Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord (în ), cunoscut sub numele de Regatul Unit (în , , pe scurt UK) sau Marea Britanie (în sau doar ), este o țară suverană din Europa occidentală. Situată în largul coastelor de nord-vest ale continentului European, Regatul Unit cuprinde insula Marea Britanie, partea de nord-est a insulei Irlanda și multe insule mici. Irlanda de Nord este singura parte a Regatului Unit care are cu un alt stat suveran Republica Irlanda. În afara acestei frontiere terestre, Marea Britanie este înconjurată de Oceanul Atlantic, cu Marea Nordului la est, Canalul Mânecii la sud și Marea Celtică la sud-vest, având a 12-a cea mai lungă coastă din lume. Marea Irlandei se află între Marea Britanie și Irlanda. Cu o suprafață de , Regatul Unit este al 78-lea cel mai mare stat suveran din lume și al 11-lea din Europa. Este, de asemenea, a 21-a cea mai populată țară, cu o populație estimată la 65,1 milioane de locuitori.
Regatul Unit este o monarhie constituțională cu o democrație parlamentară.The British Monarchy, What is constitutional monarchy?CIA, The World Factbook . Monarh este regele Charles al III-lea, care domnește din 8 septembrie 2022 (fiind încoronat pe 6 mai 2023). Capitala Regatului Unit, și cel mai mare oraș, este Londra, un oraș global și cu o populație a zonei urbane de 10,3 milioane de locuitori, fiind al patrulea cel mai mare oraș din Europa.The 30 Largest Urban Agglomerations Ranked by Population Size at Each Point in Time, 1950-2030, World Urbanization Prospects, the 2014 revision, Population Division of the . Alte mari sunt aglomerările urbane centrate în , , , și . Regatul Unit este format din patru țări—Anglia, Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord. Ultimele trei au administrații autonome, fiecare cu puteri diferite, cu sediul în capitalele lor, Edinburgh, Cardiff și, respectiv, Belfast. Aflate pe insule din apropiere, Isle of Man, și Aprodatele Guernsey și Jersey nu fac parte din Regatul Unit, fiind dependențe ale Coroanei, Guvernul Britanic fiind responsabil pentru apărarea și reprezentarea lor internațională.
Relațiile dintre țările Regatului Unit au . Țara Galilor a fost anexată de Regatul Angliei conform . între Anglia și Scoția a dus în 1707 la unificarea lor în Regatul Unit al Marii Britanii, care a fuzionat în anul 1801 cu Regatul Irlandei, pentru a forma Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. Cinci șesimi din Irlanda s-au retras din Regatul Unit în 1922, lăsând actuala formulă a Regatului Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord. Există paisprezece teritorii britanice de peste mări. Acestea sunt rămășițe ale Imperiului Britanic, care, la apogeul său, în 1920, cuprindea aproape un sfert din suprafața uscatului de pe Pământ și a fost cel mai mare imperiu din istorie. Influența britanică se observă în limba, cultura și sistemele juridice ale multora din .
Regatul Unit este o țară dezvoltată și a cincea cea mai mare economie după PIB nominal și a noua cea mai mare economie după paritatea puterii de cumpărare. Economia Regatului Unit este considerată una cu venituri ridicate iar țara are un Indice al Dezvoltării Umane foarte ridicat, clasat pe locul 16 în lume. A fost prima țară industrializată din lume cea mai mondială în secolul al XIX-lea și la începutul secolului al XX-lea. Regatul Unit rămâne o mare putere, cu o considerabilă influență economică, culturală, militară, științifică și politică pe plan internațional. Este recunoscută ca deținătoare de arme nucleare și este a șaptea țară din lume după cheltuielile militare. Regatul Unit este al Consiliului de Securitate al ONU de la prima sa sesiune, în 1946. A fost un ale UE și ale predecesoarei sale, Comunitatea Economică Europeană (CEE), din 1973. Cu toate acestea, la 23 iunie 2016, un referendum național în Regatul Unit a dus la decizia de a părăsi UE, . Regatul Unit este membru al Commonwealth-ului Națiunilor, al Consiliului Europei, al grupului miniștrilor de finanțe din G7, al forumului G7, al G20, NATO, al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE) și al Organizației Mondiale a Comerțului (OMC).
