Thaddeus Stevens () a fost membru al Camerei Reprezentanților a Statelor Unite din statul Pennsylvania și unul dintre liderii facțiunii republicanilor radicali din cadrul în anii 1860. Aprig adversar al sclaviei și al discriminării împotriva afro-americanilor, Stevens a încercat să le asigure drepturile în timpul Reconstrucției, în opoziție față de președintele Andrew Johnson. În calitate de președinte al a Camerei în timpul Războiului Civil American, el a jucat un rol fruntaș, concentrându-și atenția asupra înfrângerii Confederației, finanțarea războiului cu noi taxe și credite, zdrobirea puterii proprietarilor de sclavi, desființarea sclaviei, și asigurarea de drepturi egale pentru sclavii eliberați.
Stevens s-a născut în Vermontul rural, în sărăcie, și cu un , ceea ce l-a făcut să șchioapete toată viața. S-a mutat în Pennsylvania încă din tinerețe, și a devenit rapid un avocat de succes în Gettysburg. El s-a interesat de afacerile municipale, și apoi de politică. A fost ales în , unde a devenit un puternic susținător al educației publice gratuite. Obstacolele financiare din 1842 l-au făcut să se mute cu locuința și meseria în orașul mai mare Lancaster. Acolo, el a aderat la Partidul Whig, și a fost ales în Congres în 1848. Activitățile sale ca avocat și politician oponent al sclaviei l-a costat însă voturi și nu a mai candidat și în 1852. După ce a cochetat scurt timp cu Partidul Know-Nothing, Stevens a aderat la nou înființatul Partid Republican, și a fost ales din nou în Congres în 1858. Acolo, împreună cu colegii radicali, ca Senatorul de Massachusetts Charles Sumner, s-a opus expansiunii sclaviei și concesiunilor față de Sud în anii dinaintea războiului.
Stevens a susținut că sclavia nu trebuie să supraviețuiască războiului, și era frustrat de încetineala cu care președintele Abraham Lincoln îi susținea poziția. El a ghidat legislația financiară a guvernului prin Cameră în calitate de președinte al Comisiei de Mijloace. Pe măsură ce războiul înainta spre victoria nordului, Stevens a ajuns să creadă nu numai că trebuie eliminată sclavia, ci și că afro-americanii trebuie să aibă un interes și un cuvânt de spus despre viitorul Sudului, și a promovat confiscarea de terenuri ale stăpânilor de plantații și . Planurile lui mergeau prea departe pentru republicanii moderați și nu au fost adoptate.
După asasinarea lui Lincoln în aprilie 1865, Stevens a intrat în conflict cu noul președinte, Johnson, care a încercat restaurarea rapidă a statelor separatiste fără garanții pentru sclavii eliberați. Diferența de opinii a provocat o luptă continuă între Johnson și Congres, Stevens aflându-se în fruntea republicanilor radicali. După avansul obținut în alegerile din 1866, radicalii au luat frâiele Reconstrucției de la Johnson. Ultima mare bătălie a lui Stevens a fost să asigure în Cameră împotriva lui Johnson, deși Senatul nu l-a condamnat pe președinte. Perspectiva istoriografică asupra lui Stevens a basculat dramatic de-a lungul anilor, de la o viziune de la începutul secolului al XX-lea în care Stevens apărea nesăbuit și motivat de ură față de albii din Sud, la o perspectivă a din anii 1950 și de după aceea, care l-au aplaudat pentru vederile sale .
