Ordinul Surorilor de Notre Dame din Banat

Călugărițele din Ordinul Surorilor de Notre Dame din Banat fac parte din Ordinul Surorilor de Notre Dame și activează în Timișoara. Conform misiunii ordinului, în decursul timpului ele s-au ocupat de educația fetelor. În Timișoara au dispus de un campus școlar în Iosefin, campus cunoscut de timișoreni drept complexul „Notre Dame”, respectiv campusul Colegiului Național Bănățean. Complexul cuprindea o biserică, școli, un internat, cantina, locuințele surorilor și diferite anexe gospodărești. Confiscat de comuniști în 1948 și restituit ordinului în 2005, actual aproape întregul campus a fost răscumpărat de primăria Timișoara, fiind cel mai mare campus școlar preuniversitar din oraș.

Istoric În 1857, la inițiativa lui , episcop al Diecezei de Cenad (cu sediul la Timișoara), în oraș au venit șase surori din Ordinul Surorilor de Notre Dame, fondat în 1833 la München. Hans Gehl, Wörterbuch der donauschwäbischen Lebensformen, Institut für donauschwäbische Geschichte und Landeskunde - Schriftenreihe, Band 4 von Donauschwäbische Fachwortschätze, Band 14 von Schriftenreihe des Instituts für Donauschwäbische Geschichte und Landeskunde. Franz Steiner Verlag, 2005, , p. 97Titus Bălan, Complexul școlar Notre Dame, locul unde s-au emancipat primele femei din Banat, banatulazi.ro, 1 august 2016, accesat 2017-11-12Stefan Both, Primăria Timișoara a cumpărat cu 4,6 milioane de euro ansamblul Călugărițelor Notre Dame, în care funcționează azi Colegiul Bănățean și Liceul Sârbesc, adevarul.ro, 22 noiembrie 2016, accesat 2017-11-26Mănăstirea și școala Notre-Dame , timisoara-info.ro, accesat 2017-11-26

Inițial acestea au fondat o mănăstire în cartierul Cetate, în actuala piață Huniade, pe locul unde acum funcționează Colegiul Tehnic „Ion I.C. Brătianu”. Aici aveau o școală elementară de fete și una superioară, precum și o școală pedagogică (preparandie) unde erau pregătite călugărițe din Banat și chiar din Bavaria. În decursul anilor, acest stabiliment a devenit neîncăpător, astfel că în 1880 noul episcop de Cenad, , a alocat surorilor terenul din Iosefin unde exista anterior o mănăstire și școala elementară „Trivium” de pe lângă parohia din cartierul Iosefin, școală care a funcționat între 1773–1880. Tot el a susținut construirea unui nou campus printr-o donație de 100 000 de forinți (c. 30 kg de aur). Inițial, în campus s-au construit clădiri în care au funcționat sediul școlilor surorilor de Notre Dame din Banat, o grădiniță, o școală elementară, un gimnaziu, un liceu, școala pedagogică pentru educatoare și învățătoare (viitoare surori ale ordinului) și un internat pentru elevele care nu proveneau din Timișoara. Tot acolo erau și o capelă și locuințele surorilor. Mai existau, grădini, locuri de joacă și diferite anexe. Strada dinspre vest a campusului a primit numele lui Bonnaz Sándor, ca ctitor al stabilimentului.Bonnaz Sándor , banaterra.eu, citând pe Borovszky Samu, Magyarország vármegyéi és városai. Temesvár, Budapest: Országos Monografia Társaság, Cornelia Varga, Personalități marcante legate de descoperirile arheologice cu ocazia construcției bisericii romano-catolice din Cenad , Anuarul Asociației Culturale „Concordia“ Cenad, nr. 9–10, 2014–2015, pp. 55–58Liana Păun, Timișoara uitată - Cum a modelat concurența dintre religii imaginea orașului. Povestea școlii de fete și a bisericii luterane: Complexul Surorilor Notre Dame], pressalert.ro, 22 iunie 2014, accesat 2016-06-05

Surorile colaborau cu celelalte școli confesionale catolice din Banat. În anul școlar 1880/81 în Banat existau 12 școli ale ordinului, cu 3882 de eleve, îndrumate de 189 de surori. În complexul din Timișoara învățau 280 de eleve iar 34 de candidate se pregăteau pentru o carieră pedagogică. Școala mănăstirii din Iosefin a devenit în curând una dintre cele mai moderne din Ungaria, fiind dată ca exemplu în Europa. Școala era deschisă și elevelor de altă confesiune decât cea catolică. Campusul s-a dezvoltat neîncetat, noi clădiri fiind construite inclusiv în secolul al XX-lea.