Etimologia și terminologie Prin s-a declarat că regatele Angliei și Scoției sunt „unite într-un Regat cu Numele de Marea Britanie”, deși noul stat apărea în aceleași legi și ca „Regatul Marii Britanii”, „Regatul Unit al Marii Britanii” și „Regatul Unit”. Termenul de „Marea Britanie” a fost folosit însă doar informal în secolul al XVIII-lea și țara a fost doar uneori menționată ca „Regatul Unit al Marii Britanii”—numele oficial complet, din 1707 la 1800, fiind doar „Marea Britanie”, fără o „formă lungă”.Vezi Articolul Unu al Legii de Uniune din 1707."After the political union of England and Scotland in 1707, the nation's official name became 'Great Britain'", The American Pageant, Volume 1, Cengage Learning (2012)"From 1707 until 1801 Great Britain was the official designation of the kingdoms of England and Scotland". "In 1707, on the union with Scotland, 'Great Britain' became the official name of the British Kingdom, and so continued until the union with Ireland in 1801". au unit Regatul Marii Britanii cu Regatul Irlandei, din 1801, formând Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei. În urma divizării Irlandei și independenței Statului Liber Irlandez în 1922, ceea ce a lăsat Irlanda de Nord ca singura parte a insulei Irlanda aparținând Regatului Unit, s-a adoptat denumirea de „Regatul Unit al Marii Britanii și Irlandei de Nord”
Deși Regatul Unit, ca stat suveran, este o țară, Anglia, Scoția, Țara Galilor și, într-o mai mică măsură, Irlanda de Nord, sunt și ele considerate țări, deși nu sunt state suverane. Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord au guvernare autonomă., 1994, UK Office of Population Censuses and Surveys, United Kingdom Home Office, 2007, . Site-ul prim-ministrului britanic a folosit expresia „țări într-o țară” pentru a descrie Marea Britanie. Unele sumare statistice, cum ar fi cele pentru cele douăsprezece denumesc Scoția, Țara Galilor și Irlanda de Nord „regiuni”. Irlanda de Nord mai este menționată și ca „provincie”. În ceea ce privește Irlanda de Nord, numele descriptiv folosit „poate fi controversat, opțiunea dezvăluind preferințe politice”.
Adesea se folosește și termenul de „Marea Britanie” ca sinonim pentru Regatul Unit. Termenul „Marea Britanie” se referă însă, convențional, la insula Marea Britanie sau, din punct de vedere politic, la Anglia, Scoția și Țara Galilor împreună. El este folosit uneori și ca sinonim pentru Regatul Unit în ansamblul său.: "Great Britain: England, Wales, and Scotland considered as a unit. GB și GBR sunt codurile standard de țară pentru Regatul Unit (a se vedea și ) și, prin urmare, sunt utilizate de către organizațiile internaționale cu referire la el. În plus, echipa olimpică a Regatului Unit concurează sub numele de „Marea Britanie” sau „Echipa GB”.
Adjectivul „britanic” este frecvent folosit pentru a se referi la aspecte referitoare la Regatul Unit. Termenul nu are nicio certă conotație juridică, dar este folosit în drept cu referire la cetățenia Regatului Unit și la . Locuitorii Regatului Unit folosesc o serie de termeni diferiți pentru a-și descrie identitatea națională și se pot identifica drept britanici; sau ca englezi, scoțieni, galezi, , sau irlandezi; sau ca ambele.
În 2006, s-a introdus un nou design al pașaportului britanic. Prima pagină prezintă forma lungă a numelui statului în engleză, galeză și gaelică scoțiană. În galeză, forma lungă a numelui statului este „”, „” fiind folosit ca formă scurtă a numelui pe site-urile guvernamentale. El este de obicei abreviat „DU” de la forma mutantă „”. În gaelica scoțiană, forma lungă este „”, iar forma scurtă este „”.