Viața timpurie și educația Stevens s-a născut în , pe 4 aprilie 1792. A fost al doilea din cei patru copii, toți băieți, și a fost numit în cinstea generalului polonez care luptase în Revoluția Americană, Tadeus Kosciuszko. Părinții lui erau baptiști care emigraseră din Massachusetts în preajma lui 1786. Thaddeus s-a născut cu un , ceea ce la acea vreme era văzut ca o judecată a lui Dumnezeu pentru păcate secrete ale părinților—iar fratele lui mai mare s-a născut cu acest defect la ambele picioare. Tatăl băieților, Joshua Stevens, era fermier și cizmar, care își câștiga cu greu traiul în Vermont. După ce a avut încă doi fii (născuți fără handicap), Joshua și-a abandonat copiii și soția, Sarah (născută Morrill). Circumstanțele plecării sale și soarta lui ulterioară sunt incerte; este posibil să fi murit în în timpul Războiului din 1812.Trefousse, pp. 1-2
Lui Sarah Stevens i-a fost și mai greu să își câștige existența cu ferma, dar a primit din ce în ce mai mult ajutor de la fiii ei care creșteau.Meltzer, pp. 3-4 Ea era hotărâtă să-și ajute fiii să devină mai buni, și în 1807 a mutat familia în orașul vecin , unde l-a înscris pe tânărul Thaddeus la Caledonia Grammar School (adesea numită Academia Peacham). El a suferit mult de pe urma ironiilor colegilor lui din cauza handicapului. Relatările ulterioare îl descriu ca „plin de voință și încăpățânat”, cu „o copleșitoare și arzătoare dorință de a-și asigura o educație”.Brodie, pp. 26-27
După absolvire, s-a înscris la Colegiul Burlington din cadrul Universitatății Vermontului, dar și-a suspendat studiile din cauza rechiziției clădirilor din campus de către guvernul federal în timpul Războiului din 1812.Istoria Lancaster County, Pennsylvania, cu Schițe Biografice de Mulți dintre Pionieri și vizibil; Capitolul XXI. Bancă și un Bar din Lancaster County Stevens s-a înscris apoi în la din . La Dartmouth, în ciuda unei cariere academice strălucite, nu a fost ales în ; aceasta a fost o altă experiență traumatizantă pentru el.Trefousse, pp. 4-5Brodie, pp. 27-29
Stevens a absolvit Dartmouth în 1814, și a fost ales să țină . Ulterior, el a revenit la Peacham și pentru scurt timp a învățat acolo. Stevens a început să și studieze dreptul cu judecătorul John Mattocks în Danville. La începutul lui 1815, după ce le-a scris prietenilor din York, Pennsylvania, s-a mutat acolo.Trefousse, pp. 5-7
Avocat și politician în Pennsylvania
Avocat la Gettysburg În Pennsylvania, Stevens a predat dreptul la și și-a continuat studiile pentru barou. Avocații locali au adoptat o rezoluție de restricționare a aderării, interzicând primirea celor care „urmau orice altă profesie în timp ce se pregăteau pentru admitere”,Istoria Lancaster County, Pennsylvania, cu Schițe Biografice de Mulți dintre Pionieri și vizibil: Capitolul XXI. Bancă și un Bar din Lancaster County restricție probabil îndreptată împotriva lui Stevens. Neînfricat, se pare (conform unei relatări povestită de mai multe ori de el însuși), s-a prezentat cu patru sticle de vin de Madeira la comisia de examinare din Chatham County, Maryland, și acolo s-au pus puține întrebări, dar s-a băut mult vin. A plecat din în dimineața următoare cu un certificat care îi permitea, prin , să practice dreptul oriunde. Stevens a mers apoi la Gettysburg, reședința comitatului Adams,Trefousse, p. 11Meltzer, p. 14 unde și-a deschis un cabinet în septembrie 1816.Brodie, p. 32
Stevens nu cunoștea pe nimeni în Gettysburg, și inițial nu a avut succes ca avocat. La mijlocul anului 1817, șansa lui a fost un caz în care un fermier care fusese închis pentru datorii a ucis ulterior pe unul dintre polițiștii care îl arestase. Apărarea lui, deși fără succes, i-a impresionat pe localnici, și nu i-au mai lipsit cazurile.Brodie, p. 32 În cariera juridică, el a demonstrat tendința spre sarcasm care, mai târziu, avea să-l marcheze ca politician, spunându-i unui judecător care îl acuzase de , „Domnule, fac și eu ce pot să mi-o ascund”.Metzger, p. 17
Mulți din cei care își aminteau de Stevens după moartea sa în 1868, erau de acord că avea talent de avocat. El a fost implicat în primele zece cazuri care au ajuns la din comitatul Adams, după ce a început să lucreze, și a câștigat nouă din ele. Un caz pe care ulterior și-a dorit să nu-l fi câștigat a fost Butler v. Delaplaine, în care a reușit să recupereze un sclav pentru stăpânul lui.Trefouse, pp. 13-16
