Argentometria este, în chimia analitică cantitativă, o metodă specifică de titrimetrie în care sunt utilizați ionii de argint (I). De cele mai multe ori, argentometria are ca aplicație determinarea cantității de ion clorură prezenți într-un analit (probă). Proba dizolvată este titrată cu soluția titrantă, care în argentometrie este soluția de azotat de argint cu titru cunoscut. Ionii clorură reacționează cu ionii de argint (I) cu obținerea unui precipitat de clorură de argint:
Ag+ (aq) + Cl− (aq) → AgCl (s) (K = 5,88 × 109)
Metode Argentometria poate fi realizată prin 3 metode: Volhard, Mohr sau Fajans.
Metoda Volhard miniatura|170px|dreapta|Metoda Volhard Metoda Volhard este un exemplu de titrare prin diferență, fiind numită după Jacob Volhard, și presupune adăugarea unui exces de azotat de argint la analit. Clorura de argint formată se filtrează, iar azotatul de argint rămas este reluat și titrat cu tiocianat de amoniu, folosindu-se ca și indicator sulfat de fier (III) și amoniu (alaun feric). Acesta formează o colorație roșu-sânge la atingerea punctului de echivalență, de tiocianat feric ([Fe(OH2)5(SCN)]2+):
Ag+ (aq) + SCN− (aq) → AgSCN (s) (Ksp = 1.16 × 10−12) Fe(OH)(OH2) (aq) + SCN− (aq)→ [Fe(OH2)5(SCN)]2+ + OH−
Metoda Mohr miniatura|dreapta|170px|Metoda Mohr În metoda Mohr, care poartă numele lui Karl Friedrich Mohr, se utilizează cromat de potasiu pe post de indicator, obținându-se o colorație roșie-cărămizie (datorată cromatului de argint) doar la final, după ce au fost precipitați toți ionii halogenură:
2Ag+ (aq) + CrO (aq) → Ag2CrO4 (s) (Ksp = 1,1 × 10−12)
Este necesară asigurarea unui mediu neutru, deoarece ionii de argint formează hidroxid de argint la pH crescut.
Metoda Fajans Metoda Fajans necesită utilizarea unui indicator de adsorbție, precum fluoresceina, diclorofluoresceina sau eozina (tetrabromofluoresceină).
Vezi și Iodometrie Acidimetrie
Referințe
Categorie:Titrimetrie