200px|miniatura|dreapta|Ghedeon în cartea iconografică "Promptuarii Iconum Insigniorum", tipărită de Guillaume Rouillé (1518?-1589) Ghedeon - în ebraică Ghid'on (גדעון), numit și Yerubaal sau Yerubeshet, a fost un personaj biblic, erou și „Judecător” evreu antic, faimos prin victoria asupra Midianiților despre care se povestește în capitolele 6-8 ale Cărții Judecătorilor din Biblia ebraică, respectiv Vechiul Testament al religiei creștine. Ghedeon era fiul lui Ioaș (Yoash), din ginta Abiezri (Aviezri) a tribului Manase (Menashe) și trăia la Ofra. În fruntea unei oști de numai 300 de „viteji” israeliți (așa cum i-a poruncit Dumnezeu-Yahve) el a a dobândit o victorie decisivă asupra oștii midianite, cu mult mai numeroasă. Dupā Scriptură (Biblia), Ghedeon a fost al cincilea judecător care s-a distins în fruntea israeliților în ceea ce s-a numit Perioada Judecātorilor, probabil în Secolul al XII-lea î.Hr. Renumele sāu ca salvator al israeliților din mâinile midianiților si ale amaleciților și mai ales rāsunetul victoriei sale asupra midianiților au avut ecou în toate generațiile următoare ale iudaismului și ale poporului evreu. Victoria sa militară este evocată în Psalmul 83, 12, precum și în cartea Samuel 1,11, 12 și în cartea profetului Isaia 9, 3 și 10, 26 Ghedeon este venerat și de traditia creștină ca Sfântul și Dreptul Ghedeon. Biserica Catolică și cea Ortodoxă îl celebrează la 26 septembrie, Biserica Coptă iarna, la 16 al lunii Kiahk, iar Biserica Apostolică Armeană la 30 iulie. La creștinii ortodocși el este comemorat împreună cu celelalte figuri de drepți din Vechiul Testament în Duminica Sfinților Strămoși, duminica dinainte de Crăciun (a Patra Duminică a Adventului). Numele Numele ebraic Gid'on provine de la rădăcina verbală גדע (gd') (verbul gad'a) și ar însemna "Tăietorul" vezi Strong În transcripție greacă în Septuaginta apare ca Γεδεων - Ghedeon. În cartea Judecători 6,32 el este numit Yerubaal (יְרֻבַּעַל) (în Septuaginta:Ιαρβααλ). Etimologia tradițională a acestui nume din Biblie este "Se va măsura cu Baal" După alte surse, numele acesta provine de la verbul rbb (ravav) - a fi numeros, și de la numele zeului Baal, însemnând „Baal e mare”.de exemplu, după Lester L. Grabbe - Ancient Israel: What Do We Know and How Do We Know It? 2007 După unii cercetători moderni, folosirea numelor Ghedeon și Yerubaal reflectă două seturi de povestiri inițial independente, și care au fost combinate de un redactor biblic care dorea să se refere la un singur și acelaș personajMark S. Smith The early History of God: Yahweh and the Other Deities in Ancient Israel, B.Eerdmans, 2002 În cartea Samuel 2, 11,21 Gheodon apare sub forma Yerubeshet. După opinia unor cercetători aparținând criticii Bibliei, inclusiv rabinul Abraham Geiger, Beshet sau Boshet („rușine”) a înlocuit la un moment dat numele considerat drept oroare de către monoteiști, al zeului Baal.
Narațiunea biblică 150px|miniatura|dreapta|Ghedeon mulțumind lui Dumnezeu pentru miracolul lânii udate de rouă - pictură de Maarten van Heemskerck, Muzeul de arte din Strasbourg 200px|miniatura|dreapta|Ghedeon își alege oștenii după felul în care își potolesc setea din pârâu - gravură de Christian Eduard Böttcher, 1908 40 de ani s-au scurs de la pacea asigurată israeliților de Debora (Dvora) prin victoria ei asupra canaaniților și ei iarăși s-au îndepărtat de Dumnezeu-Yahve. Midianiții, amalekiții și alte popoare nomade au început să-i asuprească vreme de șapte ani. Judecători 6, 3-5, B.Anania (red.) - Biblia ortodoxă 2002 Dumnezeu l-a ales pe Ghedeon (Gideon), fiul lui Yoash, un tânăr din Ofra, din tribul Manase (Menashe) pentru a lupta cu midianiții și a-i elibera de sub jugul acestora. Înainte de aceasta, el a fost însărcinat și să înlăture cultul idolatru al zeului Baal din regiune. Misiunea i-a fost comunicată lui Ghedeon prin „îngerul Domnului” (în textul ebraic: „Îngerul lui Yahve” (Judecători 6,11) care a apărut în fața sa sub chipul unui drumeț așezat în umbra unui arbore de terebint sau de fistic (Pistacia palaestina). Aceasta aduce aminte de întâlnirea dintre Avraam și îngeri lângă copacul din Mamre, atunci când i-au promis că lui și soției sale, Sara, li se va naște un băiat, în ciuda vârstei lor foarte înaintate.(Facerea, 18;1-15) Îngerul l-a salutat pe Ghedeon, spunând: (Judecători 6,12) Judecători 6, 3-5, B.Anania (red.) - Biblia ortodoxă 2002 Ghedeon i-a cerut lui Dumnezeu să-și dovedească voința și puterea prin trei semne miraculoase: mai întâi chiar de la înger care cu toiagul a lovit în piatră și a ieșit un foc care a mistuit carnea și azimile aduse în dar de Ghedeon (Jud. 6,11-22), iar mai apoi două semne referitoare la o bucată de lână, cu care Dumnezeu a făcut în două nopți consecutive niște minuni exact una contrariul celeilalte. (Jud. 6,36-40). La porunca lui Yahve, Gideon a distrus noaptea altarul zeului Baal și copacul Asherei de lângă el. De atunci Ghedeon a fost numit Yerubaal.(Jud.6,32).
