Escadrila Albă , Sesiunea de comunicări științifice Boboc, 16-17 iunie 2011. Comunicarea Eleonorei Arbănaș se bazează pe teza de doctorat a lui Valeriu Avram, Contribuția aviației la progresul societății românești, la afirmarea sa pe plan înternațional, între anii 1920-1940, teză care, la rândul ei, a fost elaborată pe baza cercetării documentelor din Fondul Subsecretariatului de Stat al Aerului.Ionescu, Zece…, p. 49–55Sorin Turturică, Aviatoarele României - Din înaltul cerului în beciurile securității, București: Editura Militară, 2013, ISBN 978-973-32-0919-5, p93
În 1939 a efectuat cu avionul propriu un raid de documentare de la București la Stockholm. În timpul raidului, în Finlanda a vizitat organizația Lotta Svärd. La întoarcere a depus un memoriu la Ministerul Aerului prin care solicita înființarea unei escadrile sanitare pentru transportul răniților, cu avioane pilotate de femei. Escadrila, cu numele de Escadrila Sanitară, a fost înființată la 25 iunie 1940 și din ea făceau parte Nadia Russo, Mariana Drăgescu și Virginia Thomas, iar în curând și Virginia Duțescu. Porecla de „Escadrila Albă”, sub care era cunoscută, a fost dată de ziaristul italian Curzio Malaparte, și venea de la faptul că era dotată cu avioane de tip RWD-13, de fabricație poloneză, vopsite inițial în alb, cu crucea roșie aplicată pe fuzelaj și pe aripi.
În al Doilea Război Mondial Marina Știrbei a creat în cel de-al Doilea Război Mondial și o Instituție medicală la conacul familiei sale din Dărmănești, pentru a-i ajuta pe soldații răniți, salvați de pe front.Elisabeth Bouleanu, Marina Știrbei, prințesa aviației românești. A pus bazele „Escadrilei albe”, care a salvat sute de ostași răniți în Al Doilea Război Mondial, adevarul.ro, 3 decembrie 2015, , '
În 1942 s-a căsătorit cu prințul Constantin Basarab Brâcoveanu, nași fiind Martha Bibescu și George Matei Cantacuzino.. Din această căsătorie rezultă doi copii : Emmanuel (născut în 1943) și Mihai (născut la 17 februarie 1948).
După al Doilea Război Mondial În 1948 soțul ei a fost arestat, iar avionul ICAR și diferite alte bunuri au fost confiscate. După arestarea soțului, ea și cei doi băieți, Constantin și Mihai, au fost nevoiți să trăiască din vânzarea puținelor bunuri pe care le mai avea. În 1964 Marina a reușit să plece din România, la Paris, cu ajutorul Marthei Bibescu. Temporar s-a stabilit în Anglia, iar mai târziu s-a mutat definitiv în Franța. La invitația Patriarhiei Române, Marina Știrbei vizitează România cu prilejul canonizării lui Constatin Brâncoveanu în 1992. Marina a murit la 15 iulie 2001.Marina Știrbey, «Prințesa aviației românești». A înființat «Escadrila Albă», unitatea formată exclusiv din femei-pilot, historia.ro, nedatat, accesat 2017-06-17
Note
Bibliografie Cristian Ionescu, Zece femei împotriva morții, București: Editura Militară, 2003, ISBN 973-32-0629-6
Categorie:Nașteri în 1912 Categorie:Nașteri pe 19 martie Categorie:Decese în 2001 Categorie:Decese pe 15 iulie Categorie:Piloți români de aviație Categorie:Femei aviatori români Categorie:Aviatori militari români Categorie:Oameni din Viena