Istoria Înainte de 1707 miniatura|Stonehenge, din Wiltshire, a fost ridicat în jurul anului 2500 î.e.n. Colonizarea de către oamenii moderni din punct de vedere anatomic a ceea ce avea să devină Regatul Unit a avut loc ."Ancient skeleton was 'even older'". Pe la sfârșitul preistoriei regiunii, se crede că populația aparținea, în principal, unei culturi numite , care cuprinde Britania britonă și . Cucerirea romană, începută în 43 e.n., și dominația romană de 400 ani a sudului Marii Britanii, a fost urmată de o invazie de coloniști germanici, anglo-saxoni, care împreună au redus zona britonă la ceea ce avea apoi să devină în principal Țara Galilor și . Cele mai multe dintre regiunile colonizate de anglo-saxoni s-au unit formând Regatul Angliei în secolul al X-lea. Între timp, vorbitorii de galică din nord-vestul Marii Britanii (cu legături cu nord-estul Irlandei, de unde se consideră că au migrat în secolul al V-lea) s-au unit cu picții pentru a forma Regatul Scoției în secolul al IX-lea. stanga|miniatura|Tapiseria de la Bayeux descrie Bătălia de la Hastings, în 1066, și evenimentele care au dus la aceasta În 1066, Normanzii au invadat Anglia din Franța și, după ce au cucerit-o, au anexat și , au și au fost invitați să colonizeze Scoția, aducând în fiecare țară feudalismul pe model nord-francez și cultura franco-normandă. Elitele normande au avut o influență puternică asupra culturilor locale, dar în cele din urmă au fost asimilate de acestea. Regii englezi medievali au finalizat apoi și au făcut o primă . În urma , Scoția și-a păstrat independența, deși s-a aflat . Monarhii englezi, prin moștenirea unor substanțiale teritorii din Franța și în virtutea pretențiilor la coroana franceză, au fost puternic implicați și în conflictele din Franța, mai ales în Războiul de 100 de Ani, în timp ce regii Scoției erau .Keen, Maurice. "The Hundred Years' War". BBC History.
a adus conflicte religioase cauzate de Reformă și de introducerea bisericii naționale în fiecare țară.The Reformation in England and Scotland and Ireland: The Reformation Period & Ireland under Elizabth I, Encyclopædia Britannica Online. Țara Galilor a fost , în timp ce Irlanda s-a constituit ca regat în uniune personală cu coroana engleză. În ceea ce avea să devină Irlanda de Nord, terenurile nobilimii independente, gaelică și catolică, au fost confiscate și din Anglia și Scoția.
În 1603, regatele Angliei, Scoției și Irlandei au fost aduse într-o uniune personală, atunci când Iacob al VI-lea, rege al Scoției, a moștenit coroanele Angliei și Irlandei și și-a mutat curtea de la Edinburgh la Londra; cu toate acestea, fiecare țară a rămas o entitate politică separată, și și-a păstrat propriile instituții politice, juridice și religioase.Ross, D. (2002). Hearn, J. (2002).
La mijlocul secolului al XVII-lea, toate cele trei regate (inclusiv Războiul Civil Englez) care a condus la răsturnarea temporară a monarhiei și la instaurarea de unei vremelnice republici unitare a Commonwealth-ului Angliei, Scoției și Irlandei. În secolele al XVII-lea și al XVIII-lea, marinari britanici au fost implicați în acte de piraterie (corsărie), atacuri și furturi împotriva navelor de pe coastele Europei și Caraibelor. miniatura|Casa de Stat din St. George's, Bermuda. Înființat în 1612, acesta este cel mai vechi oraș englez permanent locuit din Lumea Nouă. Deși monarhia a fost restaurată, (împreună cu Revoluția Glorioasă din 1688 și, ulterior, cu Declarația Drepturilor din 1689, și cu ), au făcut ca, spre deosebire de o mare parte a restului Europei, absolutismul regal să nu se impună, și ca niciun pretendent catolic să nu poată accede la tron. Constituția Britanică s-a dezvoltat pe baza monarhiei constituționale și sistemului parlamentar. Cu fondarea Societății Regale în 1660, știința a fost mult încurajată. În această perioadă, în special în Anglia, dezvoltarea puterii navale (și interesul în călătoriile de descoperire) a condus la dobândirea și colonizarea multor colonii de peste mări, în special în America de Nord.
După Legile Uniunii din 1707 stanga|miniatura|Tratatul de Uniune a condus la un Regat Unit care a cuprins toată Marea Britanie