Alice (Alice în Țara Minunilor)

Alice este un personaj fictiv și protagonist al romanului pentru copii Alice în Țara Minunilor (1865) al lui Lewis Carroll și al continuării acestuia, Alice în Țara Oglinzilor (1871). O fetiță de la mijlocul epocii victoriene, Alice este atrasă fără voia ei într-o aventură subterană, după ce a căzut accidental printr-o gaură de iepure în Țara Minunilor; în continuarea romanului, ea pășește printr-o oglindă într-o lume alternativă.

Personajul își are originea în poveștile spuse de Carroll pentru a le distra pe surorile Liddell în timp ce vâslea canotaj pe râul Isis cu prietenul lui, Robinson Duckworth, și în plimbările ulterioare cu barca. Deși ea își împarte numele cu Alice Liddell, cercetătorii literari nu s-au pus de acord în ceea ce privește asemănările ei cu Alice Liddell. Caracterizată de Carroll ca „iubitoare și blândă”, „politicoasă față de toți”, „de încredere” și „foarte curioasă”, Alice a fost considerată în mod diferit ca fiind inteligentă, cu bune maniere și sceptică față de autorități, deși unii comentatori au găsit mai multe aspecte negative în personalitatea ei. Aspectul ei s-a schimbat din Alice's Adventures Under Ground, primul proiect al cărții Alice în Țara Minunilor, ca urmare a ilustrațiilor realizate de caricaturistul politic John Tenniel în cele două cărți cu Alice.

Alice a fost considerată a fi un simbol cultural. Ea a fost descrisă ca o abatere față de obișnuitul copil protagonist al secolului al XIX-lea, iar succesul celor două cărți despre Alice au inspirat numeroase continuări, parodii și imitații, având protagoniști cu un temperament similar cu cel al lui  Alice. Ea a fost interpretată în diverse abordări critice și a apărut în numeroase adaptări artistice, inclusiv influentul film al lui Walt Disney (1951). Fascinația ei continuă a fost atribuită capacității ei de a se reimagina permanent.

Personajul dreapta|miniatura|Ilustrația lui John Tenniel cu Alice și purcelușul din Alice în Țara Minunilor (1865) Alice este un personaj copil care trăiește la mijlocul epocii Victoriene. În cartea Alice în Țara Minunilor (1865), a cărei acțiune are loc pe 4 mai, se personajul este presupus că are vârsta de șapte ani; Alice spune că are vârsta de șapte ani și jumătate în continuare, care are loc pe 4 noiembrie. În textul celor două cărți cu Alice, autorul Lewis Carroll a făcut adesea remarci cu privire la aspectul fizic al protagonistei sale. Detalii privind viața ei ficțională pot fi descoperite din textul celor două cărți. Acasă, ea are o soră mai mare, o pisică de companie pe nume Dina, o dădacă în vârstă și o guvernantă, care îi ține lecții începând de la nouă dimineața. În plus, ea afirmă la un moment dat că a urmat cursurile unei școli de zi. Alice a fost caracterizată diferit ca aparținând clasei superioare, clasei de mijloc sau unei părți a burgheziei.

Atunci când a scris despre personalitatea ei în „Alice on the Stage” (aprilie 1887), Carroll a descris-o ca „iubitoare și blândă”, „politicoasă față de toți”, „de încredere” și „extrem de curioasă și cu bucuria nerăbdătoare față de Viață, care vine numai în orele fericite ale copilăriei, atunci când totul este nou și drept și atunci când Păcatul și Durerea sunt doar nume - cuvinte goale care nu înseamnă nimic!” Criticii o caracterizează ca „inocentă”, „plină de imaginație”, introspectivă, , în general cu bune maniere, critică față de autorități și inteligentă. Alții văd trăsături mai puțin pozitive în personalitatea lui Alice, scriind că ea manifestă frecvent răutate în conversațiile ei cu animalele din Țara Minunilor, se comportă violent cu personajul Bill Șopârla, lovindu-l cu piciorul, și reflectă o educație socială defectuoasă prin lipsa ei de sensibilitate și răspunsurile nepoliticoase. Potrivit lui Donald Rackin, „În ciuda prejudecăților ei cu privire la clasa socială și la timp, a lacrimilor ei abjecte, speriate și copilărești, a pedanteriei și ignoranței ei autosuficiente, a ipocriziei ei uneori flagrante, a neputinței și confuziei ei generale și a disponibilității ei, mai degrabă lașe, de a abandona lupta la sfârșitul celor două aventuri—[....] mulți cititori continuă să o considere pe Alice ca o întruchipare mitică a controlului, perseverenței, curajului și bunului simț matur”.

