Biserica „Sfântul Nicolae” - Andronești este un lăcaș de cult ortodox și un monument istoric de arhitectură de valoare națională, situat în municipiul Târgoviște, județul Dâmbovița, pe Strada Poet Grigore Alexandrescu, nr. 28.
Edificiul actual înglobează substanța unei construcții de la începutul secolului al XVI-lea, fiind modificat structural în epoca domnitorului Matei Basarab și radical renoit în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. Această biserică este strâns legată de Doamna Elina (Elena) Basarab, soția domnitorului Matei Basarab. Doamna Elina a refăcut-o integral în prima jumătate a secolului al XVII-lea. Din acest motiv, monumentul istoric a purtat mult timp numele de „Biserica Sfântul Nicolae a Doamnei Elena” sau „Sfântul Nicolae-Nou”.
Istoric Ctitoria inițială (1527–1528) Biserica a fost ridicată în timpul domniei lui Radu de la Afumați de către marele vornic Manea Perșanu (Manea vel Vornic) și soția sa, Vlădaia. Datarea exactă a construcției originale este confirmată de pisania slavonă originală, sculptată în piatră și păstrată în pronaos deasupra ușii de intrare, care menționează anul medieval 7036 (calculat ca fiind perioada 1527–1528).
În anul 1595, în timpul confruntărilor dintre armata munteană și trupele otomane conduse de Sinan Pașa (care ocupaseră temporar orașul Târgoviște), lăcașul de cult a fost grav avariat și prădat („spart”). O însemnare istorică ulterioară adăugată pe textul pisaniei atestă reparațiile de urgență făcute de un slujitor al bisericii: „Să se știe cum au spart biserica la Sinan pașa și au dires popa Goncea cliseariu”.
Reconstrucția din secolul al XVII-lea și etapa „Andronești” Biserica a fost grav afectată de cutremurele de pământ din anii 1636 și 1640. Domnitorul Matei Basarab a decis rezidirea ei parțială din temelii, monumentul devenind unul dintre primele lăcașe de cult reconstruite în această etapă de renaștere culturală a țării.
Între anii 1768–1769, preotul Androne a realizat reparații capitale, a dotat biserica cu odoare noi de argint și a refăcut integral pictura murală. Datorită implicării sale financiare și administrative masive, preotul a rămas în conștiința comunității ca al doilea mare ctitor, iar biserica a preluat în mod definitiv numele familiei sale (Andronești). O însemnare din anul 1808, descoperită pe o veche Evanghelie, menționează că popa Androne a slujit la acest altar timp de 43 de ani, decedând la 24 martie 1809.
Arhitectură Planul arhitectural inițial de secol XVI cuprindea un pronaos pătrat, un naos dreptunghiular și o absidă circulară a altarului. În cadrul reconstrucției din epoca lui Matei Basarab s-a păstrat planul simplu, fără pridvor, adăugându-se un turn-clopotniță masiv din zidărie deasupra pronaosului.
Cercetările efectuate de istoricul de artă Cristian Moisescu asupra paramentului exterior au demonstrat că meșterii din secolul al XVII-lea au păstrat din vechea structură a vornicului Manea doar porțiunea inferioară, de la sol până la brâul actual din cărămidă zimțată. Acest aspect este vizibil prin diferența de execuție dintre cele două registre exterioare.
Turnul-clopotniță original din cărămidă s-a prăbușit în secolul al XIX-lea în urma seismelor, fiind ulterior înlocuit temporar cu o structură mai ușoară din lemn. Ferestrele monumentului își păstrează ancadramentele originale sculptate în piatră cu profile fine, specifice stilului post-bizantin muntenesc.
Cercetări arheologice și restaurări In vara anului 2002, o echipă de arheologi de la Complexul Național Muzeal „Curtea Domnească” din Târgoviște a efectuat primele săpături arheologice sistematice, atât în interiorul, cât și în exteriorul monumentului. Investigațiile au condus la identificarea succesiunii straturilor de pardoseală, a urmelor unei biserici din lemn mai vechi și a unui complex de morminte istorice. În interiorul lăcașului se găsesc mai multe pietre funerare, cea mai bine conservată datând din anul 1654.
De-a lungul timpului, pictura bisericii a trecut prin mai multe etape de restaurare și conservare: 1912: Lucrări conduse de pictorul Eduard Săulescu. 1943: Intervenții de urgență executate de artistul plastic târgoviștean Vasile Blendea. 2015–2020: S-au desfășurat lucrări moderne de consolidare structurală generală și restaurare integrală a componentelor artistice (pictură murală). Monumentul a fost oficial resfințit în urma finalizării acestor proiecte.
Note
Bibliografie Moisescu, Cristian, Arhitectura epocii lui Matei Basarab, Editura Meridiane, București, 1986.
Categorie:Biserici din Târgoviște