miniatura|dreapta|Colorația flăcării pentru o halogenură de cupru divalent; se observă colorația specifică, verde-albăstruie. Testul flăcării (adesea numit și testul de colorație a flăcării) este un procedeu utilizat în chimia analitică calitativă, mai exact în analiza calitativă anorganică, ce are ca scop identificarea anumitor elemente chimice, în general a ionilor metalici. Are ca și concept de bază spectrul de emisie caracteristic fiecărui element în parte. Colorația flăcărilor depinde, de asemenea, și de temperatură.
Metodă Acest test presupune introducerea unui eșantion din proba de analizat într-o flacără, și observarea colorației acesteia. Ideea de bază a metodei este că atomii din eșantion se evaporă și, datorită temperaturii, emit lumină când încă se află în flacără.
De obicei, proba de analizat se tratează cu acid clorhidric concentrat, din mai multe motive: pentru a elimina posibile reziduuri și pentru a transforma compușii existenți în cloruri metalice, care sunt majoritatea compuși volatili, deci vor colora mai bine flacăra.
Elemente comune SimbolNumeColorațieAsArsenAlbastrăBBorVerdeBaBariuVerde CaCalciuRoșu intensCsCesiuAlbastru - VioletCu(I)Cupru(I)AlbastruCu(II)Cupru(II) (nu-halogenură)VerdeCu(II)Cupru(II) (halogenură)Albastru-verzui FeFierMaroniuInIndiuAlbastruKPotasiuMov-violetLiLitiuRoșu carminMn(II)Mangan(II)Verde gălbuiMoMolibdenVerde gălbuiNaSodiuGalben intensPFosforVerde palidPbPlumbAlbastruRbRubidiuRoșu-violetSbStibiuVerde clarSeSeleniuAlbastruSrStronțiuRoșuTeTelurVerde clarTlTaliuVerde purZnZincVerde albăstrui
Galerie
Vezi și Culoarea flăcărilor Linie spectrală
Referințe
Categorie:Chimie analitică Categorie:Foc