miniatura|350px|dreapta|Schemă generală a procesului Procesul Haber-Bosch (adesea denumit doar procesul Haber) un proces industrial de sinteză chimică a amoniacului. Acesta transformă azotul atmosferic (N₂) în amoniac (NH₃) prin reacția cu hidrogenul (H₂), folosind fier metalic fin divizat drept catalizator.
Poate fi considerat un procedeu artificial de fixare a azotului. Astăzi, este principala metodă de producere a amoniacului. Este denumit astfel după inventatorii săi, anume chimiștii germani Fritz Haber, inițiatorul și creatorul procesului, și Carl Bosch, dezvoltatorul acestuia. Cei doi au dezvoltat acest prces în prima jumătate a secolului al XX-lea. Înaintea dezvoltării procesului Haber-Bosch, amoniacul era greu de sintetizat la scară industrială, dar se utilizau metode precum procesul Birkeland–Eyde și procesul Frank–Caro, care s-au dovedit a fi ineficiente.
Procesul Haber poate fi combinat cu reformarea cu abur pentru a produce amoniac folosind doar trei materii prime chimice: apă, gaz natural și azot atmosferic. Atât Fritz Haber, cât și Carl Bosch au fost recompensați ulterior cu Premiul Nobel în Chimie: Haber în 1918, pentru sinteza amoniacului, iar Bosch în 1931, pentru contribuțiile sale la chimia presiunilor înalte.
Istoric
Procese Prin acest proces chimic, azotul molecular (N2) atmosferic este transformat în amoniac (NH3) în urma unei reacții cu hidrogenul gazos (H2), în prezența unui catalizator metalic, în condiții de temperatură și presiune ridicate:
N2 + 3 H2 → 2 NH3(ΔH° = −91.8 kJ) → (ΔH° = −45.8 kJ·mol−1)
Vezi și Amoniac
Referințe
Categorie:Procese chimice Categorie:Procese industriale Categorie:Reacții chimice Categorie:Echilibru chimic Categorie:Cataliză Categorie:Gaze industriale