Expoziția artiștilor în viață din anul 1870

Expoziția artiștilor în viață din anul 1870 a fost a treia manifestare artistică care s-a inaugurat ulterior înființării din anul 1864 a Școlii de Arte Frumoase din București, ai cărei fondatori au fost Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Expoziția a făcut parte dintr-un lung șir de astfel de evenimente artistice care s-au derulat în ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea, ele fiind organizate de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în parteneriat cu Școala de Arte Frumoase.

Expoziția s-a derulat pe parcursul a douăzeci și șapte de zile începând din 15 iunie 1870, ea fiind declarată închisă în 12 iulie 1870, zi în care s-au decernat și premiile. La această expunere publică de opere de artă nu a participat niciun expozant delegat din partea Școlii de Arte Frumoase din Iași. Artiștii care au luat parte la eveniment au fost: Alexandru Emanoil Florescu, Petru Verussi, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Grigorescu, Constantin I. Stăncescu, Theodor Aman, Constantin Lecca, Sava Henția, Iacovache Constantinescu, Louis Ghilardeli, Principesa Alexandrina Constantin Ghica, Dumitru Marinescu, Ecaterina Polizu, George Popescu, Henric Trenk, Mihail Babic, Mihail Dan și trei arhitecți - Filip Montoreanu, Alexandru Freiwald și Alexandru Orăscu. Numărul operelor de artă expuse au fost conform informațiilor din presa timpului în număr de peste 100 de lucrări, categorisite pe trei secțiuni: pictură, sculptură și arhitectură.

La Secțiunea Pictură, juriul evenimentului a apreciat calitățile deosebite ale lucrărilor lui Nicolae Grigorescu și i-a acordat Medalia de clasa I-a pentru ansamblul operelor sale și în parte pentru Portretul Marelui Ban Constantin Năsturel Herescu. Medalia de clasa a II-a a fost dată pictorului Constantin I. Stăncescu pentru portretul desenat al lui Ion Heliade Rădulescu și Medalia de clasa a III-a a fost atribuită tot pentru portrete, dar în ulei, unor absolvenți ai Școlii de Belle-Arte - Mihail Dan, Sava Henția și Iacovache Constantinescu.

La Secțiunea Sculptură, Theodor Aman a primit Medalia de clasa a II-a pentru o masă în stil baroc pe blatul căreia au fost figurate în relief efigiile domnitorilor din vechime.

La Secțiunea Arhitectură au existat doi laureați la egalitate, ambii primind Medalia de clasa a II-a - Alexandru Orăscu pentru proiectul Palatului de Justiție și Filip Montoreanu pentru un proiect de reședință particulară.

Cea mai mare emulație a vieții artistice a făcut-o prezența pe simezele expoziției a operelor lui Nicolae Grigorescu. Picturile artistului au uimit publicul și critica de specialitate. El a fost criticat și în același timp elogiat pentru diversitatea de motive plastice pe care le-a etalat. Fiind foarte apreciat, apariția lui în peisajul artistic bucureștean a marcat începutul declinului lui Theodor Aman din preferințele cunoscătorilor și amatorilor de artă. Practic, Expoziția artiștilor în viață din anul 1870 a însemnat pentru Nicolae Grigorescu momentul de lansare artistică în România.

Ca urmare a apariției pe scena artistică românească a pictorului Nicolae Grigorescu, care a participat la această expoziție cu douăzeci și șase de lucrări, presa vremii a avut parte pentru prima oară de o polemică ieșită din comun pe marginea evenimentului, nemaiîntâlnită până atunci. Principalii cronicari de artă de atunci au fost Iacob Negruzzi, Alexandru Lăzărescu, Ange Pechméja și Savva Șoimescu. Negruzzi a făcut pentru prima oară o paralelă între opera pictorului român și poezia lui Vasile Alecsandri. Această paralelă, după spusele lui Barbu Brezianu, a dus ca ani de zile după închiderea Expoziției artiștilor în viață din anul 1870, Grigorescu să fie considerat exponentul culturii oficiale și un precursor al mișcării literare semănătoriste. Apropierea făcută de Negruzzi a durat până în anul 1929, moment în care Nicolae Iorga a făcut o paralelă între Grigorescu și Mihai Eminescu

Istoria manifestării expoziționale O dată cu revenirea în deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea de la studiile pe care le făcuseră în străinătate a lui Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Gheorghe Năstăseanu în Moldova și Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu în Muntenia, s-a produs în România o adevărată efervescență artistică.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 63 Tineri progresiști și entuziaști, aceștia au contribuit la închegarea mișcării artistice pe plan local și mai apoi la nivel național.