În Gettysburg, Stevens a început să se implice și în politică, obținând șase mandate de un an în consiliul local între 1822 și 1831 și devenind președintele acestuia.Glatfelter, p. 163 El a luat profiturile din cabinetul său și le-a investit în afaceri imobiliare în Gettysburg, devenind cel mai mare proprietar de pământ din comunitate prin 1825, având interese financiare și în mai multe topitorii de fier din afara orașului.Trefouse, pp. 13-16 Pe lângă bunuri, a adunat și dușmani; după moartea unei femei gravide de culoare din Gettysburg, s-au scris mai multe scrisori anonime la ziare prin care se sugera că Stevens ar fi fost vinovat. Zvonurile s-au ținut de el ani de zile;Trefousse, pp. 21-22 atunci când un ziar care se opunea lui Stevens a tipărit o scrisoare din 1831 în care era numit ca asasin, l-a dat în judecată pentru calomnie și a câștigat.Brodie, pp. 42-45
Antimason Prima cauză politică a lui Stevens a fost antimasoneria, care devenise larg răspândită în 1826, după dispariția și moartea lui , un mason din ; colegii masoni erau suspectați de moartea lui Morgan deoarece nu erau de acord cu publicarea de către acesta a unei cărți în care dezvăluia ritualurile secrete ale ordinului. Din moment ce principalul candidat în opoziție față de președintele John Quincy Adams era generalul Andrew Jackson, un mason care îi ironiza pe adversarii ordinului, antimasoneria a devenit strâns asociată cu opoziția față de Jackson și față de după ce a fost ales președinte în 1828.Brodie, pp. 38-39
Susținătorii lui Jackson erau din vechiul Partid Democrat-Republican care a evoluat ulterior în Partidul Democrat. Lui Stevens i s-a de către colegul avocat (și viitor președinte), James Buchanan că ar putea promova pe linie politică, dacă i se alătură, dar Stevens nu-l putea susține pe Jackson, din principiu.Trefousse, pp. 17, 19 Pentru Stevens, antimasoneria a devenit un mijloc de a i se opune lui Jackson; este posibil ca el să fi avut și motive personale, deoarece masonii nu primeau în rândurile lor „ologi”. Stevens a abordat antimasoneria cu entuziasm, și i-a rămas fidel chiar și după ce majoritatea pennsylvănenilor abandonaseră cauza. Biograful său, Hans Trefousse, sugera că un alt motiv pentru virulența lui Stevens era un atac de boală din anii 1820, în urma căruia și-a pierdut părul (el a purtat ulterior peruci, care de multe ori nu îi stăteau bine), și „nedorita boală ar fi putut să contribuie la nerezonabilul său fanatism față de masoni”.Trefousse, pp. 25-26
Prin 1829, antimasoneria evoluase într-un partid politic, care s-a dovedit popular în mediul rural din centrul Pennsylvaniei. Stevens a devenit rapid un membru proeminent al mișcării, participqnd la primele două convenții naționale ale partidului în 1830 și 1831. La acesta din urmă, el a promovat candidatura judecătorului de la Curtea Supremă pentru funcția de președinte al partidului, dar în zadar deoarece nominalizarea i-a revenit fostului procuror general . Jackson a fost reales cu ușurință; înfrângerea zdrobitoare (Wirt a câștigat doar în Vermont) a făcut ca partidul să dispară în cele mai multe locuri, deși a rămas puternic în Pennsylvania pentru mai mulți ani.Metzger, pp. 27-29Trefousse, pp. 26-31
În septembrie 1833, Stevens a fost ales pentru un mandat de un an în Camera Reprezentanților a statului Pennsylvania ca antimason, și în Harrisburg a încercat odată să înființeze o comisie care să investigheze masoneria. Stevens a câștigat atenție mult în afara granițelor Pennsylvaniei pentru discursul său împotriva masoneriei, și a devenit rapid expert în manevrele legislative. În 1835, o ruptură în rândul democraților i-a adus pe antimasoni la controlul . După ce a primit dreptul de a emite , Stevens a convocat în fața camerei politicieni de seamă care erau masoni, inclusiv pe guvernatorul . Martorii au împotriva autoincriminării, și când Stevens l-a abuzat verbal pe unul dintre ei, reacția rezultată l-a făcut pe propriul său partid să pună capăt anchetei. Agitația l-a costat pe Stevens realegerea în 1836, și chestiunea antimasoneriei a murit în Pennsylvania. Cu toate acestea, Stevens a rămas tot restul vieții sale un adversar al ordinului.Brodie, pp. 57-59Trefousse, pp. 33-37, 42-43
Cruciada pentru educație