Christian Ehrenfried von Weigel (n. 24 mai 1748, Stralsund - d. 8 august 1831, Greifswald) a fost un om de știință german, pentru mulți ani de cetățenie suedeză, rector și profesor universitar pentru botanică, chimie, farmacie, medicină și mineralogie la Universitatea Ernst-Moritz-Arndt din Greifswald precum traducător de lucrări științifice. Abrevierea numelui său în cărți științifice este Weigel.

Familie thumb|left|130px|Stema Weigel 1806 Familia este originară din Hildesheim, unde, în secolul al XVI-lea, străbunul lui Christian, Johannes Bartholdus, a fost avocat și căsătorit cu Eva Gyllemans. Strănepotul acestui Johannes, Johan Theophilus, bunicul lui Christian, a devenit pastor în Voigdehagen un oraș în sud de Stralsund. S-a căsătorit (1720) cu Sophia Benedicta Alberti (n. 1699), fiica unui pastor.

Tatăl lui Christian, Bernhard Nicolaus Weigel (1721–1801), a fost un medic responsabil pentru sănătatea publică (Stadtphysikus) în Greifswald, mama sa, Maria Ilsabe, fiica secretarului comunal al municipiului Carl Christian Charisius (înnobilat „von Carisien”).https://runeberg.org/anrep/4/0577.html Svenska adelns ättar-taflor, Stockholm 1864, p. 573-574

Christian Ehrenfried s-a căsătorit în 1775 cu Dorothea Elisabeth von Bohnstedt (n. 3 octombrie 1752, Stralsund – d. 1803). Soții au avut un singur fiu, tot cu prenumele Christian Ehrenfried (n. 5 august 1776, Greifswald – d. 24 aprilie 1848, Stockholm) care s-a decis pentru naționalitatea suedeză. El a fost medic, chirurg, medic al Curții Suedeze și medic personal al regelui (Archiatros, [limba greacă|greacă]]: ἀρχιατρός) numit baron (Freiherr) de către regele Carol al XIV-lea Ioan al Suediei la [Stockholm pe 28 ianuarie 1837. A murit necăsătorit și fără copii, astfel neamul celor „von Weigel” s-a stins.E. G. Gersdorf (ed.): „Repertorium der gesammten deutschen Literatur”, în rubrica „Literarische Miscellen”,vol. 11, Editura F. A. Brockhaus, Leipzig 1837, p. 37

Biografie Christian nu a vizitat niciodată o școală publică, ci orele de curs au fost predate de părinții săi și de învățători privați. La 8 iunie 1764 a început studiile la Universitatea din Greifswald. În plus, s-a ocupat privat cu studii științifice și medicinale și a însoțit pe tatăl său la vizitările pacienților, operații, autopsii în spitale precum la vizitele de control ale farmaciilor. În 1769 a schimbat universitatea. La cea din Göttingen a primit doctoratul în medicină în 1771 sub tutela conducătorului său de doctorat, renumitului om de știință Johann Christian Polycarp Erxleben (1744-1777).

În anul 1772, Weigel s-a înapoiat la Greifswald, unde a devenit conferențiar universitar pentru botanică și mineralogie, iar în cel următor a fost numit adjunct al Facultății de Medicină și supraveghetor ai Grădinii Botanice și colecției academice de naturalii. La 11 mai 1775, Weigel a devenit profesor titular de medicină, chimie și farmacie la Universitatea din Greifswald. În 1776 a mai primit și doctoratul în filosofie precum titlul de maestru al Artelor Libere de la Facultatea de Arte. Datorită nivelului său înalt de expertiză, experiență și de cunoștințe profunde ale materii, savantul a fost ales între anii 1778 și 1804 de mai multe ori decan al Facultății de Medicină. Din 1787 până în 1802 a fost de asemenea rectorul universității. În această perioadă a fost ales membru al Academiei Leopoldine, unde a purtat porecla Zosimus al IV-lea (1790) și al Academiei Regale Suedeze de Științe (2 mai 1792). Mai departe a fost Director al Colegiului de Sănătate din Pomerania (1794) și din ziua de 13 noiembrie 1795 Archiatros suedez, ca și ani mai târziu fiul lui. Diederich Hermann Biederstedt: „Nachrichten von den jetzt lebenden Schriftstellern in Neuvorpommern und Rügen”, Editura Königl. Regierungs-Buchhandlung, Stralsund 1822, p. 146-157Allgemeine Deutsche Biographie, vol. 41, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1896, p. 464

Weigel a fost înnobilat de către împăratul Francisc I al Austriei la Viena, pe 18 iulie 1806.

