Atentatul din Oklahoma City a fost un act de terorism domestic asupra în Oklahoma City, Oklahoma, Statele Unite pe data de 19 aprilie 1995 la ora 9:02 AM. Comis de către Timothy McVeigh și Terry Nichols, 168 de persoane și-au pierdut viața în urma atentatului, 680 au fost rănite, iar o treime din clădire a fost distrusă.Shariat, Sheryll; Sue Mallonee; Shelli Stephens-Stidham (December 1998). "Oklahoma City Bombing Injuries" (PDF). Injury Prevention Service, Oklahoma State Department of Health.Shariat & al. count only 167 killed "as a direct result of the bombing or during escape". They did not include Rebecca Needham Anderson, who – having seen the bombing on TV in Midwest City, Oklahoma – came to the rescue and was killed by a piece of falling debris.The Final Sacrifice of a Gallant Nurse Suflul exploziei a distrus sau avariat alte 324 clădiri pe o rază de 16 străzi, a spart geamurile a peste 258 de clădiri din apropiere și a distrus sau incendiat 86 de mașini, cauzând pagube materiale estimate la 652 milioane de dolari. Ample eforturi de salvare au fost întreprinse de către agențiile locale, statale, guvernamentale și globale în urma atacului cu bombă, donații substanțiale fiind primite din întreaga țară. (FEMA) a activat unsprezece echipe urbane specializate în căutare și salvare formate din 665 de salvatori care au asistat la operațiunile de recuperare și salvare. Bombardarea clădirii din Oklahoma City a reprezentat până la atacurile din 11 septembrie - care vor avea loc șase ani mai târziu - cel mai mare și încă rămâne cel mai mortal incident de terorism domestic din istoria Statelor Unite.
În 90 de minute de la explozie, McVeigh a fost oprit de către polițistul Charlie Hanger al patrulei de poliție Oklahoma pe motiv că circula fără plăcuța de înmatriculare și a fost arestat pentru port ilegal de armă. Dovezile criminaliste l-au legat pe McVeigh și Nicholas de atentat; Nicholas a fost arestat, urmând ca în câteva zile ambii să fie puși sub acuzare. Michael și Lori Fortier au fost identificați mai târziu ca fiind complici ai acestora. McVeigh, veteran al războiului din Golf și simpatizant al , a detonat o mașină închiriată prin plină de explozibili în parcarea din fața clădirii. Co-conspiratorul său, Nichols, a asistat la pregătirea bombei. Motivat de ura față de guvernul Statelor Unite și nemulțumit de modul în care acesta a acționat în cazul incidentului Ruby Ridge în 1992, respectiv în asediul de la Waco din 1993, McVeigh și-a plănuit atacul în așa fel încât să coincidă cu cea de-a doua aniversare a conflictului sângeros care a încheiat asaltul asupra membrilor cultului în Waco, Texas.
Ancheta oficială, cunoscută sub acronimul „OKBOMB”, a constat din 28.000 de interviuri, adunarea a puțin sub 3,5 tone de dovezi (3.200 kg) și colectarea a aproape un miliard de informații de către agenții FBI.Hamm, Mark S. Apocalypse in Oklahoma. p. vii. ISBN 1-55553-300-0. Atentatorii au fost judecați și condamnați în 1997. McVeigh a fost executat prin injecție letală pe data de 11 iunie 2001, iar Nicholas a fost condamnat la închisoare pe viață în 2004. Michael și Lori Fortier au depus mărturie împotriva lui McVeigh și Nichols; Michael a fost condamnat la 12 ani de închisoare pentru neinformarea guvernului Statelor Unite cu privire la planul atentatului, iar soției sale, Lori, i s-a acordat imunitate în schimbul propriei mărturii.
În urma atentatului, congresul Statelor Unite a adoptat în 1996, lege care înăsprește standardele pentru habeas corpus în Statele Unite și introduce noi măsuri privitoare la protecția clădirilor guvernamentale cu scopul de a împiedica viitoare atacuri teroriste. Pe 19 aprilie 2000, un monument comemorativ a fost ridicat în zona clădirii guvernamentale Murrah. Aici se organizează anual ceremonii în memoria victimelor, exact în intervalul orar în care explozia a avut loc în 19 aprilie 1995.