Măsura în care personajul Alice poate fi identificat cu Alice Liddell este controversat. Unii critici identifică personajul cu Liddell sau scriu că el a inspirat personajul. Alții susțin că Lewis Carroll ar fi afirmat că protagonistul său și Alice Liddell sunt diferite. Potrivit lui Carroll, personajul său nu s-a inspirat după niciun copil real, ci era în întregime fictiv.

Dezvoltarea personajului stanga|miniatura|Unul dintre desenele lui Alice realizate de Carroll în Alice's Adventures Under Ground Alice a apărut pentru prima dată în primul proiect al Alice's Adventures in Wonderland realizat de Carroll, Alice's Adventures Under Ground. Under Ground își avea originea în poveștile spuse surorilor Liddell în timpul după-amiezei zilei de 4 iulie 1862 în timp ce se plimba cu barca pe râul Isis cu prietenul lui, Robinson Duckworth, și în excursiile ulterioare cu barca. La cererea fetiței Alice Liddell, în vârstă de zece ani, Carroll a scris povestea Alice's Adventures Under Ground, pe care a finalizat-o în februarie 1864. Under Ground conține treizeci și șapte de ilustrații, iar Alice este reprezentată în douăzeci și șapte dintre ele. Deoarece desenele lui Alice conțin o mică asemănare fizică cu Alice Liddell, al cărei prenume îl poartă, s-a sugerat că sora mai mică a lui Alice, Edith, ar fi fost modelul lui. El o portretizează pe proragonistă ca purtând o tunică, în contrast cu rochiile pe care le-ar fi purtat surorile Liddell. Ilustrațiile sale au fost influențate de picturile artiștilor prerafaeliți Dante Gabriel Rossetti și Arthur Hughes, la a cărui pictură Girl with the Liliacs (1863) a făcut aluzie într-un desen din Under Ground. El i-a dat manuscrisul poveștii Alice's Adventures Under Ground lui Alice Liddell în noiembrie 1864.

John Tenniel a ilustrat Alice în Țara Minunilor (1865), pentru o sumă de 138 £, ceea ce reprezenta aproximativ un sfert din cât a câștigat Carroll în acel an. Tenniel era deja un ilustrator de succes, bine-cunoscut care lucra pentru revista satirică Punch, când Carroll l-a angajat ca ilustrator în aprilie 1864. În contrast, Carroll nu avea nici o faimă literară în acea vreme. Tenniel și-a inspirat probabil majoritatea ilustrațiilor din cele din Under Ground și Carroll i-a supravegheat atent creația; printre sugestiile sale a fost că Alice trebuia să aibă părul lung și deschis la culoare. Hainele lui Alice sunt tipice pentru o fată aparținând clasei de mijloc de la mijlocul epocii victoriene. Șorțulețul ei, un detaliu creat de Tenniel și acum asociat cu personajul, „sugerează o anumită pregătire pentru acțiune și lipsă de ceremonie”. Reprezentarea lui Alice de către Tenniel își are originea într-un personaj asemănător din punct de vedere fizic, care a apărut în cel puțin opt desene în Punch, într-o perioadă de patru ani, care a început în 1860. Într-un desen din 1860, acest personaj a purtat haine asociate acum cu Alice: „fustă lungă, ciorapi de culoare pală, pantofi cu talpă plată și o bentiță peste părul ei desfăcut”. În desene, personajul a apărut ca un arhetip de fată plăcută din clasele de mijloc; ea a fost descrisă ca fiind asemănătoare cu Alice: „o pacifistă și neintervenționistă, răbdătoare și politicoasă, care răspundea ușor la agresiunea celorlalți”.

