Expoziția artiștilor în viață din anul 1872 a fost a patra manifestare artistică care s-a inaugurat ulterior înființării din anul 1864 a Școlii de Arte Frumoase din București, ai cărei fondatori au fost Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu. Expoziția a făcut parte dintr-un lung șir de astfel de evenimente artistice care s-au derulat în ultimele patru decenii ale secolului al XIX-lea, ele fiind organizate de Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice în parteneriat cu Școala de Arte Frumoase. La expoziția din anul 1872, pictorul Nicolae Grigorescu nu a participat, faptul fiind comentat pe larg în presa vremii.
Manifestarea a beneficiat de o prezență satisfăcătoare în publicațiile de atunci, însă slaba organizare și participare au dus la o amploare mai redusă. Festivitatea de premiere nu a mai fost adusă la cunoștința publicului, ca altă dată, în mai multe numere ale Monitorului Oficial și după închiderea ei, nu a mai fost tipărită o dare de seamă a modului cum s-a desfășurat. Din cercetările lui Adrian-Silvan Ionescu, a reieșit că nu ar mai fi fost nici discursuri ale reprezentanților forului tutelar sau a lui Theodor Aman. Dacă ar fi existat, acestea ar fi fost publicate în presa acelui an.
O dovadă a celor afirmate de Silvan Ionescu, a fost susținută de acesta prin faptul că ministrul Cultelor și Instrucțiunii nu a participat la premiere, ci l-a delegat pe Alexandru Orăscu să îl reprezinte. Acest mod de abordare este adus ca argument forte că manifestării nu i s-a acordat o importanță deosebită.
Theodor Aman și Constantin I. Stăncescu, unul director și celălalt profesor la Belle Arte, primul fiind și președintele expoziției, aveau dublă calitate de expozanți și membri ai juriului. Alexandru Orăscu a prezidat ceremonia de premiere și tot el era și expozant. Exceptând pe cei trei, pe simezele evenimentului și-au prezentat lucrările absolvenți și elevi ai Școlii de Belle Arte de la București. În opinia lui Silvan Ionescu, întreaga manifestare a fost, fie accidental, fie premeditat, o expoziție de familie. Ca urmare, ea nu a beneficiat de o concurență stimulatoare și astfel riscul ca medaliile să fie date altor concurenți, decât celor care au organizat expoziția, era aproape zero.
Medalia de clasa I-a să-i revină lu Theodor Aman pentru tablourile Izgonirea turcilor la Călugăreni, Moartea Lăpușneanului și Femeie cu narghilea. Primele două picturi au fost propuse pentru achiziționarea de către stat cu suma de 7000 de franci, respectiv 5000 de franci. Medalia de clasa a II-a a revenit lui Constantin I. Stăncescu pentru desenul intitulat Cugetătorul. Lucrarea a fost și ea propusă pentru achiziții pentru un cuantum de 350 de franci. Medalia de clasa a III-a a fost acordată lui Mihail Dan pentru Portretul doctorului Staicovici.
Istoria manifestării expoziționale
O dată cu revenirea în deceniul al șaselea al secolului al XIX-lea de la studiile pe care le făcuseră în străinătate a lui Gheorghe Panaiteanu-Bardasare și Gheorghe Năstăseanu în Moldova și Theodor Aman și Gheorghe Tattarescu în Muntenia, s-a produs în România o adevărată efervescență artistică.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 63 Tineri progresiști și entuziaști, aceștia au contribuit la închegarea mișcării artistice pe plan local și mai apoi la nivel național.
Pe de altă parte, primii au fost fondatorii Școlii de Arte Frumoase din Iași din data de 26 octombrie 1860 și ultimii, fondatorii Școlii de Arte Frumoase din București din data de 5 octombrie 1864. Ei au fost pionierii învățământului de specialitate și au fost organizatorii primei Pinacoteci din Iași și din București. Toți patru au contribuit într-un mod capital la cizelarea gustului publicului precum și la diversificarea genurilor plastice prin intermediul Expoziției artiștilor în viață, ai căror promotori au fost.
