Acest glosar conține termeni din optică, tehnica fotografică şi tehnica iluminatului. Pentru termeni din mecanică, termodinamică, electromagnetism sau fizica particulelor elementare, accesați celelalte glosare din categoria Categorie:Glosare de fizică.
A aberație - fenomen datorită căruia imaginea formată de un sistem optic nu corespunde biunivoc cu obiectul, nu este plană și asemenea cu acesta. aberație cromatică - descompunerea luminii și vizualizarea culorilor proprii fiecărei lungimi de undă în jurul unui obiect privit printr-o lentilă simplă, determinând formarea de irizații pe marginea imaginilor. aberație de sfericitate - aberație care se produce datorită formei sferice a suprafețelor sistemului optic. aberație optică - aberație legată de natura luminii, de exemplu: aberația cromatică. aberație vizuală - vezi astigmatism. aberoscop - instrument care servește la observarea defectului de distorsiune pe care îl prezintă un ochi normal. absorbanță - mărime fizică care caracterizează fenomenul de absorbție a luminii, făcând referire și la procesul de atenuare (a lumii transmise), ca urmare a absorbției, reflexiei și a altor fenomene optice. absorbție - fenomen ce însoțește de obicei propagarea luminii într-un mediu disipativ, constând în micșorarea intensității acesteia cu distanța parcursă. După parcurgerea spațiului x, intensitatea undei electromagnetice devine (legea de absorbție a undelor), unde este intensitatea undei înainte de a pătrunde în mediul disipativ, iar este coeficientul de absorbție. acromat - (obiectiv fotografic) căruia i-a fost corectată sau înlăturată aberația cromatică. acromatic - care dă imagini fără irizații; care nu descompune razele de lumină în culorile lor componente. acromatizare - înlăturare a aberației cromatice la un sistem optic. actinografie - fotografie obținută plasînd obiectul între placa sensibilă și sursa luminoasă. activitate optică - fenomenul optic de rotire a planului de polarizație a luminii liniar polarizate, întâlnit în cazul anumitor substanțe. acuitate vizuală - capacitatea ochiului de a distinge detaliile obiectelor și forma acestora sau de vedea două puncte distincte sub cel mai mic unghi posibil. adaptor - dispozitiv al unui aparat fotografic destinat modificării distanței focale a obiectivului. albedo - mărime ce caracterizează capacitatea de reflecție a suprafeței corpurilor, fiind egală cu fracțiunea din energia luminoasă incidentă radiată în mod difuz de acesta. afocal - (despre sisteme optice) care este format din două (grupuri de) lentile astfel așezate încât focarul-imagine al uneia să coincidă cu focarul-obiect al celeilalte. agfacolor - procedeu de obținere a unei imagini colorate prin suprapunerea a trei straturi fotosensibile la culorile primare sau la cele fundamentale, utilizat în fotografie și în cinematografie. aglutinare - unire a unor imagini sau elemente ale acestora, formând o imagine nouă. albedometru - instrument folosit în fotometrie pentru determinarea albedoului. ametropie - tulburare a vederii provocată de un viciu de refracție în mediile transparente ale ochiului. amidol - substanță folosită ca developator în fotografie. amplifotografie - efectuarea de fotografii mărite geometric la amplificatorul de imagini. amplitudine a unei radiații monocromatice - valoarea maximă a componentei electrice a undei electromagnetice monocromatice. anacromatic - (despre sisteme optice) care nu corectează aberațiile cromatice. anaglifă - procedeu stereoscopic pe baza căruia se obține imaginea în relief a unui obiect fotografiat, folosindu-se ochelari cu sticle de culori diferite, complementare. analatic - (despre obiective fotografice) cu distanță focală variabilă. analiză spectrală - metodă de identificare a diferitelor elemente dintr-un corp cu ajutorul analizei spectrului luminii emise de corp. analizor - dispozitiv optic cu care se studiază polarizarea luminii. anamorfotic - (despre dispozitive optice) care permite modificarea distanței focale a unui obiectiv în plan orizontal sau vertical. anamorfozare - deformare a unei imagini prin procedee optice. anamorfozator - obiectiv folosit pentru anamorfozare. anamorfóză: - imagine deformată, grotescă (dată de o oglindă curbă); - desen deformat care dă o imagine corectă numai dacă e privit dintr-un anumit punct ori într-o oglindă sau lentilă specială. anastigmat(ic) - (despre sisteme de optice) care este construit din sticle speciale, care corectează toate aberațiile optice (astigmatismul) și dă o imagine clară. anizotropie: - calitatea unui mediu transparent de a transmite lumina în mod diferit, în funcție de direcția de propagare a acesteia. - proprietate a unui corp cu structură internă ordonată de a prezenta caracteristici optice variate, în funcție de direcția de măsurare și de observare; sinonim: eolotropie. anticaustică - curbă ortogonală a razelor unui fascicul luminos, paralele cu o direcție sau emise de un izvor punctual, reflectate sau refractate de o curbă plană dată. antihalo - strat absorbant de protecție, format dintr-un lac sau dintr-o gelatină colorată, care acoperă un film sau o placă fotografică, ce împiedică formarea efectului de halo. antinodal, punct ~ - punct în care mărimea unghiulară are valoarea de -1. antireflex - (strat subțire, transparent) care reduce reflexiile produse de suprafețele opace; care elimină sau atenuează reflexia luminii. antivoal - substanță chimică ce se adaugă unui revelator pentru a împiedica voalarea materialului fotosensibil în procesul de developare. aparat de fotoreproducere - aparat fotografic de dimensiuni mari, folosit în tehnica grafică pentru reproducerea originalelor. apertometru - instrument pentru determinarea aperturii obiectivelor microscopice fotografice. apertură - caracteristică a obiectivelor microscopice, fotografice etc, dată de unghiul sub care se vede diametrul primei lentile din punctul de intersecție al axei obiectivului cu planul obiectivului; sinonim: unghiulație. aplanetism - proprietate a unui sistem optic de a fi stigmatic pentru punctele din vecinătatea axei sale, formând pentru un obiect plan, perpendicular pe axă, o imagine de asemenea plană, perpendiculară pe această axă. apocromat(ic) - (despre obiective fotografice) a cărui aberație cromatică a fost corectată pentru trei culori: roșu, galben și violet. aspectomat - aparat de proiecție cu schimbare automată a diapozitivelor, diaproiector cu telecomandă. astigmatism: - aberație a unui sistem optic, care formează o imagine întinsă pentru un obiect; - defect al lentilelor sau al corneei și cristalinului ochiului omenesc, care constă într-o abatere de la forma sferică, ele având razele de curbură diferite în două plane perpendiculare, ceea ce duce la deformarea imaginilor (sinonim: aberație vizuală). astigmometru - aparat pentru măsurarea gradului de astigmatism. aureolă: - zonă pe suprafața unui obiect în care există o tranziție continuă de la o culoare la alta; vezi și halou; - fenomen de iluminare parazită, sub formă de inele concentrice care apar în jurul punctelor luminoase de pe ecranul tubului cinescop. autocolimație - corectare mecanică a erorii de colimație a unei lunete. axă a unei lentile - dreaptă dusă de la un punct luminos la centrul optic al lentilei. axă optică a unui cristal - direcția, într-un cristal birefringent de-a lungul căreia nu apare dubla refracție. axometru - aparat pentru determinarea axului cilindric al unei lentile.