Pe de altă parte, primii au fost fondatorii Școlii de Arte Frumoase din Iași din data de 26 octombrie 1860 și ultimii, fondatorii Școlii de Arte Frumoase din București din data de 5 octombrie 1864. Ei au fost pionierii învățământului de specialitate și au fost organizatorii primei Pinacoteci din Iași și din București. Toți patru au contribuit într-un mod capital la cizelarea gustului publicului precum și la diversificarea genurilor plastice prin intermediul Expoziției artiștilor în viață, ai căror promotori au fost.

La sfârșitul anului 1863, Dimitrie Bolintineanu aflat în acel moment deținător al portofoliului Cultelor și Instrucțiunii Publice, a venit cu ideea de a da un imbold mișcării artistice românești.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 69 Ideea urmărea două scopuri principale. Primul era obișnuirea publicului cu manifestările artistice și al doilea era dorința de a achiziționa lucrări pentru Galeria de Tablouri. Ca urmare în anul 1864 s-a ținut o expoziție pentru testarea publicului pentru arte și în același an s-a făcut primul Regulament al Expoziției artiștilor în viață.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 78 Acesta a fost promulgat în 4 decembrie 1864 de domnitorul Alexandru Ioan I și în 13/25 decembrie 1864 a fost publicat în Monitorul Oficial. Conform Regulamentului, Expozițiile artiștilor în viață urmau să se țină anual, alternativ la București și Iași. Această prevedere din regulament nu a fost respectată niciodată, singura oară când s-a încercat să se facă la Iași - în anul 1866, epoziția nu s-a organizat din diverse motive. Regulamentul din 1864 a fost amendat de trei ori cu modificări: în anul 1868, în anul 1881Adrian-Silvan Ionescu... pag. 79 și 1894.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 80

Prima Expoziție a artiștilor în viață a avut loc în anul 1865 la București.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 83 Expoziția din anul 1866 de la Iași a fost una eșuată.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 103 A doua Expoziție a avut loc în anul 1868 la București.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 107 În anul 1869 a avut loc în sălile Academiei (Universitate) de la București o expoziție domnească,Adrian-Silvan Ionescu... pag. 121 prin care Carol I și-a prezentat propria colecție de artă, iar în anul 1870 a avut loc tot la București a treia Expoziție a artiștilor în viață.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 127

Preambul mediatic Expozițiile artiștilor în viață erau programate pentru a fi organizate în luna mai a fiecărui an.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 127 Data începerii lor nu era una fixă, însă în anul 1870 acest eveniment intrase deja în conștiința publică, fapt pentru care a fost așteptat de majoritatea artiștilor plastici, ca și de publicul larg. Periodicul Informațiunile Bucureștene începuse deja să atenționeze pe cititorii săi de iminența deschiderii expoziției.

Astfel, începând încă din data de 15 martie 1870, au apărut în fiecare număr notițe al căror subiect informa despre manifestarea mult așteptată. În prima din 15 martie: „La 1 Mai urmează să se deschidă esposițiunea artiștilor în viață și încă nu vedem publicat de D. Aman, Directorul Școalei de bele arte, acest concurs. De ce On[orabile] Domnule Aman?”Informațiunile Bucureștene Nr. 83/15 martie 1870 A doua din 30 martie: „Tot nu știm ce s'a regulat cu esposițiunea noastră artistică. D. director Aman n'a publicat nimic, nici că da! nici că ba!”Informațiunile Bucureștene Nr. 95/30 martie 1870 În 18 aprilie: „Esposițiunea de pictură tot va avea loc în anul acesta deși cu oarecare întârziere: ni se pare că va fi deschisă în iunie”Informațiunile Bucureștene Nr. 105/18 aprilie 1870 În numărul din 23 aprilie se menționa că data deschiderii va fi 15 iunie.Informațiunile Bucureștene Nr. 107/23 aprilie 1870 Anunțul final a fost dat în numărul din 8 mai: „ESPOSIȚIUNEA ARTIȘTILOR ÎN VIAȚĂ va avea loc pe 15 iunie viitor. Aviz d-lor pictori, sculptori, arhitecți, etc.”Informațiunile Bucureștene Nr. 112/8 mai 1870, Nr. 116/17 Mai, Nr. 113/10 Mai, Nr. 114/13 Mai, Nr. 115/15 Mai, Nr. 116/17 Mai, Nr. 117/20 Mai