Organizarea
Motive Principalii conspiratori, Timothy McVeigh și Terry Nichols, s-au întâlnit în 1988 la Fort Benning în timpul pentru armata Statelor Unite. Michael Fortier, complicele lui McVeigh, i-a fost coleg în armată. Cei trei împărtășeau un interes pentru survivalism. Aceștia și-au exprimat dezacordul față de acțiunile guvernului în conflictul din 1992 dintre FBI și Randy Weaver la Ruby Ridge, respectiv față de asaltul de la Waco din 1993 între FBI și membrii Branch Davidian - durata conflictului fiind de 51 de zile - care a început cu o încercare a Bureau of Alcohol, Tobacco, Firearms and Explosives de a executa un mandat de percheziție și a degenerat într-un conflict armat. Acesta s-a încheiat cu incendierea și uciderea lui David Koresh și a altor 75 de membri. În martie 1993, McVeigh a vizitat zona Waco în timpul conflict și a doua oară după încheierea acestuia. McVeigh a decis mai târziu să atace clădirea ca răspuns la aceste raiduri.
Selectarea obiectivului stanga|miniatura|McVeigh și Nichols au citat acțiunile guvernului împotriva membrilor Branch Davidian în asaltul de la Waco din 1993 (observat în poză) ca fiind unul din motivele pentru ca au atacat clădirea guvernamentală Murrah. McVeigh a declarat mai târziu că a contemplat asasinarea procurorului general Janet Reno, Lon Horiuchi și a altor persoane în locul bombardării clădirii, iar în urma atentatului a afirmat că era de preferat comiterea unor asasinări în locul atentatului. Inițial a plănuit doar să distrugă clădirea, însă a decis mai târziu că mesajul său ar avea un impact mai puternic dacă în urma atacului și-ar pierde viața numeroase persoane. Criteriul lui McVeigh în selectarea posibilelor obiective era că acestea trebuiau să includă cel puțin două din cele trei : Bureau of Alcohol, Tobacco, Firearms and Explosives, Biroul Federal de Investigații și Drug Enforcement Administration. Acesta a considerat prezența în clădire a unor echipe din și drept bonus.
Locuitor al orașului Kingman, Arizona, McVeigh a luat în considerare obiective din Missouri, Arizona, Texas și Arkansas. A declarat în biografia sa că dorea să minimalizeze pierderilor nonguvernamentale, eliminând astfel dintre posibilele ținte din Little Rock, Arkansas deoarece la parterul clădirii exista o florărie. În decembrie 1994, McVeigh și Fortier au vizitat Oklahoma City pentru a inspecta ținta lui McVeigh: clădirea guvernamentală Alfred P. Murrah. Clădirea Murrah a fost în trecut - octombrie 1983 - și ținta grupului supremațist , inclusiv a întemeietorilor James Ellison și Richard Snell. Grupul a plănuit să parcheze „o mașină sau remorcă în fața clădirii guvernamentale și să o distrugă folosind rachete detonate contractronometru”. În urma recursului respins al lui Snell într-un dosar în care era acuzat de uciderea a două persoane, acesta a fost executat în aceeași zi cu bombardarea clădirii.
Clădirea de nouă etaje, construită în 1977, a fost numită după judecătorul guvernamental Alfred P. Murrah și găzduia paisprezece agenții guvernamentale printre care DEA, ATF, Social Security Administration și birouri de recrutare pentru armată și marină. Clădirea Murrah a fost aleasă datorită fațadei din sticlă - se aștepta ca aceasta să fie distrusă de impactul exploziei - și locului de parcare de vizavi care ar putea amortiza și disipa o parte din impact, protejând locuitorii clădirilor nonguvernamentale din apropiere. Mai mult, McVeigh a considerat că spațiul deschis din jurul clădirii oferă posibilitatea realizării unor fotografii în scopuri propagandiste. Atacul a fost plănuit pentru data de 19 aprilie 1995, pentru a coincide cu aniversarea asaltului de la Waco și aniversarea a 220 de ani de la bătăliile de la Lexigton și Concord.