Suma cerută de Tenniel pentru ilustrarea continuării Alice în Țara Oglinzilor (1871) a crescut la 290 £, pe care Carroll i-a plătit din nou din propriul buzunar. Tenniel a schimbat ușor vestimentația lui Alice în continuare, făcând-o să poarte ciorapi cu dungi orizontale în loc de ciorapi simpli și să aibă un șorțuleț mai frumos ornat. Inițial, Alice purtat o „fustă cu buline susținută de crinolină” ca regină similară cu cea a Reginei Albe și a Reginei Roșii; modelul a fost respins de Carroll. Îmbrăcămintea ei ca regină și în vagonul de tren este o rochie în stil polonaise cu o turnură, care era la modă la momentul respectiv. Îmbrăcămintea purtată de personajele din „Prima mea predică” (1863) a pictorului prerafaelit John Millais și din „Tovarăși de drum” (1862) a pictorului victorian Augustus Leopold Egg au anumite elemente în comun cu îmbrăcămintea lui Alice din vagonul de tren. Carroll și-a exprimat nemulțumirea față de refuzul lui Tenniel de a utiliza un model pentru ilustrațiile lui Alice, scriind că acest lucru a făcut ca picioarele și capul ei să fie disproporționate.

În februarie 1881, Carroll și-a contactat editorul cu privire la posibilitatea creării The Nursery "Alice", o ediție simplificată a cărții Alice în Țara Minunilor, cu ilustrații lărgite și colorate. Tenniel a colorat douăzeci de ilustrații din Alice în Țara Minunilor, în plus față de revizuirea unor aspecte ale acestora; Alice este reprezentată ca blondă, iar rochia ei este galbenă, cu ciorapi albaștri. Rochia ei a devenit cutată cu o fundă la spate și ea purta o fundă în păr. Edmund Evans a tipărit ilustrațiile în culori prin cromoxilografie, un proces ce folosea blocuri de lemn pentru a produce imprimate color.

Apariții Petrecute vara, aventurile din Alice în Țara Minunilor încep cu Alice aflată pe malul apei, împreună cu sora ei mai mare. Ea cade printr-o gaură de iepure în Țara Minunilor, după ce l-a urmărit pe Iepurele Alb. După ce întâlnește mai multe personaje și își schimbă dimensiunea de mai multe ori, ea se află în cele din urmă ca martor la procesul Valetului de Cupă. Regele și Regina de Cupă îi poruncesc să părăsească sala de judecată, dar Alice se ceartă cu ei, susținând în cele din urmă că personajele nu sunt decât un pachet de cărți de joc. În timp ce personajele se adună în jurul ei, Alice se trezește pe malul râului și își dă seama că totul a fost doar un vis.

Petrecute toamna, aventurile din Alice în Țara Oglinzilor încep cu Alice aflată în casă, jucându-se cu puii pisicii ei, Dina. Printr-o oglindă, ea călătorește în lumea alternativă aflată în spatele oglinzii, în care piesele de șah sunt însuflețite. Întâlnește diferite personaje, apoi devine în cele din urmă regină și participă la serbarea de încoronare a ei, deși începe să crească haotic. După c o apucă și o scutură pe Regina Roșie, Alice se trezește înapoi în interiorul casei, ținând în mâini unul dintre pisoi. Romanul se încheie cu speculațiile lui Alice dacă acesta a fost visul ei sau al Regelui Roșu.

Impact cultural miniatura|308x308px|Coperta cărții Clara in Blunderland (1902), o parodie politică a cărții Alice în Țara Minunilor Alice a fost recunoscută ca un simbol cultural. Cărțile cu Alice au continuat să se tipărească, iar prima carte este disponibilă într-o sută de limbi. Alice în Țara Minunilor a continuat să-și mențină popularitatea, rămânând în topul sondajelor referitoare la cărțile pentru copii. Alice a fost inclusă, potrivit unui sondaj britanic din 2015, în top 20 al personajelor preferate din literatura pentru copii. De asemenea, ea își împrumută numele unui stil de prindere a părului care este reprezentat în ilustrațiile lui Tenniel. Popularitatea continuă a celor două cărți cu Alice a determinat numeroase adaptări, reimaginări, continuări literare și diverse produse comerciale. Influența celor două cărți despre Alice în domeniul literar a început încă de la jumătatea epocii victoriene, cu mai multe romane care au adoptat acest stil, au acționat ca parodii ale problemelor politice contemporane sau au preluat elemente din cărțile cu Alice; ele conțineau unul sau mai mulți protagoniști cu trăsături similare cu cele ale lui Alice („politicos, articulat și asertiv”), indiferent de sex.