Hermina Walch-Kaminski () a fost o promotoare a igienei sociale, preocupată în mod special de medicina socială, fiind prima româncă cu ocupația de medic cu doctoratul obținut în România.Ștefan I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, București, Ed. Politică

Biografie Hermina Walch s-a născut în 5 octombrie 1869, în București, fiind fiica unui refugiat politic austriac, izgonit din țara sa din cauza ideilor sale revoluționare, și a soției acestuia, Charlotta.

Hermina Walch s-a căsătorit cu dr. Alexandru Kaminski, funcționar superior în Ministerul Sănătății.

A murit la 19 mai 1946, la București, la vârsta de 82 de ani.

Educație Făcând parte dintr-o familie de cultură ridicată, aceasta a avut parte de o bună educație, urmând studiile secundare la liceul „Mihai Viteazul” și „Sf. Sava”, acolo unde a fost colegă și prietenă cu Iulia Hașdeu și Sarmiza Bilcescu-Alimănișteanu.

Bacalaureatul l-a trecut în septembrie 1883, după care s-a înscris la două facultăți din București, Facultatea de Științe și Facultatea de Medicină. Astfel, Hermina Walch-Kaminski a devenit prima româncă absolventă a două facultăți (Știință și Medicină), în anul 1886, respectiv 1887. În anul 1890 a obținut titlul de doctor în medicină cu o teză amplă, în care își valorifica și experiența didactică: „Studiu asupra stării higienice a Școlilor publice din București”, acesta fiind primul titlu de doctor acordat unei românce.

Absolvente ale Facultății de medicină din București Lista primelor nouă absolvente ale Facultății de medicină din București, cu menționarea anului în care s-a obținut titlul de doctor: Hermina Walch (1890) Olga Tulbure (1893) Cornelia Chernbach (1893) Ecaterina Arbore (1896) Elena Proca (1897) Lucreția Sion-Moscuna (1898) Virgina Alexandrescu (1899 Roza König (1900) Elena Manicatide (1900)

Activitate profesională A deținut mai multe funcții: în anul 1897 a devenit medic al Fabricii de tutun și chibrituri, ocupându-se de un număr mare de femei muncitoare, predecesoarea ei fiind Maria Cuțarida. A participat, în anul 1907, la Congresul internațional de igienă și demografie de la Berlin. Cultivându-și în continuare interesul pentru problematica igienei, a devenit inspector sanitar al Școlii de fete din București și membră în diferite comisii medico-școlare. Când s-a înființat, în 1913, Școala de Infirmiere de Stat în cadrul Spitalului Colentina, Hermina Walch-Kaminski a fost numită directoare a acesteia, în dubla sa calitate de medic și profesor. În anul 1916, în timpul Primului Război Mondial, a devenit directoare a Spitalului Militar nr. 116 din București, obținând gradul de maior. După încheierea războiului aceasta a ocupat postul de directoare a unei școli de infirmiere, care funcționa în cadrul spitalelor Colțea și Colentina. A fost, totodată, membră fondatoare a Societății pentru profilaxia tuberculozei și a activat ca membru în conducerea societății Crucea Roșie. Lucrări publicate Lucrările Herminei Walch-Kaminski, semnată și Ermina Kaminski, au abordat teme precum igiena, medicina școlară și învățământul. „Rolul femeii in higiena casnică” (1900) „Influența mobilierului școlar asupra deviațiunior coloanei vertebrale” (1908) „Miopia în școalele secundare de fete” (1909) „Mijloacele educative” (1909) „Cîteva cuvinte despre examenul de absolvire” (1910)

Totodată, s-a axat și pe scrieri despre alimentația rațională, combaterea surmenajului în școli, primul ajutor, o lucrare important de menționat fiind un volum de 400 de pagini, unde a cuprins conferințele de educație sanitară ținute voluntar la Crucea Roșie. Fiind și o mare iubitoare de animale, în conferința ținuta de ea „Inteligența și sentimentele la animale”, care avea mai apoi sa fie publicată, a discutat despre psihologia animalelor, stabilindu-și astfel titlul de precursoare pe aceasta tematică, în România. Prin prisma feeriei dramatizate „Viorel și Viorica” (1923) și a altor lucrări, ea este considerată și o autoare ocazională a unor încercări literare destinate copiilor.

Note

Bibliografie Ștefan I.M., V. Firoiu, 1975, Sub semnul Minervei. Femei de seamă din trecutul românesc, București, Ed. Politică Marcu, George (coord.) Dicționarul personalităților feminine din România, editura Meronia, București, 2009

Legături externe

Iacob Felix - Istoria igienei în România în secolul al XIX-lea și starea ei la începutul secolului al XX-lea. Partea 1.pdf pe Wikimedia Commons

Lecturi suplimentare C. Manolache, 1939, Scânteetoarea viață a Iuliei Hașdeu, Ed. Cugetarea.

Categorie:Nașteri în 1864 Categorie:Decese în 1946 Categorie:Femei de știință din secolul al XX-lea Categorie:Medici-femei din România Categorie:Românce din domeniul științific Categorie:Românce din secolul al XX-lea