Ghedeon a trimis curieri pentru a aduna luptători din triburile israelite Așer (Asher), Zebulon (Zevulun) și Naftali, precum și din propriul său trib Manase (Menashe) pentru a înfrunta oastea midianiților și a amaleciților are au trecut Iordanul și și-au așezat corturile în locul Ein Harod din Valea Izreel (Esdraelon). Dar Dumnezeu (Yahve) i-a spus lui Ghedeon ca a adunat prea mulți bărbați („E prea mult popor cu tine”) ceea ce îi va putea face pe israeliți să creadă că victoria li se datorează lor, și nu lui Dumnezeu care, de fapt, i-a salvat. Dumnezeu i-a poruncit lui Ghedeon să trimeată la vatră mai pe toți aceia cărora le era teamă. Ghedeon a dat știre atunci că oricine voia să plece acasă era liber să o facă. 22,000 s-au întors acasă, iar 10,000 au rămas. Dar Dumnezeu a considerat ca și aceștia sunt prea mulți și i-a poruncit lui Ghedeon să-i aducă la o apă și să-i păstreze numai pe aceia care vor lua apă în căușul mâinii și apoi o vor „limpăi” cu limba ca și câinii. Pe cei care au îngenunchiat ca să bea apa fără să o ia în pumni, i-a trimis acasă. Prin aceasta alegere au rămas cu Ghedeon doar 300 de luptători. (Judecători 7:4-7). î Atacul nocturn 200px|miniatura|dreapta|Ghedeon alegându-și oștenii - desen de Gustave Doré într-o ediție engleză a Bibliei, 1866 200px|miniatura|dreapta|"Grota lui Ghedeon", lânga izvorul Ein Harod, locul unde se crede că Ghedeon și-a încercat oștenii, azi în Parcul Național Harod în Israel 200px|miniatura|dreapta|Ghedeon ii omoară pe regii midianiți Zevah si pe Tzalmona - Bizanț, sec. XIII - Mănăstirea Vatopedi, Muntele Athos 200px|miniatura|dreapta|Victoria lui Ghedeon asupra midianiților - pictură de Nicolas Poussin, 1625 În timpul nopții Dumnezeu i-a poruncit lui Ghedeon să iscodească în preajma taberei madianiților. El auzi un madianit povestind unui altuia un vis:
Ghedeon s-a intors în tabăra israelită și a împărțit oamenilor săi câte o trâmbiță și câte o oală cu o făclie. Împărțiți în trei unități, Ghedeon și cei trei sute de israeliți au asaltat tabăra madianiților suflând din trâmbițe, spargând oalele și aprinzând făcliile. Madianiții, crezând că au de-a face cu o oaste mare, au luat-o la fugă. (Judecători, 7:17-22)
El și cei trei sute de oșteni ai săi i-au urmărit pe regii madianiți Zevah și Tzalmuna Când Ghedeon le-a cerut locuitorilor din Sukot și Peniel sa aducă pâini oștenilor săi, aceștia l-au refuzat și l-au luat în râs. De aceea, după ce i-a prins pe cei doi regi madianiți, Ghedeon i-a pedepsit pe oamenii din Sukot și a dărâmat turnul din Penuel, ucigând pe oamenii din cetate. Apoi a poruncit fiului său mai mare, Yeter, să-i execute pe regii captivi, care i-au omărât frații.Dar acesta, fiind tânăr, nu a îndrăznit, și atunci i-a omorât Ghedeon însuși (Jud. 8:19-21)
Blocarea trecerilor peste Iordan și plângerile celor din tribul Efraim Ghedeon a trimis curieri la oamenii din tribul Efraim, cerându-le sǎ blocheze locurile de trecere peste Iordan în fața madianitilor în retragere. Ei au urmat porunca si au izbutit sǎ-i ucidǎ pe doi din conducǎtorii madianiților Orev si Zeev. si au adus capetele acestora în fața lui Ghedeon. Erau maniați pe Ghedeon cǎ nu i-a chemat mai dinainte la rǎzboi dar i-a potolit spunându-le:“Fǎcut-am eu oare ceva la fel cu ceea ce ați fǎcut voi? Nu e mai fericit oare Efraim cǎ a cules toata via, decât Abiezer care s-a ales cu câțiva ciorchini?" Jud. 8,2 Biblia ortodoxa O altǎ mǎrturie a rivalitǎții dintre triburile Efraim și Manasse apare si in povestea lui Ieftah Ghiladitul si a luptei sale cu amonitii. Spre deosebire de Ghedeon Ieftah a reacționat cu cruzime la protestele efraimiților.