Materialele McVeigh și Nichols au cumpărat sau furat materialele necesare construcției bombei și le-au depozitat în magazii închiriate. În august 1994, McVeigh a obținut nouă -uri de la colecționarul de arme Roger E. Moore și a detonat dispozitivele alături de Nichols în fața casei sale din Herington, Kansas. Pe 30 septembrie 1994, Nichols a cumpărat 40 de pungi (o cantitate de 23 kg) de îngrășământ cu azotat de amoniu din Mid-Kansas Coop în McPherson, Kansas, suficient cât să fertilizeze 5.1 hectare de pământ la o rată de 73 kg de azot per acru (0.40 hectare), o cantitate utilizată în general pentru porumb. Nicholas a mai cumpărat încă 23 kg pe 18 octombrie 1994. McVeigh l-a abordat pe Fortier și i-a cerut să-l ajute la construirea bombei, însă acesta a refuzat.
Mai departe, McVeigh și Nicholas l-au jefuit pe Moore, acestuia din urmă fiindu-i furate arme, aur, argint și bijuterii în valoare de 60.000 de dolari. Toate acestea au fost transportate cu mașina victimei. McVeigh i-a scris o scrisoare lui Moore în care afirma că jaful a fost comis de către agenții guvernamentali. Obiectele furate au fost mai târziu găsite în casa lui Nicholas și într-o magazie pe care acesta o închiriase.
În octombrie 1994, McVeigh i-a arătat lui Michael Fortier și soției sale, Lori, diagrama bombei pe care dorea să o construiască. McVeigh plănuia să construiască o bombă care să conțină peste 2.300 kg de azotat de amoniu amestecat cu aproape 540 kg de nitrometan și 160 kg de . Luând în considerare greutatea celor 16 bidoane în care amestecul exploziv urma să fie depozitat, bomba urma să aibă o greutate de 3.200 kg. McVeigh și-a dorit la început să utilizeze combustibil de rachetă cu hidrazină, însă s-a dovedit că era mult prea scump. În timpul cursei de dragstere din Texas Motorplex, McVeigh, prezentându-se drept participant, a încercat să obțină 55 de galoane de nitrometan pe motiv că el și prietenii săi motocicliști aveau nevoie de combustibil pentru cursă, deși în cadrul acestei competiții nu existau astfel de motociclete, iar acesta nu deținea licența NHRA necesară pentru o astfel de achiziție. Refuzat de către unul dintre reprezentanți, Steve LeSueur, deoarece atitudinea sa părea suspectă, acestuia i s-a permis într-un final să cumpere trei butoaie de la un alt reprezentant.Florio, Gwen (6 mai 1997). "McVeigh's Sister Takes the Stand Against Him He Spoke of Moving From Antigovernment Talk to Action, She Testified, and of Transporting Explosives". The Philadelphia Inquirer. Tim Chambers, cel de la care McVeigh achiziționase combustibilul, a pus sub semnul întrebării decizia sa de a cumpăra trei butoaie pe motiv că un Top Fuel Harley are nevoie de doar 1-5 galoane de nitrometan. La scurtă vreme după ce l-a refuzat pe McVeigh, LeSueur a raportat incidentul Biroului Federal de Investigații.
McVeigh a închiriat un depozit în care păstra șapte lăzi de 46 cm cu Tovex, 80 de bobine pentru detonator și 500 de detonatoare electrice pe care acesta și Nichols le-au furat din cariera Martin Marietta Aggregates în Marion, Kansas. A decis să nu fure din cele 18.000 de kilograme de ANFO pe care le-a descoperit la fața locului, considerând că nu este suficient de puternică (cu toate că a obținut șaptesprezece pachete de ANFO din altă sursă). McVeigh a realizat o bombă prototip folosind o sticlă de Gatorade plină cu granule de azotat de amoniu, nitrometan, a bucată de Tovex și un detonator. Prototipul a fost detonat în deșert pentru a nu fi descoperit.
Cu privire la mentalitatea militară adoptată în timpul pregătirilor, acesta a declarat că „înveți cum să abordezi uciderea în armată. Am suportat consecințele, dar înveți să le accepți”. Și-a comparat acțiunile mai degrabă cu lansarea bombelor atomice de la Hiroshima și Nagasaki decât cu atacul de la Pearl Harbour, motivând necesitatea de a preveni cât mai multe pierderi umane.