Nava Vrachos de 4.500 tdw, motor de 1,3 CP, pavilion Panama, a fost construit la șantierele navale William Gray & Co.Ltd din Durham, Marea Britanie și lansată la apă prin 1945. Primul proprietar a fost Wilson Line. În perioada celui de-al doilea război mondial a fost cargou american transformat apoi în navă comercială.
De-a lungul timpului nava a mai purtat doar un singur nume: Grecian până în 1966 deși a mai fost o navă asemănătoare cu Vrachos care se numea Marengo dar care nu s-a asociat cu Vrachos deși vasul era identic aproape fusese construit pe 5 februarie 1947 și s-a scufundat chiar rupt pe 22 iulie 1972 și se numea Nea Moni numele care îi fusese dat din 1967. Ultimii proprietari au fost „frații de origine greacă Vrachos”. La data eșuării, inspecția efectuată imediat de salvatorii români a evidențiat faptul că, în magazia-castelul navei panameze se aflau niște saci dublați cu azotat de amoniu, ce urmau să fie transportați pe câmp, nava avea și ceva probleme cu motoarele fiind foarte vechi ca și nava de altfel. Nava era un fantomă fără echipaj și care mergea singură eșuând pe Dunăre.
Ziua fatidică La 10 ianuarie 1971 dimineața în portul Damen la acea vreme Dana 27, pe o ceață groasă la Galați și o zonă greu accesibilă datorită ghețarilor, nava venea cu viteză și care luase foc în urma unei greșeli umane provocate de marinarii greci la descărcare de saci în port, aceștia profitau de răgaz să repare instalația navei de produs abur pe navă - "caldarinele", niște vase mari uriașe sub presiune în care se injectează combustibil. "Caldarinele" erau oprite atunci, pentru a fi curățate. Când să aprindă una din ele, au băgat somoioage muiate în motorină și au dat foc, însă asta s-a întâmplat și că un fochist umblase cu o festilă aprinsă și de la injector au sărit niște picături de păcură în flăcări atât pe punte cât și în sala mașinilor. Neavând nici un stingător pe navă din neglijență, focul s-a întins. S-a alarmat tot portul atunci dând alarma ofițerul portului Damen care a văzut primul incendiul de pe navă, primii care au urcat pe navă au fost oamenii de la securitate și tot ei au fost și cei care au urcat și au scos buteliile de oxigen de la bord, care erau în pericol de a exploda!, echipajul navei abandonase nava și fugise către mal, a fost găsit doar secundul care a fost chestionat și a fost ținut aproximativ o lună la Galați. În drum spre punte, un grup de pompieri care aveau sarcina de a stinge incendiile din magazii și din sala mașinilor însă cedau acolo țevile pline de motorină. Oamenii de la securitate trebuiau totuși să facă ceva în acest sens și să mențină cât mai coborâtă temperatura astfel să nu se producă vreun dezastru, tot pompierii au revenit apoi și au stins flăcările focul ardea oricum numai prin sectorul caldarinelor, care erau izolate de restul navei prin pereți despărțitori era însă mult fum, incendiul deja se propagase în tabla corpului în jurul după amiezei care reînvia pericolul și impunea o nouă retragere urmată de o lungă obligatorie așteptare. Se căutau și se încercau și alte soluții se pusese problema la un moment dat să se tragă cu tunul în navă să facă gaură ca să poată pune mai ușor vasul pe fundul Dunării ideea nu părea rea dar putea face explozie dacă trăgeau în ea, atunci au hotărât toți oamenii care erau acolo și cei de la securitate băgăm apă în ea, au venit între timp niște remorchere care aveau instalații de stins incendii și au început să bage apă în caldarină, și în cele două magazii de la pupă. Căci dacă se încălzea prea tare păcura din cazan, se iniția o explozie care ar fi distrus cel puțin valea orașului. Au băgat apă timp de două zile, când focul doar mai mocnea pe ici pe colo incendiul a fost lichidat a doua zi dimineața deși părea stins incendiul nava a fost mutată către Tulcea și de acolo începuse să ardă din nou și în continuare s-a vărsat apă peste el. Ideea de a stinge incendiul a aparținut și celor de la Facultatea de Chimie Alimentară din Galați, pentru că azotatul era folosit ca îngrășământ chimic. S-a telefonat desigur și la un institut de Chimie Alimentară din București au vrut să știe exact cum să acționeze și care era pericolul nava era o adevărată bombă nucleară de puterea celei de la Hiroshima. Mai ales că exista pericolul unei explozii în lanț, nu numai a navei incendiate dar și a cantităților care se găseau din port. atat Galați cât și Brăila riscau să fie distruse, s-au informat și autoritățile din capitală, dar la Galați s-a făcut ce a trebuit sau ce a fost necesar fără indicații politice desigur. Specialiștii din capitală le-au comunicat celor din Galați că asupra navei cuprinse de flăcări și fum trebuie aruncată o cantitate uriașă de apă pentru a se evita explozia și prin scăderea temperaturii la care era supusă substanța chimică. Pe atunci nu erau nave de pompieri au fost chemate diverse nave din port și timp de 24 de ore s-a tot vârsat apă asupra navei incendiate a fost o noapte albă atunci nici răniți nici morți au fost evacuați mii de oameni din Bădălan mai ales că s-a ținut legătura atunci și cu un post de radio local care era la fața locului și care a informat la început și de faptul că pe lângă nava incendiată mai erau și alte șase nave care înconjurau nava și că baloane de