Același periodic a anunțat cu o zi înaintea vernisajului că „... Esposițiunea artiștilor în viață se anunță a fi briantă. Peste 100 tabele [tablouri - n.r.] sunt primite. Arhitectura va străluci ca niciodată, sculptura însă crede că va fi prea puțin reprezentată. Toți artiștii cunoscuți plus junii artiști cari espun pentru prima dată și vr'o 30 de pânze ale d-ului Grigorescu vor face din esposițiune un salon prețios.”Informațiunile Bucureștene Nr. 125/14 iunie 1870

Prin adresa nr. 33/ 1 iunie 1870, Theodor Aman a solicitat Ministerului Instrucțiunii punerea la dispoziția organizatorilor a sălii celei mai luminoase de la Academie (adică de la Universitate) până cel târziu la 10 ale lunii, pentru panotarea lucrărilor.Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC) - Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (MCIP), Dosar 142/1870, f. 87 Aman s-a ocupat intens de toate detaliile necesare unei bune desfășurări a manifestării. Astfel, în data de 9 iunie a cerut forului tutelar tipărirea a 300 de cataloage - numite de el librete;ANIC - MCIP, Dosar 142/1870, f. 99 pe 12 iunie a dat spre publicarea în Monitorul Oficial a anunțului deschiderii expozițieiANIC - MCIP, Dosar 142/1870, f. 101 și pe 13 iunie a trimis Ministerului 25 de librete cu o adresă prin care explica modul de decontare a cheltuielilor la data închiderii manifestării.ANIC - MCIP, Dosar 142/1870, f. 112

După deschiderea expoziției de pe data de 15 iunie 1870, la câteva zile, Informațiunile Bucureștene a publicat cele dintâi observații, dând și un sumar al exponatelor bazat pe catalogul pe care Theodor Aman l-a făcut cu această ocazie: „... Cu începere de la 15 Maiu publiculu poate visita în fiecare zi, de la orele 10 înainte, catalu alu doilea, la Universitate. Vomu face locu în colonele foiei noastre unei serii de articole în privința opereloru espuse. Deocamdată ne mărginim a da la vale numele opereloru espuse. Din acestu catalogu se va vedea: Că mai totă esposițiunea este ocupată de ingeniosulu pictore Grigorescu Că suntu câte-va nume necunoscute în salonulu din urmă Că Iașii n'au trămisu nimica, ceea ce e forte regretabilu Că sculptura e mai pucinu representată de câtu în anulu trecutu Că arhitectura, din contra, nu numai numără de astă dată mai mulți esposanți dar, ceea ce e esențiale, operele espuse suntu de valore multu mai mare în genere de câtu cele din anii din urmă Că între esposanți începu a figura unii dintre junii care au trecutu prin scola de belle-arte locală”Informațiunile Bucureștene Nr. 127/19 iunie 1870

Artiști și lucrări expuse La acestă expoziție au participat șaisprezece artiști plastici: Alexandru Emanoil Florescu, Petru Verussi, Gheorghe Tattarescu, Nicolae Grigorescu, Constantin I. Stăncescu, Theodor Aman, Constantin Lecca, Sava Henția, Iacovache Constantinescu, Louis Ghilardeli, Principesa Alexandrina Constantin Ghica, Dumitru Marinescu, Ecaterina Polizu, George Popescu, Henric Trenk, Mihail Babic, Mihail Dan și trei arhitecți - Filip Montoreanu, Alexandru Freiwald și Alexandru Orăscu.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 140

Lucrările Secțiunii de Pictură Theodor Aman - Teleleici vânzând bijuterii în Harem, Un pescar;

Iacovache Constantinescu - Portretul domnului I., Portretul părintelui Ghenadie, Portretul domnului N., Portret după natură - studiu și un tablou intitulat Vânat - natură moartă imaginând niște rațe sălbatice;www.ziare.com: Iacovache Constantinescu (1827-1916) - Miracolul picturii religioase - Sursa: Argeș Expres, articol din 17 mai 2017, accesat 16 octombrie 2017