La sfârșitul anului 1863, Dimitrie Bolintineanu aflat în acel moment deținător al portofoliului Cultelor și Instrucțiunii Publice, a venit cu ideea de a da un imbold mișcării artistice românești.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 69 Ideea urmărea două scopuri principale. Primul era obișnuirea publicului cu manifestările artistice și al doilea era dorința de a achiziționa lucrări pentru Galeria de Tablouri. Ca urmare în anul 1864 s-a ținut o expoziție pentru testarea publicului pentru arte și în același an s-a făcut primul Regulament al Expoziției artiștilor în viață.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 78 Acesta a fost promulgat în 4 decembrie 1864 de domnitorul Alexandru Ioan I și în 13/25 decembrie 1864 a fost publicat în Monitorul Oficial. Conform Regulamentului, Expozițiile artiștilor în viață urmau să se țină anual, alternativ la București și Iași. Această prevedere din regulament nu a fost respectată niciodată, singura oară când s-a încercat să se facă la Iași - în anul 1866, epoziția nu s-a organizat din diverse motive. Regulamentul din 1864 a fost amendat de două ori cu modificări, în anul 1881Adrian-Silvan Ionescu... pag. 79 și 1894.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 80
Prima Expoziție a artiștilor în viață a avut loc în anul 1865 la București.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 83 Expoziția din anul 1866 de la Iași a fost una eșuată.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 103 A doua Expoziție a avut loc în anul 1868 la București.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 107 În anul 1869 a avut loc în sălile Academiei (Universitate) de la București o expoziție domnească,Adrian-Silvan Ionescu... pag. 121 prin care Carol I și-a prezentat propria colecție de artă, iar în anul 1870 a avut loc tot la București a treia Expoziție a artiștilor în viață.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 127
Frământări organizatorice Eșuarea deschiderii expoziției din anul 1871 de la Iași Conform primului articol al Regulamentului Expozițiilor artiștilor în viață din anul 1864, Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice a hotărât în primăvara anului 1871 ca manifestarea artistică să se desfășoare în acel an la Iași.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 142 Această decizie a venit pe fondul nemulțumirilor pe care le aveau artiștii din Moldova, frustrați fiind de faptul că ei nu beneficiau de o expoziție de renume național. După cum se știe, aceștia nu au mai avut o manifestare expozițională de asemenea anvergură și nici nu participaseră la ultimile două ediții ale acesteia. Pe lângă aceste motivații se suprapunea și insatisfacția lui Gheorghe Panaiteanu-Bardasare referitoare la numărul mic de lucrări pe care reușise să le vândă la Expoziția artiștilor în viață din anul 1865. Ca urmare a nemulțumirilor personale din anul 1865, Bardassare nu a mai trimis niciun alt tablou la vreo astfel de manifestare.
Decizia Ministerului bazată pe Regulamentul din 1864 și nu pe cel amendat în anul 1868 care nu mai prevedea alternanța București - Iași ca loc al organizării. Argumentul aceasta, în opinia lui Adrian-Silvan Ionescu, a dus de fapt la o menajare a naționalismului local moldovenesc. Ca urmare, Constantin Esarcu ce îndeplinea funcția de director în Ministerul Cultelor, a trimis în ziua de 3 mai 1871 o adresă telegrafiată lui Panaiteanu prin care l-a informat că bugetul alocat de minister pentru organizarea expoziției era de 5000 de lei. În aceeași adresă, Esarcu îl roagă pe Panaiteanu să convoace Comitetul Academic de Belle-Arte pentru stabilirea oportunității de organizare și data de începere a manifestării culturale.Arhivele Naționale Istorice Centrale (ANIC) - Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice (MCIP), Dosar 145/1871, f. 18 Cum Panaiteanu nu a răspuns invitației lui Esarcu, Ministerul a mai trimis o telegramă în data de 20 mai 1871 prin care a cerut urgentarea deliberărilor, cerând un răspuns de urgență.ANIC - MCIP, Dosar 145/1871, f. 21 De această dată, Panaiteanu a răspuns anunțând că s-a întrunit Comitetul Academic și manifestarea ar putea începe în ziua de 15 octombrie, dată la care clădirea Universității va fi gata și toți artiștii vor fi anunțați, urmând ca detaliile finale să fie anunțate printr-o scrisoare ulterioară.ANIC - MCIP, Dosar 145/1871, f. 23 Cu toate insistențele lui Esarcu,ANIC - MCIP, Dosar 145/1871, f. 27 Panaiteanu nu a mai transmis nicio informare până la începutul lunii octombrie când a trimis un raport Nr. 70/4 octombrie prin care informează Ministerul că a cheltuit personal 300 de lei, bani împrumutați de la Gheorghe Șiller, pentru aranjarea expoziției - frunze de stejar pentru ghirlande, cheltuieli cu tâmplarii și pânză pentru acoperirea pereților și stelajelor celor trei săli.ANIC - MCIP, Dosar 145/1871, f. 62 Văzând raportul lui Panaiteanu, ministrul Christian Tell a refuzat decontarea cheltuielilor argumentând că bugetul nu prevedea o sumă pentru așa ceva.
