miniatura|300x300px|O mașină-suflantă, care a obținut marele premiu la Expoziția Universală de la Paris (1900) Mașinismul este un termen care a apărut la mijlocul secolului al XIX-lea pentru a desemna rolul în creștere al mașinilor în viața social-economică a oamenilor și în special în toate cele trei sectoare economice: agricultură, industrie și sectorul terțiar. El este un sinonim al cuvântului „mecanizare”.

Încă de la începutul secolului al XIX-lea creșterea utilizării mașinilor în Marea Britanie a generat o teamă difuză în rândul populației față de aceste mașini, după cum o demonstrează luddismul, dar abia la începutul secolului al XX-lea i-a făcut pe intelectuali să-și pună o serie de întrebări cu privire la natura „progresul tehnic” și a semnificației cuvântului „progres”.Georges Sorel, Les illusions du progrès, 1908. Réédition : L'Âge d'Homme, 2005

Termenul „mașinism” a dispărut din terminologia științelor umaniste în a doua jumătate a secolului al XX-lea, când, odată cu apariția informaticii, mașinile au fost dotate cu un anumit grad de inteligență care le-a asigurat o anumită autonomie, făcând să fie desemnate cu numele de „tehnologii”.

Originea cuvântului În 1843 istoricul francez Jules Michelet avansa ideea că mașinile nu uzează doar trupurile, ci și spiritele oamenilor. Astfel el a scris următoarele în Le Peuple: „geniul mecanic, care a simplificat și lărgit viața modernă, într-o ordinea materială, nu se aplică spiritului, fără a-l slăbi și deranja. Din toate părțile, văd mașini intelectuale care vin în ajutorul nostru (și) vă fac să credeți că vă cunosc (...). Această populație nefericită aservită mașinilor cuprinde patru sute de mii de suflete sau ceva mai mult. (...) Extinderea mașinismului, pentru a desemna acest sistem printr-un cuvânt, ar trebui să producă teamă? Va deveni Franța, în acest sens, o Anglie?”« Leçons de M. Michelet », in Des Jésuites, par MM. Michelet et Quinet, Liège, 1843.

Critici Mașinismul a făcut obiectul a numeroase critici începând din secolul al XIX-lea, dar acestea nu se referă la productivism, ci doar la capitalism. Astfel, în 1898, anarhistul Jean Grave afirma că mașinile ar putea contribui la fericirea oamenilor dacă acestea nu ar fi fost realizate de burghezie și apoi comandate de exponenții acestei clase sociale: „Dacă mașinile ar aparține tuturor în loc să aparțină unei minorități, le-ați face să lucreze fără pauză și fără odihnă și cu cât ele vor produce mai mult ați fi voi mai fericiți pentru că v-ați putea satisface toate nevoile”.Jean Grave, Le Machinisme, Les Temps nouveaux, 1898

În comparație cu cuvântul „mecanizare”, care este un sinonim, cuvântul „mașinism” are, în general, o conotație peiorativă. De fapt, criticile aduse acestuia sunt cel mai adesea negative. Începând din anul 1819, economistul elvețian Jean de Sismondi considera nu doar că introducerea noilor mașini aducea beneficii numai patronilor, ci că era în general un fenomen periculos.Jean-Charles Leonard de Sismondi, Nouveaux principes d'économie politique, 1819 În 1840, VillerméLouis René Villermé, Tableau de l'état physique et moral des ouvriers employés dans les manufactures de coton, de laine et de soie, 1840 și Buret,Eugène Buret, La misère des classes laborieuses en Angleterre et en France, 1840 doi observatori ai vieții sociale, au considerat procesul de industrializare ca fiind cauza principală a sărăciei clasei muncitoare, fiind urmați cinci ani mai târziu de Engels,Friedrich Engels, La situation de la classe laborieuse en Angleterre, 1845 cu puțin timp înainte de a se asocia cu Marx.

De la mașină la tehnică În concepția lui Marx, mașinile sunt concepute ca parte integrantă a mijloacelor de producție sau a infrastructurii. Ulterior, majoritatea marxiștilor nu au criticat fenomenului producției în sine (inclusiv mecanizarea), ci doar pe cei care sunt proprietarii mijloacelor de producție, capitaliștii.

Timp de un secol, critica mecanizării a rămas, prin urmare, marginală în comparație cu critica la adresa capitalismului și apoi a dispărut treptat: singurii critici contemporani sunt unii intelectuali și activiști tehnofobi. Pe de altă parte, situația a evoluat după cel de-al Doilea Război Mondial, când a avut loc dezvoltarea roboticii și a informaticii, iar mașinile au fost echipate cu senzori și cu echipamente electronice, astfel încât să acționeze și mai ales să reacționeze în funcție de mediu până când să devină autonome și să fie considerate „inteligente”: critica mașinismului a cedat treptat locul criticii tehnologiei.

Note

Bibliografie Thierry Pillon, Georges Friedmann, Problèmes humains du machinisme industriel, Ellipses, 2009 François Vatin, Machinisme, marxisme, humanisme : Georges Friedmann avant et après-guerre, Sociologie du travail, , 2004 Jean C. Baudet, De la machine au système: histoire des techniques depuis 1800, Vuibert, 2004 Maurice Daumas, Histoire générale des techniques, tome 3 : L'Expansion du machinisme, 1725-1860, PUF, 1996 Hélène Robert, Le machinisme et le travail féminin, 1980 Charles Ballot, L'Introduction du machinisme dans l'industrie française, Slatkine, 1978 Lewis Mumford, The Myth of the Machine, 1967-1970. Le Mythe de la machine, Fayard, 1967-1970 Jean Fallot, Marx et le machinisme, PUF, 1966 Maurice Daumas, Histoire générale des techniques: Les premières étapes du machinisme, PUF, 1962 Antoine Mas, L'Introduction du machinisme dans le travail administratif, Duculot, 1956 Jean Fourastié, Machinisme et bien être, Minuit, 1951 Henri Vaysse, Plaidoyer pour le machinisme, les Éditions claires, 1948 Siegfried Giedion, Mechanization takes command, 1948. Tr. fr. La Mécanisation au pouvoir, Denoël, 1948. Réed. 1983 Georges Friedmann, Problèmes humains du machinisme industriel, Gallimard, 1946 Pierre-Maxime Schuhl, Machinisme et philosophie, Félix Alcan, 1938 Edmond Caraguel, Chômage et machinisme, 1935 Lewis Mumford, Technics and Civilization, 1934. Tr. fr. Technique et civilisation, Le Seuil 1950; réed. Parenthèses, 2016 Jacques Laffitte, Réflexions sur la science des machines, Bloud & Gay, 1932 ; Réed. Vrin, 2000 Gina Lombroso, La Rançon du machinisme, Payot, 1931 Louis Hoyack, Où va le machinisme?: Analyse sociologique des temps modernes, Librairie des sciences politiques et sociales, 1931 Jean Nihon, Le machinisme et la classe ouvrière, L'Églantine, 1929 Paul Jean Baptiste Maurer, Machinisme et automatisme, Gauthier-Villars, 1927 Walther Rathenau, La mécanisation du monde, 1913. Tr. fr. Aubier Montaigne, 1992 Max de Nansouty, Le machinisme dans la vie quotidienne, Pierre Roger & Cie, 1909 Jean Grave, Le Machinisme, Les temps nouveaux, 1898; Rédition : Hachette, 2015

Legături externe Michelet et le machinisme , Alexandre Moatti, Altersciences, 10 iunie 2016

Categorie:Istorie economică