Acest glosar conține termeni din domeniul chimiei.
Cuprins Ab - Ac • Ad - Al • Am - Ao • Ap - Az • Ba - Bi • Bl - Bz • Ca - Ci • Cl - Cz • D • E • F • G • H • I • J • K • L • M • N • O • P • R • S • T • U • V • Z Vezi și • Legături externe
8-hidroxichinolină - compus organic cu formula C9H7NO, fiind un derivat al chinolinei.
A
Ab - Ac absorbant: - substanță care absoarbe lichide sau gaze; - lichid sau solid care se îmbibă sau fixează în masa sa substanțe, particule sau energie din mediul cu care vine în contact. absorbat - substanță gazoasă, lichidă sau solidă, care este îmbibată sau fixată în masa absorbantului; absorbtiv. absorbtiv - vezi absorbat. absorbție - fenomen fizic sau chimic prin care un corp lichid sau solid încorporează prin difuzie din afară o substanță în stare gazoasă, lichidă sau solidă. absorbțiometru - aparat de măsurat cantitățile de gaze sau de vapori absorbite sau adsorbite de un solid la o temperatură dată. abundența elementelor chimice - proporție în care sînt răspândite elementele chimice în scoarța pământului, în atmosferă și în Univers. accelerator - substanță care mărește viteza unei reacții chimice sau un proces fizico-chimic. acceleratori de vulcanizare - substanțe care reduc perioada de vulcanizare a cauciucului și îmbunătățesc proprietățile fizice ale acestuia. acceptor - specie chimică ce poate fixa alte specii chimice sau particule elementare. acceptor de electron - atomul sau ionul cu învelișul electronic extern incomplet care primește o pereche de electroni de la un alt atom sau ion (donor), cu formarea unei legături chimice; vezi și donor de electron. acceptor de hidrogen - substanță în a cărei moleculă poate accepta atomi de hidrogen (suferind un proces de reducere), cedați de altă substanță, în prezența unor catalizatori specifici. accident chimic - eliberarea necontrolată, în mediul înconjurător, a unuia sau mai multor substanțe toxice (nocive), pe timpul producerii, stocării sau al transportului acestora, care pot genera îmbolnăvirea (intoxicarea) gravă sau decesul în masă al populației, animalelor etc. acetaldehidă - lichid incolor (CH3CHO) cu miros pătrunzător, de mere verzi, care poate fi amestecat cu apă, alcool și eter, folosit în industria coloranților, a parfumurilor etc.; sinonime: aldehidă acetică, etanal. acetamidă - amidă a acidului acetic. acetat de amoniu - solid cristalizat, incolor, foarte higroscopic, cu miros de acid acetic, care este folosit în vopsitorie, ca reactiv analitic pentru determinarea plumbului, drept conservant pentru carne. acetat de celuloză - acetat realizat dintr-un amestec de mai mulți esteri ai acidului acetic cu celuloza, folosit la fabricarea unor materiale plastice; sinonime: acetilceluloză, acetoceluloză, celon. acetat de metil - lichid solubil în apă, folosit ca dizolvant pentru unele săruri metalice, pentru celuloid etc. acetat de vinil - acetat care servește la fabricarea unor fibre textile artificiale (a poliacetatului de vinil, a unor copolimeri). acetați - săruri sau esteri ai acidului acetic. acetic, acid ~ - acid organic saturat cu formula CH3-COOH; diluat în apă, este cunoscut în alimentație sub denumirea de oțet; sinonim: acid etanoic. acetificare - transformare a alcoolului etilic în acid acetic (vezi fermentație acetică). acetil - radical organic monovalent cu formula CH3CO– , derivat de la acidul acetic (vezi și acil). acetilacetic, acid ~ - acid instabil care, chiar în soluție apoasă, prin încălzire slabă, se descompune în acetonă și dioxid de carbon. acetilare - proces chimic de introducere a radicalului acetil în molecula unui compus organic. acetilceluloză - vezi acetat de celuloză. acetilenă - hidrocarbură aciclică nesaturată cu formula CH≡CH, ce se poate obține prin reacția carbidului cu apa; este un gaz incolor, toxic (în cantități mari), inflamabil, solubil în apă sau acetonă și utilizat la sudura oxiacetilenică și la obținerea a diverși compuși