Savantul a fost autor de lucrări științifice și traducător. Astfel, a tradus în limba germană multe cărți din domeniul chimiei din suedeză și franceză. J. C Poggendorff: „ Biographisch-litterarisches Handwörterbuch zur Geschichte der exacten Wissenschaften”, vol. 2, Editura Johann Ambrosius Barth, Leipzig 1863, p. 1283 thumb|Weigel: „Schiță bazală a chimiei”

Onoruri Genul Weigela sin. Weigelia Thunb. (1780),Abraham Rees: „The Cyclopædia; Or, Universal Dictionary of Arts, Sciences, and Literature”, vol. 38, Editura Longman, Hurst, Rees, Orme & Brown, Londra 1818 precum cele peste 10,Encyclopaedia Britannica după alții 38 specii ale genului, sunt denumite in onoarea lui. Societăți Weigel a fost membru multor societăți, între altele: 1790: Membru al Academiei Leopoldine 1792: Membru al Academiei Regale Suedeze de Științe 1798: Membru al Colegiului Medical din Stockholm 1811 : Membru de onoare al Colegiului de Medicină din Stockholm 1813 : Membru al Societății Suedeze de Medici

Premii 1806: Înnobilare de către împăratul habsburgic 1814: Cavaler al Ordinului Regal Suedez al Stelei Nordului 1821: Ordinul Vulturul Roșu de clasa a 3-a

Publicații (mică selecție) thumb|Weigel - „Descoperiri despre lumina” lui Marat, traducere Christian von Weigel a scris peste 76 de cărți științifice, Aici o mică selecție: Flora Pomerano-Rugica, Editura Gottlob. August Lange, Berlin Stralsund și Leipzig 1769 Observationes chemicae et mineralogicae', Editura Dietrich, Göttingen 1771 Observationes botanicae, Editura Anton Ferdinand Röse, Greifswald (Gryphia) 1772 Der Physischen Chemie 2. Teil, dritte und vierte Abtheilung, Leipzig 1776 Versuch einer Krystallographie, Greifswald 1777 Grundriß der reinen und angewandten Chemie, vol. 1, Greifswald 1777 Anfangsgründe der Theorethischen und Praktischen Chemie, vol. 2, Leipzig 1780 Herrn Gustav von Engström's Beschreibung eine mineralogischen Taschenlaboratorium und insbesondere des Nutzens des Blaserohrs in der Mineralogie, Greifswald 1782 Physische Untersuchungen über das Feuer, Leipzig 1782 Gegengifte des Arseniks, giftigen Sublimats, Spangrüns und Bleies, vol. 2, Greifswald 1782 Entdeckungen über das Licht, Leipzig 1783 Physische Untersuchungen über die Elektricität'', Leipzig 1784

Note

Bibliografie D. Meusel: „Neuer Nekrolog der Deutschen”, vol. 9, Editura Bernhard Friedrich Voigt, Ilmenau 1831 Hans Reddemann: „Der denkmalgeschützte Alte Friedhof in der Universitäts- und Hansestadt Greifswald”, vol. III, editura proprie, Greifswald 2012, p. 356, ISBN 978-3-00-027660-6

Categorie:Nașteri în 1748 Categorie:Nașteri pe 24 mai Categorie:Decese în 1831 Categorie:Decese pe 8 august Categorie:Rectori Categorie:Profesori universitari Categorie:Botaniști cu abreviere de autor Categorie:Biologi din secolul al XVIII-lea Categorie:Biologi din secolul al XIX-lea Categorie:Medici din secolul al XVIII-lea Categorie:Medici din secolul al XIX-lea Categorie:Traducători din secolul al XIX-lea Categorie:Botaniști germani Categorie:Chimiști germani Categorie:Micologi germani Categorie:Mineralogi Categorie:Traducători germani Categorie:Membri ai Academiei Leopoldine Categorie:Membri ai Academiei Regale Suedeze Categorie:Beneficiari ai Ordinului Vulturul Roșu Categorie:Scriitori de limbă latină