Epilog
Propunerea de încoronare și efodul Israeliții au vrut ca Ghedeon sǎ se proclame rege si sǎ fondeze o dinastie, dar el a refuzat, spunând cǎ doar Yahve va domni peste ei. Dupǎ G.A.Cooke, care a remarcat lipsa de continuitate dintre episodul ostilitǎții celor din tribul Efraim fațǎ de Ghedeon și oferta de a-l alege rege, aceasta din urmǎ își are originea într-o sursǎ secundarǎ. Ghedeon și-a confecționat apoi un efod din aurul capturat în bǎtǎlie si l-a așezat ca semn memorial al victoriei sale în Ofra. Poporul a facut însā din acesta un loc de închinare dupǎ obiceiul pǎgân. Viața privatǎ și sfârșitul vieții lui Ghedeon Ghedeon a luat mai multe soții cu care a avut 70 de fii. Una din concubinele sale, originarã din Sihem (Shkhem), i-a nǎscut un fiu numit Abimelec (Avimeleh), care a devenit mai târziu rege al orașului Sihem. În timpul lui Ghedeon au urmat 40 ani de pace în Israel, asemǎnǎtor cu zilele din urmǎ ale judecǎtorului Otniel ben Knaz și ale Deborei. El a murit la adânci bǎtrânețe și a fost îngropat la Ofra. Dupǎ moartea sa israeliții au reluat cultul zeului Baal Brit și nu au acordat vreun respect familiei lui Ghedeon. (Jud. 8, 33)
Fiul sǎu Avimeleh ben Ghid'on a pus sa fie mǎcelăriți cei 70 de frați ai sǎi. Cel mai mic dintre ei, Yotam ben Ghid'on a supraviețuit și l-a blestemat cu cuvintele cunoscute ca Parabola lui Yotam (Mashal Yotam). (Jud. cap.9)
Personalitatea lui Ghedeon Figura lui Ghedeon, așa cum este reflectatǎ în narațiunea biblicǎ, este complexǎ si caracterizatǎ de trǎsǎturi contradictorii. Pe de o parte șovăia, si se temea foarte mult de acțiune, cǎuta, înainte de toate, sǎ se asigure prin semne si precauțiuni înainte de a trece la faptǎ. În schimb, dupǎ ce a obținut semne de la înger, dupǎ semnul mistuirii bucǎtii de lânǎ și cete mici de oșteni si apoi a urmǎrit dusmanul adanc pe teritoriul acestuia. Și fațǎ de propriul sǎu popor s-a purtat în mod diferit, dupǎ situație. Pe de o parte , dupǎ batalie s-a arātat senin și împǎciuitor în fața obiecțiunilor și revoltei efraimiților. Pe de altǎ parte, când oamenii din Sukot și Penuel au refuzat sā-i dea ajutor în luptă, i-a umilit și s-a rāzbunat împotriva lor cu cruzime. Ghedeon a dovedit modestie īnainte de asumarea misiunii ce i a fost încredintată și, mai apoi, a refuzat să fie proclamat rege, în schimb, a închinat efodul pe care l-a făurit din prada capturată, ca un fel de monument al victoriei sale.
Ghedeon în literatura iudaicǎ post-biblicǎ 200px|miniatura|dreapta|Ghedeon selectându-și oștenii - ilustrație în „Biblia Alba”, Spania
Relatarea despre Ghedeon este reluată din Biblie în cartea Antichitǎți iudaice scrisă în limba greacă de Yosef Ben Matityahu (Josephus Flavius). Autorii antologiei medievale de legende midrashice "Yalkut Shimoni" credeau ca episodul revelației ingerului în fața lui Ghedeon a avut loc în vremea Paștelui (Pesah). O mǎrturie în acest sens ar fi fost faptul cǎ Ghedeon a adus îngerului fǎinǎ de azimǎ. Midrashul susține cǎ Ghedeon a pledat īnaintea lui Dumnezeu în favoarea poporului Israel. Numele Yerubaal pe care l-a purtat Ghedeon este explicat de Talmud ca însemnând "cel care l-a combātut pe zeul Baal". (Seder Moed, Tratatul Rosh Hashana, 28, 1 Ghemara)