Ioan I. Bucur () este un geolog român, membru corespondent al Academiei Române din 2010 și membru titular din 2016.
Studii Ioan I. Bucur și-a realizat studiile liceale la Sibiu și pe cele universitare la Cluj-Napoca, unde în 1975 și-a luat diploma în geologie, iar în 1991 și-a susținut teza de doctorat.
Activitatea științifică După terminarea studiilor, a activat în domeniul cercetării geologice (prospecțiuni și explorări) în cadrul Întreprinderii de Prospecțiuni Geologice „Banatul” din Caransebeș (1975-1980). Din 1980 a ocupat prin concurs postul de asistent titular în cadrul Catedrei de Geologie-Paleontologie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, urmând întregul parcurs didactic, până la postul de profesor (din 1998). A fost șef al Catedrei de Geologie-Paleontologie (1995-1999), decan al Facultății de Biologie și Geologie (2000-2004) și director al Institutului de Studii Doctorale (2016-2020) din cadrul aceleiași universități. Din 2021 este profesor emerit al Universității „Babeș-Bolyai”.
A desfășurat și o bogată activitate didactică în străinătate, susținând cursuri asupra rocilor carbonatice, prin intermediul programelor ERASMUS (SOCRATES) și CEEPUS la Institutul de Paleontologie din Erlangen (1999-2010), Institutul Dolomieu din Grenoble (1999,2004), Universitatea „Comenius” din Bratislava (2003) și Universitatea „Jagellonă” din Cracovia (2005-2012). A fost profesor invitat la universități din Franța, Polonia, S.U.A., Turcia.
Activitatea de cercetare s-a axat în principal pe studiul rocilor carbonatice, cu aprofundarea aspectelor micropaleontologice și de microfacies. Contribuțiile științifice cele mai importante vizează studiul algelor calcaroase și al foraminiferelor de șelf carbonatic din depozite mezozoice. Cercetările efectuate în acest domeniu au adus contribuții importante la cunoașterea biodiversității calcarelor mezozoice din Carpații românești și din alte zone ale domeniului tetysian. Aceste cercetări au drept consecință pe plan științific precizarea vârstei unor calcare de platformă carbonatică p baza de alge calcaroase și foraminifere și descrierea unor bogate asociații micropaleontologice. A identificat și descris taxoni noi pentru știință (77 de noi taxoni, în special alge calcaroase), taxoni regăsiți ulterior în alte regiuni tethysiene (Alpi, Dinaride, Carpați). Informația privind paleobiodiversitatea algelor dasycladale, constituită într-o importantă baze de date, a servit ca reper pentru interpretări efectuate asupra evoluției acestui grup de alge de către alți specialiști.
A fost redactor-șef al revistei „Studia Universitatis <<Babeș-Bolyai>>, seria Geologie” (1995-2000 și 2005-2012) și redactor-șef al revistei „Acta Palaeontologica Romaniae” (2012-2021); membru în colegiile de redacție ale unor publicații internaționale de profil: „Fascies”, „Geologica Carpathica”, „Carnets de Geologie”, „Central European Geology”, ș.a.m.d.
Note
Legături externe Membrii Academiei Române din 1866 până în prezent – B
Categorie:Nașteri în 1951 Categorie:Geologi români Categorie:Membri titulari ai Academiei Române Categorie:Oameni de știință români în viață Categorie:Sibieni Categorie:Nașteri pe 10 august