Marcus Aurelius Carus () a fost împărat roman în perioada 282 - 283. General abil, a fost proclamat împărat de către soldați în timp ce se afla în Raetia, îndată după moartea lui Probus.
Pornește campanii împotriva triburilor germanice și sarmanților de pe malurile Dunării. De asemenea, a întreprins cu succes o expediție în Mesopotamia împotriva sasanizilor din Persia, cărora le-a cucerit capitala, Ctesiphon. Moare în timpul campaniei din Imperiul Sasanid în timpul unei furtuni.
Viața Carus, cunoscut inițial ca Marcus Numerius CarusJones, pg. 183, s-a născut probabil în 224Canduci, pg. 105 la Narbo (astăzi Narbonne) în GaliaVictor, 38:1, dar a fost educat la RomaHistoria Augusta, "Vita Cari", 4:2. A obținut funcția de senatorHistoria Augusta, "Vita Cari", 5:4 și diferite posturi civile și militare înainte de a fi numit prefect al Gărzii pretoriene de împăratul Probus în 282Canduci, pg.105.
După asasinarea lui Probus, la Sirmium, Carus a fost proclamat împărat de către soldațiZonaras, 12:29. Deși Carus a răzbunat sever moartea lui Probus, a fost suspectat de complicitate la asasinat. El nu pare să fi revenit la Roma după aderarea sa, mulțumindu-se cu un anunț la Senat.
Domnia Oferindu-le titlul de Caesar fiilor săi, Carinus și Numerian, l-a numit pe Carinus responsabil peste vestul imperiului și alături de Numerian a organizat o expediție împotriva perșilor. După ce i-a învins pe quazi și sarmați pe Dunăre, primind titlul de Germanicus MaximusLeadbetter, www.roman-emperors.org/carus.htm, Carus a anexat Mesopotamia, a capturat Ctesiphon, precum și soldații săi au mărșăluit dincolo de TigruZonaras, 12:30.
Regele sasanid Bahram al II-lea, limitat de opoziția internă și având trupele ocupate cu o campanie pe teritoriul Afganistanului, nu și-a putut apăra în mod eficient teritoriul său de romani. Victoriile obținute de Carus, pentru care a dobândit titlul de Persicus Maximus, a răzbunat toate înfrângerile precedente suferite din partea romanilor împotriva sasanizilor.
Speranțele lui Carus de a realiza cuceriri suplimentare au fost întrerupte de moartea sa, care a fost anunțată după o furtună violentă. Cauza morții sale nu se cunoaște exact, putea surveni din cauza unei boliHistoria Augusta, "Vita Cari", 8:2, lovit de un fulgerVictor, 38:3 sau o rană primită în campania împotriva perșilor. Faptul că el a condus o campanie victorioasă, iar fiul său Numerian a reușit să-i succeadă fără opoziție, sugerează că moartea lui ar fi fost din cauze naturale.
Note
Bibliografie Gibbon. Edward Decline & Fall of the Roman Empire (1888) Jones, A.H.M., Martindale, J.R. The Prosopography of the Later Roman Empire, Vol. I: AD260-395, Cambridge University Press, 1971 Aurelius Victor,
Categorie:Împărați romani Categorie:Împărați romani uciși Categorie:Romani din secolul al III-lea