Tratatul de la Eger (în ), numit și Compromisul Principal de la Eger (în ) sau Pacea de la Eger (în ) a fost încheiat pe 25 aprilie 1459 în orașul imperial Eger (Cheb), reședința administrativă aflată în nemijlocire imperială (în Reichspfandschaft Eger). Tratatul a stabilit granița dintre Regatul Boemiei și Principatul Saxoniei pe creasta Munților Metaliferi, între Eger la râul Elba. Granița, rămasă în mare parte neschimbată până în prezent, între Cehia și Germania, este una dintre cele mai vechi frontiere încă existente în Europa.

Contextul istoric După schimbarea puterii în Boemia, a prevalat o atmosferă generală tulbure și amenințătoare. Nu doar Saxonia și Brandenburg se simțeau amenințate de pretențiile noului rege al Boemiei privind Meissen, Luzacia, Silezia și Prusia, ci și Bavaria era îngrijorată pentru posesiunile sale din Franconia și Palatinatul Superior, care aparținuseră anterior Boemiei. Membrii Casei de Wettin, în calitate de duci de Saxonia și landgrafi de Turingia, au fost cei mai înverșunați adversari ai regatului boem, mai ales pretendentul acestei dinastii la tron, ducele Wilhelm al III-lea de Saxonia. Alături de ei, ca aliați și rude apropiate, se aflau margrafii de Brandenburg și burgrafii de Nürnberg din Casa de Hohenzollern.Uwe Tresp: Ein Aufsteiger als König von Böhmen. Von der Ablehnung zur Anerkennung: Georg von Podiebrad und die Fürstentreffen am Beginn seiner Königsherrschaft 1459–1462, p. 143. Înainte de a fi învestit formal de către împărat, George de Poděbrady a trebuit să se confrunte cu adversarii și rivalii la tron, o întâlnire care avea să se dovedească crucială pentru succesul său viitor.

În această situație exista amenințarea izbucnirii unui război, dar el a fost evitat datorită medierii de pace a Margrafului de Brandenburg. În aprilie 1459 au avut loc la Eger (Cheb)au avut loc negocieri între regele Boemiei și cei mai importanți reprezentanți ai caselor princiare germane Wittelsbach, Hohenzollern și Wettin. Obiectivul principal era rezolvarea conflictului dintre Saxonia și Boemia, care escaladase în ultimii ani de la dispute la un război de frontieră nedeclarat.

Inițiativa unei diete la Eger a venit, se pare, de la margraful Albert Achilles de Brandenburg, care dorea să prevină o coaliție între Casa de Wittelsbach și regele Boemiei. El a încercat să medieze o reconciliere între George de Poděbrady și dinastia Wettin, ceea ce, dacă era posibil, putea duce la o alianță între Brandenburg și Saxonia, pe de-o parte și Boemia, pe de altă parte, împotriva casei de Wittelsbach.Uwe Tresp: Ein Aufsteiger als König von Böhmen. Von der Ablehnung zur Anerkennung: Georg von Podiebrad und die Fürstentreffen am Beginn seiner Königsherrschaft 1459–1462, p. 144. În februarie 1459 margraful a organizat o întâlnire a consilierilor la Wunsiedel, în Franconia Superioară, unde a fost pregătit un acord între Boemia și Saxonia cuprinzând la puncte principale. S-a decis întâlnirea dintre Casa de Wettin și conducătorul Boemiei, în care Albert Achilles acționa ca mediator.

Pe 25 aprilie 1459, a fost încheiat Tratatul de la Eger, care a stabilit relațiile cu Boemia, a prevăzut un schimb reciproc de teritorii și a stabilit definitiv granița care există astăzi.

Tratatul a stabilit granița dintre Regatul Boemiei și Principatul Electoral Saxonia de-a lungul Munților Metaliferi și prin mijlocul cursului fluviului Elba. Predecesorul său a fost Tratatul de la Pirna, încheiat pe 15 noiembrie 1372, la Castelul Sonnenstein, de împăratul Carol al IV-lea cu margrafii Frederic al III-lea, Balthasar și Wilhelm I. Această graniță este în mare parte în vigoare și astăzi și este, prin urmare, una dintre cele mai vechi granițe care au supraviețuit în Europa

Termenii acordului În 1459 frații din familia Wettin s-au înțeles cu George de Poděbrady ca orașele, castelele, târgurile și satele situate la sud de Munții Metaliferi, care anterior aparținuseră coroanei boeme (ca și Most, Castelul Rýzmburk de la Osek și Duchcov), împreună cu toate drepturile seculare și ecleziaste, impozitele, taxele aparțineau domeniilor regelui George, în timp ce moșiile și castelele situate la nord, în regiunea Vogtland și fosta Marcă de Meissen trebuiau lăsate principilor saxoni. Prin acest acord, desele disputele privind frontiera au fost încheiate. Unele domenii situate la nord de Munții Metaliferi au fost în continuare feude ale coroanei boeme.

Urmări La moartea principelui Frederic al II-lea în 1464, fiul său cel mare Ernest a domnit împreună cu fratele său mai mic Albert. Teritoriul lor cuprindea toate ținuturile Wettin, când unchiul lor, William de Turingia, a murit în 1482 fără a avea moștenitori de sex masculin. Prin Tratatul de la Leipzig din 1485, frații au împărțit din nou ținuturile saxone, regiunile vestice ale Turingiei și regiunea Vogtland ajungând sub conducerea lui Ernest, iar la est Meissen sub conducerea lui Albert. George de Poděbrady s-a confruntat cu rezistența continuă a nobilimii catolice susținută de papa Paul al II-lea, care l-a desemnat pe Matia Corvin rege al Boemiei în 1469.

Cea mai importantă schimbare la frontiera stabilită prin tratatul 1459 a avut loc în 1546, când ducele Mauriciu de Saxonia și regele Ferdinand I au împărțit teritoriul baronului Schwarzenberg, fosta posesiune a principelui Johann Friedrich, ca urmare a Războiului Schmalkaldic, Boží Dar și Horní Blatná trecînd sub stăpânirea Boemiei.

Note

Vezi și Frontiera între Republica Cehă și Germania

Bibliografie

Erich Berlet: Die sächsisch-böhmische Grenze im Erzgebirge. Oldecop’s Erben (Stockmar), Oschatz 1900 (versiune online). Sven Rabeler, Alexandra Kursawe und Claudia Ulrich (Bearbeiter): Briefe der Herzogin Sidonia von Sachsen (1449–1510) an ihren Sohn Georg (1471–1539), br. 11, Kiel, 2009, .

André Thieme (Hrsg.): Eger 1459: Fürstentreffen zwischen Sachsen, Böhmen und ihren achbarn: dynastische Politik, fürstliche Repräsentation und kulturelle Verflechtung, Dößel (2011) în: Saxonia / 13

Uwe Tresp: Ein Aufsteiger als König von Böhmen. Von der Ablehnung zur Anerkennung: Georg von Podiebrad und die Fürstentreffen am Beginn seiner Königsherrschaft 1459–1462. în: Potestas. Religion, Macht und Monarchie. Zeitschrift der Europäischen Gruppe für Historische Forschung 5, 2012, pp. 133–153.

Categorie:Istoria Cehiei Categorie:Istoria Germaniei Categorie:Tratate ale Cehiei Categorie:Tratate ale Germaniei Categorie:Tratate de pace Categorie:Schimbări teritoriale