Adrian-Silvan Ionescu a socotit că Gheorghe Panaiteanu-Bardasare se aflase în imposibilitatea de a procura lucrări de la artiștii profesioniști și ca urmare, a organizat expoziția Școlii de Belle Arte din localitate. În mod logic, el nu putea beneficia de bugetul alocat de Minister pentru organizarea Salonului. În acest fel, Expoziția artiștilor în viață din anul 1871 a eșuat lamentabil și din acest an înainte nimeni nu a mai făcut vreo tentativă pentru deschiderea unei manifestări oficiale în capitala Moldovei.
Diligențele logistice ale manifestării din anul 1872
Începând de la mijlocul lunii octombrie a anului 1871, a devenit evident că la Iași nu se va mai putea deschide vreo expoziție.Adrian-Silvan Ionescu... pag. 143 Theodor Aman a înțeles acest lucru și ca urmare, a depus o întâmpinare la Ministerul Cultelor și Instrucțiunii Publice pentru organizarea unei expoziții în anul 1872 și a cerut, în plus, dublarea bugetului alocat:
„... Potrivitu art. 1 din Regulamentul Esposițiunei urmând a se ține una Esposițiune la 5 Maiu Bine Voiți Domnule Ministru de încuviințați a ordona ca alăturatului anunciu a i se da cea mai întinsă publicațiune spre a putea fi cunoscutu Artiștiloru ce aru voi să espună. Pe lângă acesta dați-mi voe Domnule Ministru a espune la cunosciința Domniei Vostre că unu fondu cellu puțin de zece mii lei noi este indispensabilu spre acoperirea cerințeloru prevezute în Regulamentul Esposițiuniloru, căci numai cându Artiștii se voru vedea recompensați voru spori lucrările loru care facu parte din progresul la care aspiră țerra în generalu.”ANIC - MCIP, Dosar 145/1871, f. 93
Ca răspuns a adresei lui Aman, Christian Tell a trimis anunțul spre publicare prin Monitorul Oficial și a anunțat pe directorul acestuia.ANIC - MCIP, Dosar 145/1871, f. 34
Venind luna aprilie a anului 1872, același Theodor Aman, a depus o solicitare în numele expozanților, de această dată, prin care a cerut amânarea vernisajului pentru ziua de 15 mai 1872. A explicat în adresă că, lucrările artiștilor vor fi depuse la Palatul Academiei (clădirea Universității de astăzi) în perioada 1 - 15 mai.ANIC - MCIP, Dosar 134/1872, f. 37 Spre sfârșitul lunii aprilie și începutul lui mai, Aman trimite succesiv mai multe cereri. Astfel, în data de 21 aprilie a solicitat implicarea Ministerului pe lângă administrația Academiei pentru a se aloca sala unde în anul 1870 s-a ținut aceeași manifestare culturală „... fiind cea mai bine dispusă ca lumină.”ANIC - MCIP, Dosar 134/1872, f. 41 În ziua de 25 aprilie trimite o adresă oficială în acest sens și rectorului Universității.ANIC - MCIP, Dosar 134/1872, f. 42 În data de 5 mai, Theodor Aman trimite forului tutelar data de 15 mai ca fiind definitivă ca zi de deschidere a expoziției dorind ca mesajul să fie tipărit pe foi volante pentru o mai ușoară difuzare către publicul amator.ANIC - MCIP, Dosar 134/1872, f. 61-62 Directorul de la Ministerul Instrucțiunii a considerat că această ultimă cerere nu trebuie a fi acceptată deoarece erau suficiente anunțurile din presă. În data de 11 mai, cu doar patru zile înainte de deschiderea expoziției, Ministerul a solocitat Imprimeriei Statului tipărirea a 100 de afișe.ANIC - MCIP, Dosar 134/1872, f. 43 În 12 mai s-a înaintat Imprimeriei cererea de tipărire a 300 de exemplare a unui catalog cu 19 file conceput de Theodor Aman.ANIC - MCIP, Dosar 134/1872, f. 44-45