chimici. acetilene - vezi alchine. acetilenic - compus chimic derivat din acetilenă; de exemplu: hidrocarburi acetilenice = alchine. acetilură - derivat al hidrocarburilor acetilenice, obținut prin înlocuirea cu un metal a atomului de hidrogen legat de atomul de carbon implicat în legătura triplă; exemplu: acetilură de calciu = carbid. acetobutirat de celuloză - ester mixt al celulozei, cu proprietăți de polimer termoplastic, obținut prin acțiunea unui amestec de anhidridă acetică și butirică asupra celulozei, și utilizat în tehnică sub formă de filme, foi, pelicule sau la fabricarea unor lacuri transparente, a emailurilor, a fibrelor sintetice. acetoceluloză - vezi acetat de celuloză. acetofan - folie transparentă din material plastic, utilizată pentru conturarea și colorarea imaginilor filmului de animație. acetofenonă - cetonă mixtă cu formula C6H5– CO– CH3; se prezintă ca un lichid incolor, cu miros aromatic, solubil în alcool, eter, cloroform, insolubil în apă, cu caracter hipnotic, întrebuințat la realizarea unor medicamente și parfumuri. acetoliză -transformare chimică a celulozei, prin tratare cu un amestec de acid sulfuric, acid acetic și anhidridă acetică. acetonă - cetonă aciclică saturată cu formula CH3– CO– CH3, care se prezintă sub forma unui lichid incolor, volatil, inflamabil, cu miros pătrunzător, aromat și care se folosește ca intermediar în sinteza organică și ca solvent în industria lacurilor și a vopselelor; sinonim: propanonă. aciclic - combinații chimice care nu conțin atomi legați în cicluri. acid - compus chimic capabili să cedeze protoni; înroșește hârtia albastră de turnesol și are gust acru și miros înțepător; în combinație cu oxizi și baze, în soluție apoasă, formează săruri sau reacționează cu unele metale, eliberând hidrogenul și formând săruri. acidifiant - care transformă o substanță în acid. acidificare - transformare în acid. acidimetrie: - domeniu al volumetriei care se ocupă cu metodele de determinare a concentrației acide a unui lichid; - metodă volumetrică de analiză cantitativă a acizilor prin titrare cu o soluție standard de bază tare. acidimetru - aparat pentru măsurarea concentrației de ioni de hidrogen a unei soluții. aciditate - mărime care exprimă conținutul în acid al unei soluții, care se exprimă prin concentrația totală a acidului sau prin concentrația protonilor, respectiv prin pH. acidizare - vezi acidulare. acidocetonă - compus care posedă atît funcția de acid, cît și aceea de cetonă. acidofil - substanță care prezintă afinitate pentru coloranții acizi. acidogen - care dă naștere unui acid. acidogeneză - proces chimic de formare a unui acid. acidoliză - operație prin care un acid înlocuiește un alt acid dintr-un ester. acidometru - instrument pentru determinarea acidității unui lichid. acidorezistență - rezistență a unor materiale, corpuri etc. la acțiunea agresivă a acizilor. acidulare - adăugarea unei cantități de acid într-o soluție; sinonim: acidizare. acil - radical monovalent al unui acid organic, cu formula R– CO– acilare - reacție de introducere a unui radical acid (acil) în molecula unui compus organic; sinonim: acetilare. acqua-toffana - otravă celebră în Italia în secolele XVI-XVII, pe bază de arsenic. acridină - compus organic, cristalin și incolor, care se extrage din gudroanele cărbunelui de pământ și care este folosit în industria coloranților, în farmaceutică etc. acrilat - sare sau ester al acidului acrilic. acrilic, acid ~ - acid monocarboxilic nesaturat, ușor polimerizabil, obținut prin hidroliza acrilonitrilului, piroliza acidului lactic sau prin reacția dintre acetilenă, monoxid de carbon și apă, sub formă de lichid incolor, cu miros înțepător, folosit la fabricarea unor materiale sintetice. acrilonitril - nitril alifatic nesaturat cu formula chimică CH2=CH-CN, utilizat pentru obținerea fibrelor sintetice, a cauciucului sintetic etc.; altă denumire: nitril acrilic. acroleină - aldehidă nesaturată