Taberele de refugiați palestinieni au fost înființate după Războiul arabo-israelian din 1948 pentru a-i găzdui pe refugiații palestinieni care au fugit sau au fost alungați din casele lor în timpul exodului din 1948. Rezoluția 194 a Adunării Generale a Națiunilor Unite (AGNU) stipulează că palestinienii au dreptul de a se întoarce pe pământurile lor dacă acceptă să „trăiască în pace cu vecinii lor”.

Agenția Națiunilor Unite pentru Refugiații Palestinieni (prescurtată în ) definește refugiații palestinieni drept:

În contextul conflictului arabo-israelian, refugiații evrei care au fugit sau au fost alungați din casele lor în timpul exodului din țările arabe și musulmane au fost inițial relocați in tabere de refugiați cunoscute în general ca „tabere de imigranți”, Ma'abarot și „orașe în dezvoltare”, înainte de absorbția lor în societatea israeliană. La celălalt capăt, foarte mulți palestinieni au rămas și în ziua de azi în tabere de refugiați palestiniene, în timp ce alții au fost absorbiți în societățile iordaniană sau palestiniană.

Rolul UNRWA UNRWA recunoaște structuri din 59 de tabere de refugiați desemnate din Iordania, Liban, Siria, Cisiordania și Fâșia Gaza. De asemenea, organizația a asigurat ajutor persoanelor refugiate în interiorul Israelului ca urmare a conflictului din 1948, până când guvernul israelian a preluat responsabilitatea lor, în 1952.

Ca o tabără să fie recunoscută de UNRWA este nevoie de un agrement între guvernul pe teritoriul căruia se află aceasta și UNRWA în legătură cu folosința taberei. UNRWA nu gestionează nici una din tabere, nu are puteri polițienești sau rol administrativ, ci doar oferă servicii taberei. Taberele de refugiați astfel desemnate, care s-au dezvoltat din așezări de corturi în aglomerări de beton, apoi în ghetouri urbane care nu se disting de împrejurimile lor (devenind efectiv dezvoltări urbane de sine stătătoare sau în cadrul orașelor existente), găzduiesc în jur de o treime din toți refugiații palestinieni înregistrați. UNRWA asigură însă servicii și în alte zone unde un număr mare de refugiați palestinieni înregistrați trăiește în afara taberelor de refugiați recunoscute.

UNRWA definește refugiații palestinieni astfel:

„persoane al căror loc normal de rezidență a fost Palestina, în timpul perioadei de la 1 iunie 1946 la 15 mai 1948, și care și-au pierdut casa și mijloacele de trai ca urmare a conflictului din 1948”.

Definiția refugiatului în concepția UNRWA îi acoperă și pe urmașii pe linie bărbătească ai refugiaților inițiali. Astfel, numărul refugiaților palestinieni înregistrați a crescut de la 750.000 în 1950, la în jur de 5 milioane în 2013.

Lista taberelor de refugiați Lista de mai jos cuprinde taberele de refugiați palestinieni actuale, populația lor curentă și anul când au fost înființate.

Fâșia Gaza În Fâșia Gaza există 8 tabere, care adăpostesc 1.221.110 de refugiați înregistrați. 1948, Al-Shati (pe plajă), 87.000 1949, Bureij, 34.000 1948, Deir al-Balah, 21.000 1948, Jabalia, 110.000 1949, Khan Yunis, 72.000 1949, al-Maghazi, 24.000 1949, Nuseirat, 66.000 1949, Rafah, 104.000

Cisiordania În Cisiordania există 19 tabere, care adăpostesc 741.409 de refugiați înregistrați. Una din tabere este neoficială (*). 1948, Aqabat Jaber, 6.400 1948, Ein as-Sultan, 1.900 1948, tabăra Qaddura*, 1.558 1949, Far'a, 7.600 1949, Fawwar, 8,000 1949, Jalazone, 11.000 1949, Kalandia, 11.000 1949, Am'ari, 10.500 1949, Deir 'Ammar, 2.400 1949, Dheisheh, 13.000 1950, Aida, 4.700 1950, Al-Arroub, 10.400 1950, Askar, 15.900 1950, Balata, 23.600 1950, 'Azza (Beit Jibrin), 1.000 1950, Ein Beit al-Ma' (tabăra nr. 1), 6.750 1950, Tulkarem, 18.000 1952, Nur Shams, 9.000 1953, Jenin, 16.000 1965, Shuafat, 11.000

Siria În Siria există 13 tabere, care adăpostesc 499.189 de refugiați înregistrați. Trei dintre aceste tabere sunt neoficiale (*). 1948, Sbeineh, 22.600 1949, Khan al-Shih, 20.000 1948, Neirab, 20.500 1949, Homs, 22.000 1948, Jaramana, 18.658 1950, Deraa, 10.000 1950, Hama, 8.000 1950, Khan Dannun, 10.000 1967, Qabr Essit, 23.700 1955-6, Latakia*, 10.000 1957, Yarmouk*, 148.500 1962, Ein Al-Tal, 6.000, cunoscută și ca tabăra Handarat

Liban În Liban există 12 tabere, care adăpostesc 448.599 de refugiați înregistrați. 1948, Bourj el-Barajneh, 17.945 1948, Ain al-Hilweh, 54.116 1948, El Buss, 11.254 1949, Nahr al-Bared, 5.857 1949, Shatila, 9.842 1948, Wavel, 8,806 1952, Mar Elias, 662 1954, Mieh Mieh, 5.250 1955, Beddawi, 16.500 1955, Burj el-Shemali, 22.789 1956, Dbayeh, 4.351 1963, Rashidieh, 31.478

Iordania În Iordania există 10 tabere, care adăpostesc 2.034.641 de refugiați înregistrați. 1949, Tabăra de refugiați Zarqa, 20.000 1952, Jabal el-Hussein, 29.000 1955, Noua tabără Amman (Wihdat), 51.500 1967, Souf, 20.000 1968, Baqa'a, 104.000 1968, Husn (tabăra de refugiați Martyr Azmi el-Mufti), 22.000 1968, Irbid, 25.000 1968, Jerash, 24.000 1968, Marka, 53.000 1968, Talbieh, 7.000

Note

Legături externe

The Empire Files: Inside Palestine's Refugee Camps (octombrie 2016), Abby Martin pentru The real news network și TeleSUR. Un reportaj video din taberele de refugiați Balata și Aida din Cisiordania (30 de minute). Palestinian Refugees in Lebanon Palestinian Refugees in Syria Palestinian Refugees in Jordan As rebuilding begins at lebanon's nahr al bared, displaced refugees are eager to return, William Wheeler și Don Duncan, World Politics Review, 11 martie 2008 UN refugee agency unveils Palestinian archive

Hărți Zonele de operații, hartă din 2014 a UNRWA Tabere în Liban Tabere în Teritoriile palestiniene ocupate

* Categorie:Migrație forțată