oxigen sunt gata să explodeze!, nu a fost nici panică așa mare totul a decurs normal firesc, însă cei care și-au făcut datoria nu au fost recompensați. Nava transporta cantități uriașe de azotat de amoniu 3.700 de tone cu toate că se încărcaseră doar 1.500. Nu era exclus totuși să fie afectat și Combinatul Siderurgic mai ales secția cu fabrica de oxigen lichid, au vorbit despre acest caz și doi foști marinari gălățeni Gheorghe Drugan și Iancu Mărgărit astăzi amândoi ieșiți la pensie au povestit cele întâmplate atunci dar și câteva secrete de culise din filmul Explozia nu trebuie uitat nici fostul pompier gălățean extrem de important Ioan Costea care a intervenit în acest caz dramatic acesta numai trăiește din păcate în prezent că a murit în 1979. Fiul său Dan Costea îi duce mai departe meseria tatalui său de pompier, de asemenea pe lângă Ioan Costea a mai participat la intervenție și colonelul de la pompieri din acea perioadă Ștefan Costin. De asemenea și Ioan Gheorghe Tofan a lucrat ca fochist în acea perioadă înainte de a face școala de ofițeri a fost îmbarcat pe vas dar pentru o perioadă scurtă decembrie 1970-martie 1971 de remorcherul ceatal când a trebuit să se întoarcă la remorcher a aflat că Vrachos fusese luat din bazinul docuri și dus în ancoră în rada portului, aproape de Cotul Pisicii. Remorcherul ceatal se afla acolo împreună cu alte nave de salvare și stins incendii. S-a deplasat la remorcher care era acostat lângă cargou, după ce fusese făcută piața pentru popotă. Își aduce aminte că din gurile magaziilor lui Vrachos mai ieșea fum, diverși indivizi cu treaba sau nu, mișunau pe punte și prin cabine. Unii dintre ei cărau borcane cu fructe de mare și cutii metalice de diferite dimensiuni. Curios, a urcat pe puntea navei maritime, neagră de funingine. Un marinar român, de la unul din navele care participaseră la misiunea de salvare, care abia căraseră o paporniță plină, i-a pus in brațe o conservă din tablă cam de un litru, pe care nu scria nimic. Se gândise să nu fie bulion sau compot. Hai umflă-l!, i-a zis spus după aceea când a tăiat acasă conserva, a constatat încântat că fusese plină cu gem. Era doar o bucurie de durată pentru el pentru că era imposibil de mâncat ce era din ea, parcă înghițise fum.
Film Românesc După doi ani de la acel eveniment, s-a făcut un film românesc Explozia în care au jucat câțiva actori importanți care s-au regăsit și în Cuibul Salamandrelor mai târziu cu aceleași roluri aproape. În film au jucat următorii actori: Dem Rădulescu - Neagu, George Motoi - Marinescu, Jean Constantin - Tilică, Toma Caragiu - Corbea, Gheorghe Oancea - Macarie, Draga Olteanu Matei - Angela Oprișan, Gheorghe Dinică - Gică Oprișan, Toma Dimitriu - Ioanide, Colea Răutu - Anghel, Aurel Cioranu - Samoilă, Mihai Mălaimare - hoțul de vapoare, Dorin Dron - marinarul străin, Radu Beligan - Luca, Tatiana Iekel - soția lui Corbea, Cezara Dafinescu - fata blondă, Mihai Boghiță - Gone, Mircea Bașta - Coman, Florin Piersic - marinarul străin, Mircea Diaconu - Victoraș, Mihai Albu, Mircea Cosma, Nicolae Călugărița, Nicolae Marian, Petre Simionescu, Radu Dumitrescu, Radu Jipa, Teodor Cojocaru, Victor Mavrodineanu - Vasile, Viorel Popescu. Mulți actori au dat aproape probe pentru film puțini au reușit să i-a rolul, s-au mai folosit în film și oameni din oraș chiar inclusiv cascadori renumiți din oraș epava navei a fost adusă lângă turnul de televiziune un loc foarte greu de filmat însă impactul filmului a decurs pozitiv și nu negativ. Filmul arăta realitatea care se poate produce oricând din cauza unei astfel de greșeli umane, numele personajelor au fost schimbate la fel ca și numele navei denumit Poseidon în loc de Vrachos numele original al navei în film nava transporta 4.000 de tone de azotat de amoniu, filmul a fost filmat întâi în Zătun și apoi după aceea în Galați, când s-a făcut filmul la Galați foarte multă lume a venit ca la urs să vădă filmul și actorii din film și cascadorii care făceau cascadorii evident că erau și plătiți la vremea aceea să facă lucrurile astea, mulți actori au comentat odată cu trecerea anilor momentele memorabile din acest film și din alte filme în care au mai jucat de altfel. Filmul a atras atenția și altor țări de exemplu Germania Marea Britanie sau Statele Unite care erau interesate de astfel de tragedii navale, filmele au fost dublate-subtitrate atât în engleză cât și în germană de altfel în România filmul a luat premiu la Galați unde au fost prezenți toți actorii cascadorii sau chiar persoane din Galați care au apărut în film printre ele fiind câteva: Florin Armencea figurant pentru el au fost primii bani câștigați cinstit prin muncă, Doru Besliu jucase rolul copilului dolofan din film! acesta a lucrat la IJTL RATU actualmente transurb acesta numai este din păcate în viață pentru că a murit acum ceva ani la 47 de ani a fost căsătorit cu Florina Besliu și a stat undeva prin Mazepa, de asemenea Ionel Cernea a participat și el în film ca figurant și interesant este că a atunci când a participat ca figurant pentru film nu știa că va deveni marinar profesionist, ofițer și mai apoi comandant de navă, soția sa este Mariana Cernea. Filmul a fost doar o propagandă reușită ce-i drept fără amestecări politice prea mari.
Epava