cu formula CH2= CO– CHO ce se obține prin distilarea glicerinei cu acid sulfuric, folosit ca intermediar în numeroase sinteze organice; sinonime: aldehidă acrilică, propenal. acromatic - care nu se colorează cu diferiți coloranți. actinide - grup de elemente care urmează după actiniu în sistemul periodic și care cuprinde toriul, protactiniul, uraniul și elementele transuraniene. actinism - proprietate a radiațiilor de a avea acțiune chimică. actiniu - element chimic radioactiv din grupa a III-a a sistemului periodic, obținut din minereu de uraniu sau prin reacții nucleare. actinon - izotop al radonului: 219Rn. activ - (despre corpuri, substanțe) care realizează (intens) un anumit fenomen, un anumit efect; care intră ușor în reacție. activant - reactiv anorganic folosit în notația minereurilor; vezi și activator. activare - mărirea puterii de adsorbție a cărbunilor de lemn. activarea moleculei - aducerea unei molecule într-o stare de energie superioară, astfel încât să devină capabilă să reacționeze chimic; vezi și energie de activare. activator - substanță care, adăugată unei alte substanțe, unui material etc, intensifică activitatea acestora; activant. activină - pulbere albă sau ușor galbenă, cu miros slab de clor și cu gust amar, neplăcut, folosită la albirea țesăturilor celulozice, la apretarea țesăturilor, ca aglutinant în imprimerie și ca dezinfectant. activitate - concentrația efectivă a unui electrolit tare sau a unui gaz într-un sistem de reacție. activitate termodinamică - funcție termodinamică ce caracterizează abaterea comportării gazelor reale sau a soluțiilor concentrate de la comportarea sistemelor diluate, ideale. acvametrie - parte a volumetriei care cuprinde metodele pentru dozarea apei. adezivi - produși care permit lipirea a două suprafețe. adipic, acid ~ - acid dicarboxilic, aciclic saturat, HOOC–(CH2)4–COOH , utilizat pentru fabricarea nailonului.
Ad - Al aditiv - substanță care se adaugă unor produse pentru a le ameliora unele proprietăți sau pentru a obține noi calități. aditiv depresant - vezi: anticongelant. adiție (reacție de ~) - reacție prin care se introduc atomi, grupări de atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat (tipuri de adiție: adiție electrofilă, adiție nucleofilă, adiție radicalică, cicloadiție). adjuvant - (produs, substanță) care se adaugă unui material pentru a-i ameliora calitățile. adsorbant - corp pe suprafața căruia se fixează o substanță prin adsorbție. adsorbat - substanță sau material, în stare solidă sau lichidă, la suprafața căruia se produce adsorbția unui compus. adsorbție: - fenomen de acumulare a moleculelor unui gaz sau ale unui corp dizolvat (adsorbat) pe suprafața unui corp (adsorbant); - variație a concentrației unui compus din stratul superficial al unei soluții în raport cu concentrația sa în straturile profunde. aduct - combinație moleculară între doi compuși chimici diferiți, care se pot separa din nou prin metode fizice, una din substanțe fiind înglobată în rețeaua cristalină a celeilalte. aer - amestec de gaze care formează straturile inferioare ale atmosferei, cuprinzând componenți permanenți (oxigen, azot, gaze rare, dioxid de carbon), componenți variabili (vapori de apă și praf conținând substanțe minerale, cărbune, polen, microorganisme), componenți accidentali cu caracter local (hidrogen sulfurat și amoniac în locurile în care putrezesc resturi organice, monoxid de carbon și dioxid de sulf în zonele puternic industrializate etc). aerogen - care este produs prin intermediul aerului atmosferic. aerosol - sistem compus din particule solide sau lichide, dispersate într-un gaz sau în aer. afinant - substanță care se adaugă materiilor prime din care se fabrică sticla pentru a se realiza afinarea. afinare - proces de îndepărtare (prin precipitare, electroliză, oxidare, reducere, diluare etc.) a impurităților sau bulelor de gaz dintr-un material ce trebuie obținut. afinitate: