miniatura|Practicanții Falun Gong din Piața Tiananmen fac apel la încetarea persecuției. Persecuția asupra Falun Gong se referă la campania inițiată în 1999 de către Partidul Comunist Chinez ce avea scopul de a elimina practica spirituală Falun Gong în China. Această campanie este caracterizată prin multiple campanii de propagandă, un program de convertire ideologică și de reeducare forțată, precum și o varietate de măsuri coercitive extrajudiciare, cum ar fi arestări arbitrare, muncă forțată, și tortură fizică, care pot duce uneori la moarte.
Falun Gong este o disciplină de qigong care combină 4 exerciții lente și unul meditație, împreună cu o filosofie morală centrată pe principiile adevăr, compasiune și toleranță. Disciplina a fost fondată de către Li Hongzhi, care a prezentat-o publicului pentru prima dată în luna mai a anului 1992 în orașul Changchun, provincia Jilin. După o perioadă de creștere rapidă a popularității practicii în anii '90, Partidul Comunist a lansat o campanie violentă de "eradicare" Falun Gong la data de 20 iulie 1999.
Un organism extrajudiciar numit 6-10 Biroul a fost creat pentru a coordona și aplica persecuția asupra Falun Gong. Autoritățile au mobilizat aparatele mass-media de stat, justiția, poliția, armata, sistemul educațional, familiile și locurile de muncă împotriva grupului. Campania a fost condusă de o propagandă organizată pe scară largă prin televiziune, ziare, radio și internet. Există rapoarte de tortură sistematică,(23 March 2000) The crackdown on Falun Gong and other so-called heretical organizations, Amnesty International aresturi ilegale, muncă forțată, recoltare de organe și aplicare de măsuri psihiatrice abuzive, cu scopul aparent de a-i forța pe practicanți să renunțe la credința în Falun Gong.
Observatorii străini estimează că sute de mii, poate milioane de practicanți Falun Gong au fost arestați și duși în lagărele de "reeducare prin muncă", închisori și alte locuri de detenție, deoarece au refuzat să renunțe la această practica spirituală.U.S. Department of State, 2009 Country Report on Human Rights: China (includes Hong Kong and Macau) Foști deținuți au povestit cum practicanții Falun Gong primeau în mod constant "cele mai lungi pedepse și cel mai dur tratament" în lagărele de muncă, iar în unele facilități practicanții Falun Gong formau marea majoritate a deținuților.Human Rights Watch V. Abuses Against Petitioners in Beijing of report "We Could Disappear at Any Time" December 2005Leeshai Lemish, "The Games are Over, the Persecution Continues", National Post 7 October 2008 în 2009 cel puțin 2.000 de practicanți Falun Gong au fost torturați până la moarte într-o campanie de persecuție.Andrew Jacobs. Unii observatori internaționali și autoritățile judiciare au descris campania împotriva Falun Gong ca genocid.Samuel Totten and Paul Robert Bartrop Dictionary of Genocide. The Standard. În 2009, instanțe de judecată din Spania și Argentina au pus sub acuzare înalți oficiali chinezi pentru genocid și crime împotriva umanității și pentru rolul lor în orchestrarea suprimării Falun Gong.Reuters, "Argentine judge asks China arrests over Falun Gong", 22 Dec 2009.Genocide Prevention Network, 'Spanish Court Indicts Chinese Leaders for Persecution of Falun Gong'.La Audiencia pide interrogar al ex presidente chino Jiang por genocidio, Nov 14, 2009
În 2006 au apărut acuzații că un număr mare de practicanți Falun Gong au fost uciși pentru a furniza Chinei organe în industria de transplant . O primă anchetă a constatat că "sursa a 41,500 transplanturi pentru o perioadă de șase ani, 2000-2005, este inexplicabilă" și a concluzionat că "a existat și există și astăzi la scară mare recoltări forțate de organe de la practicanții Falun Gong". Ethan Gutmann estimează că 65.000 de practicanți Falun Gong au fost uciși pentru organele lor din 2000 până în 2008.Ethan Gutmann (10 March 2011) "How many harvested?" revisited , eastofethan.com Conform unor analize suplimentare, cercetătorii au crescut semnificativ estimările cu privire la numărul de practicanți Falun Gong vizați pentru recoltarea de organe. În 2008 Raportorii Speciali ai Națiunilor Unite au reiterat cererile pentru "guvernul Chinez de a explica pe larg acuzația de prelevare de organe vitale de la practicanții Falun Gong și sursa lor de organe pentru creșterea bruscă a numărului transplanturilor de organe, care a început în China în anul 2000".Market Wired (8 May 2008) China's Organ Harvesting Questioned Again by UN Special Rapporteurs: FalunHR Reports Retrieved 26 October 2014
Context stanga|400px|miniatura|Practicanți efectuează cel de-al treilea exercițiu Falun Gong în Toronto. Falun Gong, cunoscut și sub numele de Falun Dafa, este o practică spirituală de qigong care implică meditație, exerciții energetice și o filosofie morală bazată pe tradiția Budistă. Practica a fost predată pentru prima dată în public de către domnul Li Hongzhi în Nord-estul Chinei, în primăvara anului 1992, spre sfârșitul "valului qigong".
