Valeria Grosu () a fost o poetă și eseistă din Republica Moldova. A fost autoare a mai multor poezii, eseuri, traduceri și proză pentru copii.
A studiat la Facultatea de Jurnalistică a Universității de Stat din Moldova în 1968–1971, după care și-a continuat studiile la din Moscova din 1974. După 1979, a rămas la aceeași universitate să facă doctorantura. La Moscova, primește titlul de Magister Scientiarum în literatură.
A colaborat la revistele Sud-Est, Basarabia, Columna, Glasul și la publicația Curierul românesc. A fost corespondentă la ziarul Tinerimea Moldovei. De asemenea, a fost coordonator de programe la Fundația Soros din Moldova, cât și membră și secretar al filialei moldovenești a asociației internaționale de scriitori . A lucrat ca șef adjunct al Departamentului pentru Relații Internationale și Imagine la Ministerul Culturii.
Valeria Grosu a debutat în 1975 în culegerea Dintre sute de catarge. În 1991 scoate la editura «Советский писатель» volumul de poezie Капканы памяти (din ). Alte volume scrise de ea includ: Chip și suflet (poezie, 1979) Căsuța de miere (poezie pentru copii, 1982) Ninsori cu privighetori (poezie, 1988) Mărul de aur Schimbarea la față (poezie, 1990) Miere eretică (2002)
Valeria Grosu este considerată o reprezentantă notorie a generației „optzeciste”, cultivând o poezie meditativ-raționalistă, oscilând între vizionarism și consemnarea narativă. Atingea teme existențiale general-valabile. Despre creația sa, poetul Emilian Galaicu-Păun remarca următoarele:
A fost membră a Uniunii Scriitorilor din Moldova, din 1985. În 2002, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor.
A decedat subit la 27 iunie 2012 și a fost înmormântată în satul său natal, Sofia.
Referințe
Bibliografie
Legături externe
Categorie:Poete moldovene Categorie:Nașteri pe 22 iunie Categorie:Nașteri în 1950 Categorie:Decese pe 27 iunie Categorie:Decese în 2012