Vizavi, alături de biserica romano-catolică (poz. 15 din planul campusului), la actuala adresă Bd. Ion Dragalina nr. 9, într-un imobil cumpărat de episcopia romano-catolică în 1872 a fost organizat un orfelinat administrat tot de surorile ordinului, orfelinat care a funcționat până în 1948.Notă de fundamentare la Hotărârea Guvernului nr. 571/2009, gov.ro, accesat 2017-11-27 Clădirea orfelinatului și terenul aferent a fost retrocedată în 2008 Episcopiei Romano-Catolice din Timișoara.ICCJ. Decizia nr. 2361/2008. Contencios. Anulare act administrativ. Recurs, legeaz.net, accesat 2017-11-27 Actual această clădire este demolată.

În 1893 a început construirea unei biserici proprii a mănăstirii, construcția fiind finalizată în 1894.Mihai Opriș, Mihai Botescu, Arhitectura istorică din Timișoara, Timișoara: Ed. Tempus, 2014, ISBN 978-973-1958-28-6, pp. 246–247 Biserica a fost sfințită la 8 octombrie 1895 de episcopul .Stefan Both, Biserica Notre Dame din Timișoara, descoperită în sunetele orgii Wegenstein, adevarul.ro, 31 octombrie 2013, accesat 2017-12-10

Întrucât limba de predare în școala Notre Dame era limba germană, între 1925–1944 a existat o strânsă colaborare între școala Notre Dame și gimnaziul . Germanii au fost recunoscuți în 1940 ca „grup etnic în România”, cu personalitate juridică și li s-a acordat autonomie școlară. Grupul coordona toate școlile de limbă germană, cu excepția școlilor din mănăstiri, care au continuat să funcționeze ca școli confesionale. Lavinia Emeline Gabor, Medieneinsatz im Deutschunterricht in Rumänien unter Berücksichtigung deutscher Bilingualismusreste, Teză de doctorat, München: 2007, p. 47, citând pe Bundesministeriums für Unterricht in Wien, 200 Jahre österreichische Unterrichtsverwaltung 1760-1960, Festschrift, 1960, p. 21

La începutul celui de al Doilea Război Mondial la școala Notre Dame învățau 716 eleve. La liceu învățau 301 fete, majoritatea de confesiune catolică; 97 erau de etnie maghiară, 87 română, 86 germană, 4 bulgară, 7 slovacă, 10 sârbă, 9 ebraică și una italiană.

În 1948, prin Decretul 176/1948 regimul comunist a naționalizat școlile și le-a scos de sub patronajul Bisericilor. Cele aproximativ 400 de surori au trebuit să-și înceteze aclitivitatea didactică la 15 august 1949, odată cu închiderea mănăstirilor catolice. Multe din ele au fost arestate și interogate de Securitate și închise. Unele dintre ele au ajuns în Germania. Altele au ajuns la Mănăstirea Maria Radna, dar în 1952 au trebuit să se mute, unele la Orăștie, altele la o fermă din Popești-Leordeni.

După Revoluția Română din 1989 conducerea de la Vatican a ordinului a încercat să revitalizeze ramura din Banat. În acest scop a adus în Timișoara 72 de călugărițe ale ordinului și le-a cumpărat o altă clădire, deoarece cele ale campusului nu erau încă retrocedate. Inițial a fost renovată biserica Notre Dame, dar învățământul s-a limitat la cel religios din unele comunități.

Cu sprijinul organizației , în 2002 a fost construită o grădiniță a ordinului. Grădinița, deschisă în 2003, poate primi 85 de copii, atât catolici, cât și ortodocși, și oferă cunoștințe cu privire la sărbătorile religioase din cursul anului. Din cele trei grupe ale grădiniței, două sunt cu predare în limba română și una cu predare în limba maghiară, dar se țin și activități în limba germană și limba engleză. Notre-Dame-Kindergarten in Timisoara, accesat 2017-12-10 (arhivat)Grădinița cu program prelungit „Notre Dame” mun. Timișoara, edu.ro, accesat 2017-12-10 (cache)

Clădirile care au aparținut ordinului au fost retrocedate la sfârșitul anului 2005.Primăria Timișoara, Direcția Patrimoniu, Hotararea Consiliului Local 458/20.12.2010 Referat privind imputernicirea Comisiei de negociere cu terții a Consiliului Local al Municipiului Timișoara, în vederea negocierii cu Ordinul Călugărițelor de la Notre - Dame, prin Episcopia Romano - Catolică de Timișoara, a contractelor de închiriere pentru imobilele în care își desfășoară activitatea unitățile de învățământ Colegiul Național Bănățean și Colegiul Tehnic de Vest , primariatm.ro, accesat 2017-11-27 O parte dintre acestea au fost răscumpărate de primăria Timișoara, altele sunt în curs de răscumpărare. Ordinul Surorilor de Notre Dame este de acord să le vândă deoarece atât ordinul, cât și Episcopia Romano-Catolică din Timișoara dispun și de alte proprietăți în Timișoara în care să-și desfășoare activitatea, cum sunt complexul Liceului Piarist, școala Neveanu etc.

Campusul Notre Dame / Campusul Colegiului Național Bănățean

Terenul oferit de episcopul Bonnaz călugărițelor era un cvartal din Iosefin, mărginit de actualele Bd. General Ion Dragalina, stradă care în epocă a primit chiar numele episcopului, , Bd. 16 decembrie 1989, în epocă , Str. Ion Ghica, în epocă și Bd. Regele Carol I, în epocă . Hartă a Timișoarei în jurul anilor 1890, Pallas Nagy Lexikon, Budapest: 1893–1897

Primele clădiri thumb|left|upright|Primul corp din campus, actual Liceul Teoretic „Dositei Obradovici” thumb|left|upright|Partea din spate a primului corp, actual Colegiul Național Bănățean thumb|left|upright|A doua școală din campus, actual Liceul de Arte Plastice thumb|300px| Conturul roșu – limita campusului Conturul albastru – zona răscumpărată de primărie Contururile verzi – schimbul de clădiri 1– Corpul A, al Colegiului Național Bănățean2– Corpul A-2, al Colegiului Național Bănățean3– Corpul B, al Colegiului Național Bănățean și al Liceului Teoretic „Dositei Obradovici”4– Corpul C, al Colegiului Național Bănățean și al Liceului Teoretic „Dositei Obradovici”5– Corpul D, al Liceului Teoretic „Dositei Obradovici”6– Corpul E, al Colegiului Național Bănățean7– Cantina Colegiului Tehnic de Vest8– Grădinița cu Program Prelungit nr. 14 (demolată)9– Centrală termică10– Centrul Școlar pentru Educație Incluzivă „Dumitru Ciumăgeanu”11– Biserica Notre Dame12– Liceul de Arte Plastice13– Colegiul Tehnic de Vest14– Casa Studenților15– Orfelinatul Notre Dame (demolat) Primele clădiri construite pentru Ordin au fost cele din pozițiile 1–5 din planul alăturat, în 1881, în stil renascentist. Clădirea din poziția 5, în fața căreia era o curte de onoare, era sediul școlii și al Ordinului și avea săli de clasă, precum și 12 săli de studiu a muzicii, dotate fiecare cu câte un pian. Corpurile din pozițiile 3 și 4 erau locuințele călugărițelor, iar corpurile din pozițiile 1 și 2 erau școala de fete. La parterul clădirilor existau 20 de săli de clasă. În clădiri exista și o capelă. În aceste clădiri activitățile au început în 1882. Actual, în corpul din poz. 5, aflat pe Bd. General Ion Dragalina, nr. 6, funcționează Liceul Teoretic „Dositei Obradovici”, liceu cu predare în limba sârbă. În corpurile din poz. 1 și 2, aflate pe Bd. 16 decembrie 1989, nr. 26 funcționează Colegiul Național Bănățean, iar corpurile din pozițiile 3 și 4 sunt împărțite între aceste două licee după necesități.

În 1892 a început construcția unui nou corp, poziția 12 din planul alăturat (autorizația de construire din 5 mai 1892), situat pe actualul Bd. General Ion Dragalina, nr. 8, construcție finalizată în 1893. Actual în acest corp își desfășoară cursurile Liceul de Arte Plastice.

Biserica complexului thumb|left|upright|Corpul de lângă biserică și biserica Notre Dame

Complexul avea nevoie d o biserică proprie. Construcția ei, pe Bd. General Ioan Dragalina nr. 4, poziția 11 din planul alăturat, a început în 1893 (autorizația de construire din 12 mai 1893) și a fost finalizată în 1894. Biserica, având hramul „Preasfânta Inimă a lui Isus” este o construcție în stil eclectic istoricist cu elemente neoromanice.

Alte clădiri Nu peste mult, în 1895 a fost dat în funcțiune corpul de lîngă biserică (autorizația de construire construire din 26 iulie 1894), tot pe Bd. General Ioan Dragalina nr. 4, poziția 6 din planul alăturat. Clădirea, construită tot în stil neoromanic, dar cu elemente neogotice, era destinată internatului. Actual și acest corp este folosit de Colegiul Național Bănățean.