Falun Gong s-a bucurat inițial de sprijin considerabil din partea oficialităților în primii ani de predare. Acesta a fost promovat de către Agenția de Stat a Qigong-ului și alte agenții guvernamentale. De la mijlocul anilor '90, cu toate acestea, autoritățile Chineze au încercat să țină în frâu influența practicilor de qigong, adoptând cerințe mult mai stricte asupra tuturor practicilor de qigong din China. În 1995 autoritățile au dat o directivă ca fiecare grup de qigong să aibă o ramură care să servească intereselor Partidului Comunist. De asemenea, guvernul a făcut eforturi de a-și oficializa relația cu Falun Gong și de a-și exercita un control mai mare asupra practicii. Falun Gong a rezistat acestei propuneri de co-optare, și în schimb s-a retras în totalitate din Asociația de Qigong a statului.
În urma acestei răciri de relații cu statul, grupul a început să fie din ce în ce mai criticat și supravegheat de către aparatul de securitate al statului și de către departamentul de propagandă. Apoi, în iulie 1996, a fost interzisă publicarea cărților Falun Gong și, în paralel, a început o campanie mediatică de denigrare, catalogând grupul ca având convingeri ”superstițioase de tip feudal” și a a cărui orientare "religioasă" este în contradicție cu ideologia oficială a națiunii.
Tensiunile au continuat să crească spre sfârșitul anilor '90. Prin 1999, diferite studii estimează că mai mult de 70 de milioane de oameni practicau Falun Gong în China. Deși unele agenții guvernamentale și înalți funcționari continuau să sprijine practica, alții se arătau din ce în ce mai îngrijorați de dimensiunea și capacitatea sa de a se organiza independent.
Pe 22 aprilie 1999, câteva zeci de practicanți Falun Gong au fost bătuți și arestați în orașul Tianjin, în timp ce protestau pașnic. Practicanților li s-a spus că ordinul a venit de la Ministerul Securitatii Publice și că cei arestați vor fi eliberați doar cu aprobarea autoritățile de la Beijing.Ethan Gutmann, An Occurrence on Fuyou Street, National Review 13 July 2009.
Pe 25 aprilie, peste 10.000 de practicanți Falun Gong s-au adunat în mod pașnic lângă Zhongnanhai - complexul de clădiri ale guvernului Chinei din Beijing - pentru a cere eliberarea practicanților din Tianjin și oprirea escaladării acțiunilor de hărțuire împotriva lor. Reacția practicanților Falun Gong de a cere conciliere din partea conducerii a fost de a merge direct la Zhongnanhai , "deși foarte pașnici și politicoși, făcând clar faptul că nu vor să fie tratați într-un mod atât de meschin.", The Past, Present, and Future of Falun Gong , 2001. A fost prima demonstrație majoră de la Zhongnanhai din istoria RPC, și cel mai mare protest din Beijing de după protestul din piața Tiananmen din 1989. Mai mult, diverși practicanți și-au luat rolul de reprezentanți și s-au întâlnit cu premierul Zhu Rongji, care i-a asigurat că guvernul nu este împotriva Falun Gong, promițând că practicanții din Tianjin vor fi eliberați. După acest moment, mulțimea din jurul complexului de Zhongnanhai s-a dispersat, iar demonstrația lor părea că a fost un succes.
