Ioan Aramă

Ioan Gh. Aramă () a fost un magistrat militar român, care a condus Direcția Justiției Militare din Ministerul de Război în timpul celui de-al Doilea Război Mondial.

Cariera militară S-a născut în anul 1890.Ottmar Trașcă, Dennis Deletant, „Chestiunea evreiască” în documente militare române, 1941-1944, Institutul „Elie Wiesel”, București, 2010, p. 154. A absolvit Școala de Ofițeri, fiind avansat la gradul de sublocotenent (1913). A participat la Primul Război Mondial.

A îndeplinit funcția de șef al Direcției Justiției Militare din Ministerul de Război (20 mai 1937 - 10 decembrie 1941). În urma reorganizării Inspectoratului General al Justiției Militare, prin Decizia Ministerială Nr. 3000 din 20 decembrie 1941, generalul Aramă a deținut funcțiile de director al Secției Justiției din cadrul Direcției Justiției Militare (20 decembrie 1941 - 28 august 1943) și director al Direcției Justiției Militare (28 august 1943 - 20 martie 1945), fiind trecut la dispoziția Ministerului de Război în 20 martie 1945.

După instalarea guvernului Petru Groza generalul de brigadă magistrat Ioan Gh. Aramă a fost trecut din oficiu în poziția de rezervă, alături de alți generali, prin decretul nr. 860 din 24 martie 1945, invocându-se legea nr. 166, adoptată prin decretul nr. 768 din 19 martie 1945, pentru „trecerea din oficiu în rezervă a personalului activ al armatei care prisosește peste nevoile de încadrare”.Decretul regal nr. 860 din 24 martie 1945 pentru treceri în pozițiunea de rezervă, publicat în Monitorul Oficial, anul CXIII, nr. 70 din 26 martie 1945, partea I-a, p. 2.259.

Ulterior, a fost acuzat de autoritățile comuniste că s-a dovedit prin activitatea sa unul din „principalele instrumente ale teroarei exercitate de generalul Antonescu”. Ioan Aramă a fost condamnat la 7 ani de închisoare în 1951 dar a fost eliberat în 1955.

Note

Categorie:Nașteri în 1890 Categorie:Generali români din Al Doilea Război Mondial Categorie:Decese în secolul al XX-lea Categorie:Victime ale regimului comunist din România