B batocrom - efect de închidere a culorii unei substanțe, produs de un grup de atomi introduși în molecula substanței respective. bifocal - (despre lentile) care are două distanțe focale diferite; (despre ochelari) care este prevăzut cu lentile bifocale. bilentilă - sistem optic format din două semilentile, obținute prin secționarea în diametru a unei lentile convergente. binoclu - instrument optic din două lunete identice paralele, pentru a privi obiectele la distanță. binocular - (despre vedere) care este realizat cu ambii ochi; (despre sisteme optice) cu două oculare (exemplu microscop binocular). biomicroscop - microscop binocular cuplat la un dispozitiv special care permite iluminarea intensă și focalizată a unei suprafețe reduse. biprismă - aparat pentru producerea interferențelor luminoase. birefringent - (despre medii optice, cristale) care prezintă fenomenul de birefringență. birefringență - vezi: refracție dublă.
C caleidoscop - aparat optic format dintr-un cilindru opac, în interiorul căruia se găsesc mai multe oglinzi dispuse astfel încât, prin rotirea cilindrului, mici piese viu colorate, aflate la capătul opus celui prin care se privește, să formeze diferite imagini simetrice. cameră obscură: - încăpere neluminată în care se execută developarea, fixarea și alte operații fotografice; - dispozitiv cu ajutorul căruia se obține pe un ecran (sau pe un clișeu) imaginea răsturnată a unui obiect. cameră video - aparat cu ajutorul căruia se obțin imaginile succesive ale obiectelor în mișcare pe pelicula cinematografică sau, mai nou, pe suport electronic. candelă - unitate de măsură fundamentală a intensității luminoase (simbol cd), egală cu a 60-a parte din intensitatea luminoasă normală a unui cm2 de corp negru absolut, la temperatura de solidificare a platinei. candelmetru - aparat pentru măsurarea intensității luminoase. catadioptric - (despre sisteme optice) care este format din lentile și o oglindă. catadioptru - sistem optic care răsfrânge razele luminoase în direcția lor de incidență, fiind folosit, pentru semnalizare, în circulația rutieră. catoptrică - capitol al opticii care se ocupă cu studiul fenomenelor de reflexie a luminii. caustică - pată luminoasă de forma unei suprafețe care înfășoară razele reflectate sau refractate într-un sistem optic, reprezentând imaginea deformată a unei surse de lumină. celuloid - material plastic transparent sau translucid, derivat din nitrat de celuloză și camfor, utilizat istoric ca suport pentru pelicule fotografice și cinematografice datorită proprietăților sale optice favorabile: transmitere bună a luminii, flexibilitate și claritate vizuală. centru optic - punct de pe axa unei lentile către care tind punctele principale și cele nodale ale lentilei și prin care raza de lumină trece fără să-și schimbe direcția. chemoluminescență (sau chimiluminescență) - luminescență produsă în timpul unei reacții chimice. cinescopie - metodă de determinare a refracției oculare. colimator: - dispozitiv optic folosit pentru colimarea fasciculelor de raze; - instrument optic pentru determinarea aproximativă a unei direcții. colimație - reglare a instrumentelor optice în scopul realizării unei coincidențe între axa optică a acestora și cea de vizare. coma - tip de aberație care constă în formarea unei imagini în formă de cometă pentru un punct luminos depărtat de axa optică. con de lumină - o suprafață în spațiu-timp care cuprinde direcțiile posibile ale razelor de lumină care trec printr-un eveniment dat. condensor: - dispozitiv al unui instrument optic care servește la concentrarea și dirijarea luminii într-o direcție determinată; - dispozitiv optic, format din mai multe lentile convergente, care fac parte din sistemul de iluminare al unui microscop sau al unui aparat de proiecție. convergență - inversa distanței focale a unei lentile, exprimată în dioptrii. crown (sticlă ~) - sticlă foarte puțin dispersivă, din care se confecționează lentile divergente. culoare - caracteristică a perceperii vizuale a radiațiilor eletromagnetice, datorită căreia un observator poate distinge diferențele între două obiecte care se deosebesc prin compoziția spectrală a radiațiilor reflectate. culoare acromatică - culoare fără tonalitate cromatică: alb, negru, nuanțele cenușii. culoare cromatică - culoare care posedă întotdeauna o anumită tonalitate cromatică.