Țarul securității și membru al biroului politic, Luo Gan, a fost mai puțin conciliant, și l-a chemat pe Jiang Zemin, Secretarul General al Partidului Comunist din China, cerându-i să găsească o soluție decisivă pentru problema Falun Gong.
Persecuție la scară națională În noaptea de 25 aprilie 1999, Secretarul General de atunci al Partidului Comunist, Jiang Zemin, a trimis o scrisoare prin care își exprima dorința de a distruge Falun Gong. Scrisoarea exprima un semnal de alarmă cu privire la popularitatea Falun Gong, în special în rândul membrilor Partidului Comunist.Jiang Zemin, “Letter to Party cadres on the evening of 25 aprilie 1999” republished in Beijing Zhichun (Beijing Spring) no. 97, June 2001. Potrivit surselor, acesta numea protestul de la Zhongnanhai "cele mai grav incident politic de la revolta '4 iunie' din 1989."Penny, The Religion of Falun Gong, p 65.
La o ședință a -ului din 7 iunie 1999, Jiang a descris Falun Gong ca pe o gravă amenințare la autoritatea Partidului Comunist - "ceva fără precedent în țară de la înființarea Partidului de acum 50 de ani" - și a ordonat crearea unui comitet la nivel înalt care "să se pregătească pe deplin pentru o campanie de dezintegrare a [Falun Gong]." Zvonuri despre o represiune iminentă au început să circule pe tot cuprinsul Chinei, conducând la diverse demonstrații și petiții. Guvernul a negat în mod public acele rapoartele, numindu-le "complet nefondate" și dând asigurări că nu a interzis niciodată activitățile de qigong.Penny, The Religion of Falun Gong, p 63-66.
Imediat după miezul nopții, la 20 iulie 1999, ofițerii de securitate publică au reținut sute de practicanți Falun Gong din propriile case din orașele din China. Estimările privind numărul de arestări variază de la câteva sute la mai mult de 5.600. Un ziar din Hong Kong a raportat că în prima săptămână de represiune au fost reținuți 50.000 de persoane.James Tong, Revenge of the Forbidden City. Oxford University Press, 2009 Patru coordonatori Falun Gong de la Beijing fuseseră arestați și acuzați de "scurgere de secrete de stat".Noah Porter (Masters thesis for the University of South Florida), Falun Gong in the United States: An Ethnographic Study, 2003. a ordonat bisericilor, templelor, moscheelor, ziarelor, mass-media, instanțelor și poliției să suprime Falun Gong. Au urmat trei zile de demonstrații masive din partea practicanților din aproximativ treizeci de orașe. În Beijing și în alte orașe, protestatarii erau atât de mulți încât au fost duși pe stadioane.
Editorialele ziarelelor de stat făceau la oameni să renunțe la practicarea Falun Gong. În special membrilor Partidului Comunist li s-a amintit că sunt atei și că nu trebuie să ”devină superstițioși continuând să practice Falun Gong”.
Li Hongzhi a răspuns cu "O scurtă declarație" la 22 iulie:
Cenzura
Interferența cu corespondenții străini Clubul Corespondenților Străini din China a raportat cu îngrijorare că membrii lor au fost "urmăriți, arestați, interogați și amenințați" pentru raportare cu privire la represiunea grupului Falun Gong. Jurnaliștii străini care au acoperit conferințele de presă clandestine ale Falun Gong din octombrie 1999, au fost acuzați de către autoritățile Chineze ca "raportând în mod ilegal". Jurnaliștii de la Reuters, New York Times, Associated Press, precum și alte organizații, au fost interogate de politie, forțate să semneze declarații, lucrările și diferite alte documente ale lor fiindu-le temporar confiscate. Corespondenții s-au plâns, de asemenea, că transmisiile TV prin satelit au fost bruiate în timp erau dirijate prin Televiziunea Centrală a Chinei. Amnesty International afirmă că "un număr de persoane au primit sentințe cu închisoarea sau termene lungi de detenții administrative deoarece au vorbit despre represiunea grupului Falun Gong sau pentru că au transmis informații pe Internet."